ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.02.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 605/2009

HOTĂRÂRE
05.02.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 605/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 62/F/CA din 2 aprilie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea formulată de reclamantul M.C.F. în contradictoriu cu pârâta

Garda Națională de Mediu – Comisariatul General, a respins cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Comisariatul

Județean Hunedoara și, totodată, s-a luat act de renunțarea reclamantului la

cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 49 din 14 ianuarie 2008 a

Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că

Prin Decizia nr. 49 din 14 ianuarie 2008 reclamantul M.C.F. a fost

eliberat din funcția publică de comisar șef în

cadrul Comisariatului Județean

Hunedoara,

având în vedere dispozițiile H.G. nr. 1224/2007, art. 99 alin. (1) lit. b) și alin.

(3) și 5

din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Reclamantul

a ocupat funcția de comisar șef la Comisariatul Județean

Hunedoara al Gărzii Naționale de Mediu conform HG 440/2005

începând cu data

de

1 august  2005.

Potrivit

art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 440/2005 Comisariatele Județene al Gărzii

Naționale de Mediu, erau organizate la nivel de servicii în cadrul

comisariatelor regionale și aveau competență de control tematic, operativ și

inopinat pe teritoriul județului în care funcționau, fiind conduse de un

comisar șef.

În

baza art. 8 din H.G. nr. 1224/2007 privind organizarea și funcționarea Gărzii

Naționale de Mediu, comisariatele județene au fost organizate ca structuri teritoriale

cu personalitate juridică, conduse de un comisar șef, funcționar public,

asimilat directorului executiv, care coordonează și supraveghează activitatea

personalului din subordine. Potrivit art. 9 din același act normativ comisarii

șefi ai comisariatelor județene sunt ordonatori terțiari de credite și

îndeplinesc toate atribuțiile legale care le revin pentru comisariatul

respectiv. Pe data intrării în vigoare a acestei hotărâri, vechea H.G. nr. 440/2005

privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu a fost abrogată.

Funcția

deținută de reclamant în cadrul Comisariatului Județean Hunedoara organizat ca

serviciu fără personalitate juridică în cadrul Comisariatului Regional Timiș,

în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 440/2005, a fost

abrogată la data intrării în vigoare a H.G. nr. 1224/2007.

Funcția

publică de comisar șef asimilată directorului executiv în baza prevederilor

H.G. nr. 1224/2007, în noua structură organizatorică nu poate fi ocupată decât

prin concurs, ceea ce s-a și realizat în perioada 10-11 martie 2008, concurs la

care a participat și reclamantul, dar pe care nu 1-a promovat, postul fiind

ocupat de d-na J.V. În noua structură funcția publică de comisar șef asimilată

directorului executiv implică alte atribuții de serviciu față de cele prevăzute

de H.G. nr. 440/2005 asimilată șefului de serviciu, în conformitate cu care

reclamantul a deținut această funcție.

Instanța

de fond a constatat că decizia 49/2008 de

eliberare din

funcția publică de conducere-comisar șef este temeinică și legală, fiind

emisă cu respectarea

prevederilor legale în vigoare, motiv pentru care a respins cererea

de anulare a deciziei ca nefondată.

Ca urmare a respingerii

capătului principal de cerere instanța de fond a respins și

capetele accesorii, referitoare la reîncadrarea

reclamantului în funcția anterior deținută și obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor.

În ceea ce privește cererea

de suspendare a executării Deciziei 49/2008,

instanța

de fond a luat act de renunțare la aceasta.

Instanța

de fond a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de

Comisariatul județean Hunedoara, având în vedere faptul că acesta solicita doar

respingerea acțiunii reclamantului, neavând nici o pretenție proprie față de

părțile din dosar. Or, potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., cererea de

intervenție în interes propriu este o cerere de chemare în judecată, ceea

presupune ca intervenientul să aibă pretenții proprii față de toate părțile din

dosar, adică să solicite obligarea acestora la efectuarea unei prestații.

Împotriva acestei hotărâri,

reclamantul M.C.F., în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.,

a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

recurentul arată că potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

188/1999, articol invocat ca temei de drept al deciziei atacate, eliberarea din

funcția publică se dispune în cazul în care autoritatea sau instituția publică

își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității prin reducerea/

desființarea postului ocupat de funcționarul public.

La nivelul conducerii Comisariatului Județean

Hunedoara al Gărzii de Mediu

nu a avut loc nici o reorganizare a activității și cu atât mai puțin o reducere

a postului de Comisar Șef.

Recurentul

mai arată că eliberarea din funcția publică de conducere nu are temei legal,

această măsură este netemeinică, nelegală și abuzivă,

impunându-se sancționarea acestor abuzuri.

Prevederile potrivit cărora

angajarea pe post se face prin concurs se aplică pentru viitor și nu

retroactivează din moment ce postul nu a fost desființat ci doar au fost

incluse și alte atribuții iar faptul că reclamantul a participat la concursul

organizat și nu l-a promovat nu are nici un fel de relevanță în cauză, în

măsura în care pentru comisarii șefi prevederile noii hotărâri sunt în sensul

că poate păstra postul doar după organizarea unui concurs. Recurentul mai

consideră că trebuia să se organizeze mai întâi concursul și apoi să fie

schimbat din funcție și nu invers.

Prin

H.G. nr. 1224 din 10 octombrie 2007 pentru organizarea și funcționarea Gărzii

Naționale de

Mediu au fost desființate

Comisariatele Regionale de Mediu înființate anterior în baza H.G. nr.

