ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1226/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 172/F/CA din 8 septembrie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D.C., în contradictoriu cu pârâții Garda Națională de Mediu, Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu și Comisariatul Județean Sibiu al Gărzii Naționale de Mediu și, pe cale de consecință a dispus anularea deciziei nr. 59 din 14 ianuarie 2009, precum și reintegrarea reclamantului în funcția publică de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta 2 de salarizare, obligând totodată pârâții să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pe perioada cuprinsă între data eliberării din funcție și până la reintegrare; a respins totodată acțiunea, în rest, precum și cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța, a reținut că H.G. nr. 1224/2007 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, act administrativ cu caracter normativ, prin care s-a prevăzut desființarea comisariatelor regionale de mediu, act ce a stat la baza deciziei atacate, a fost emis ca efect al O.U.G. nr. 107/2007, privind modificarea alin. (1) al art. 2 din O.U.G. nr. 17/2005, prin care s-a stabilit noua structură a Gărzii Naționale de Mediu ce funcționează la nivel central prin Comisariatul General și are în subordine 41 de Comisariate Județene, Comisariatul Municipiului București și Comisariatul Rezervației Biosferei Delta Dunării, instituții publice cu personalitate juridică. S-a mai reținut că, urmare a respingerii O.U.G.

nr. 107/2007, prin Legea nr. 235/2008, au fost repuse în vigoare în temeiul art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2005, care, în forma anterioară modificării, prevedeau că Garda Națională de Mediu funcționează la nivel central, prin Comisariatul General și are în subordine comisariate regionale, instituții publice cu personalitate juridică, comisariate județene, organizate ca servicii în cadrul comisariatelor regionale și Comisariatul Rezervației Biosferei Delta Dunării, organizat în cadrul Comisariatului Regional Galați.

Pe cale de consecință, raportat la actele normative menționate, instanța a apreciat, ca nefondate, susținerile pârâților privind desființarea postului ocupat de reclamant, atâta vreme cât, succesiunea dispozițiilor legale aplicabile în materie, a determinat revenirea la structura organizatorică și la statul de funcții existent în perioada derulării raportului de serviciu al reclamantului și, dimpotrivă, ca fiind fondate capetele din acțiunea reclamantului, privind nelegalitatea deciziei nr. 59 din 14 ianuarie 2008 emisă de pârâtul Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu și reîncadrarea sa în funcția deținută anterior, cu plata despăgubirilor aferente. Totodată, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a motivat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata de daune morale și că nu se mai impune analizarea viciilor de formă și fond ale actului atacat raportat la cauza de nelegalitate a acestuia, menționată mai sus.

A fost respinsă, de asemenea, cererea de cheltuieli de judecată motivat de împrejurarea că reclamantul nu a făcut nicio dovadă în acest sens. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs pârâta Garda Națională de Mediu. Prin cererea de recurs s-a subliniat că în mod greșit instanța fondului a considerat ca fiind emisă fără temei legal decizia contestată de reclamant, acest act administrativ fiind emis în temeiul H.G. nr. 1244/2007, a O.U.G. nr. 107/2007 și a deciziilor nr. 300 și 302 din anul 2007 prin care Comisariatul General a aprobat statul de funcții și organigrama Comisariatului General și al celor județene. Intimatul D.C. a solicitat, prin întâmpinare, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.

Examinând cauza prin prisma precizării recurentei care nu se subsumează niciunuia din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., cât și prin prisma art. 304 1 C. proc. civ. și având în vedere probatoriul existent la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate.

Așa cum se poate lesne observa din considerentele hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, judecătorul fondului a abordat acțiunea ce viza în principal anularea deciziei nr. 59 din 14 ianuarie 2009 emisă de pârâtul Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu și reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior cu plata despăgubirilor materiale aferente, prin raportare la motivele de nelegalitate invocate de reclamant și la apărările formulate de pârâți și nu în ultimul rând ținând seama de succesiunea dispozițiilor legale aplicabile în materie ce a avut ca și consecință revenirea la structura organizatorică și la statul de funcții existent în perioada derulării raportului de serviciu al reclamantului.

Prin O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale, desființându-se comisariatele regionale, astfel încât Garda Națională de Mediu trebuia să funcționeze la nivel central prin Comisariatul General și avea în subordine 41 de comisariate județene, Comisariatul Municipiului București și Rezervația Biosferei Delta Dunării. O.U.G. nr. 107/2007 a fost însă respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 747/05.11.2008. H.G. nr. 1224/2007, ce a stat la baza emiterii deciziei a cărei anulare s-a cerut în speță, nu mai poate produce efecte juridice întrucât a fost emisă în baza O.U.G.

nr. 107/2007, respinsă prin Lege. Așadar, deciziile emise în baza H.G. nr. 1224/2007 nu mai au suport legal, deoarece efectele respingerii O.U.G. nr. 107/2007 sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ. În concret, decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2008 de eliberare a reclamantului din funcția de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta 2 de salarizare în cadrul Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu, nu are suport legal, astfel că în mod corect instanța de fond a procedat la anularea ei. Este pertinentă trimiterea făcută în considerentele sentinței atacate la dispozițiile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, consecința fiind aceea a repunerii în vigoare a O.U.G.

nr. 17/2005. Această abordare este susținută și de jurisprudența constantă în această materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal (spre exemplificare, deciziile nr. 4772 și nr. 4773 din 16 decembrie 2008). Ca urmare, văzând și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Garda Națională de Mediu prin Comisariatul General împotriva sentinței civile nr. 172/F/CA din 8 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.