440

din 12 mai  2005, fiind menținute în subordinea Gărzii Naționale de Mediu doar

Comisariatele Județene, Comisariatul Municipiului București și Comisariatul

Rezervației Biosferei Delta Dunării, cărora le-a fost conferită personalitate

juridică.

A fost menținut și numărul maxim de posturi prevăzut de art. 6

1

din H.G. nr. 440/2005; prin art. 10

1

din H.G. nr. 1224/2007

respectiv acela de 748

Din prevederile H.G. nr. 1224/2007, rezultă că nu a fost

redus nici un

post

față de dispozițiile H.G. nr. 440/2005 abrogată și nu a fost desființată

funcția publică de conducere - comisar șef - funcție pe care reclamantul o

deținea la Comisariatul Județean Hunedoara, fapt ce rezultă și din împrejurarea

că prin Decizia Nr. 94/15 ianuarie 2008 pe această funcție de comisar șef a

fost desemnată C.M.

Recurentul

mai susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ar. 99 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 188/1999 invocată de pârât în Decizia nr. 49 din 14 ianuarie 2008.

Examinând

cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Prin O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie

2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2005 pentru stabilirea

unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale.

O.U.G. nr. 107/2007 a

desființat comisariatele regionale, astfel încât Garda Națională de Mediu

trebuia să funcționeze la nivel central prin Comisariatul General și avea în

subordine 41 de comisariate județene, Comisariatul municipiului București și

Rezervația Biosferei Delta Dunării.

O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008.

Prin legea de respingere a

ordonanței de urgență nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din

Constituția României, conform cărora „prin legea de aprobare sau de respingere

se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele

juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței”.În cauză, se pune

problema efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă

ordonanța de urgență.

În prezent, H.G. nr. 1224/2007

emisă în baza O.U.G. nr. 107/ 2007 nu mai poate produce efecte juridice, iar

deciziile emise în baza acestei hotărâri nu mai au suport legal.

Conform art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu

mai poate produce efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în

baza căruia a fost emis.

În cauza de față O.U.G. nr. 107/2007

nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii

unei ordonanțe de urgență sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ.

În prezent, este în vigoare

O.U.G. nr. 17/2005 care organizează Garda Națională de Mediu în Comisariate

Regionale și Comisariate Județene, astfel încât nu se mai justifică emiterea

deciziei nr. 24 din 14 ianuarie 2008 prin care intimatul-reclamant a fost

eliberat din funcția de Comisar șef.

Este adevărat că regula în

vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului

de anulare în momentul emiterii actului.

Nu pot fi ignorate însă nici

cauzele intervenite după emiterea actului administrativ, în timpul cât acesta

este în vigoare.

În ipoteza în care actul

administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ

individual nu mai este în vigoare este firesc ca și acest din urmă act să fie

anulat.

Mai mult, conform

prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă, în cazul abrogării unei dispoziții sau a unui act normativ se

repune în vigoare actul normativ inițial, dacă este vorba de o ordonanță de

g

uvern care a fost respinsă prin lege

de către Parlament.

Prin O.U.G. nr. 107/2007 s-a

prevăzut modificarea alin. (1) al art. 2 din O.U.G. nr. 17/2005, iar conform art.

59 din Legea nr. 24/ 2000 modificarea unui act normativ este admisă dacă nu se

afectează concepția generală ori caracterul unitar al acestui act sau dacă nu

privește întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz

contrar actul se înlocuiește cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime

abrogat.

Se poate observa astfel că

O.U.G. nr. 107/2007 nu a respectat normele de tehnică legislativă, deoarece a

modificat cea mai mare parte a reglementării referitoare la organizarea Gărzii

Naționale de

m

ediu.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală,

motiv pentru care o va modifica în parte.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și

3 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte

sentința, va anula decizia nr. 49/2008, va dispune reintegrarea reclamantului

în funcția publică de conducere deținută anterior, va obliga pârâtul la plata

drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul corespunzător

funcției de comisar șef și cel corespunzător funcției publice de execuție, va

obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată și, totodată, va menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Admite recursul declarat de

M.C.F. împotriva sentinței civile nr. 62/F/CA din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în parte, în sensul că admite acțiunea reclamantului M.C.F.

Anulează Decizia nr. 49 din 14 ianuarie 2008 a Comisarului General al Gărzii Naționale de Mediu.

Dispune reintegrarea

reclamantului în funcția publică de conducere deținută anterior emiterii

deciziei atacate.

Obligă pârâta Garda

Națională de Mediu la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre

salariul corespunzător funcției de comisar șef și cel corespunzător funcției

publice de execuție.

Obligă intimata Garda

Națională de Mediu la plata către reclamant a sumei de 603 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată la instanța de fond.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 februarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2010
la modificarea organigramei și a statului de funcții al Comisariatului Județean Sibiu, în sensul prevederii postului de referent, conform art. 18 din Legea nr. 554/2004, teza finală. Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administr
ÎCCJ 2009-03-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1167/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 72/CA/2008-PI din 12 mai 2008, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea reclamantului F.V. împotriva pârâților Garda Națională de M
ÎCCJ 2010-05-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2778/2010
2009, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată, cu motivarea că deciziile contestate au fost emise în conformitate cu H.G. nr. 112/2009 și Ordinul din 18 martie 2009 privind ap
ÎCCJ 2009-02-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 957/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu
ÎCCJ 2010-02-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1015/2010
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Încheierea nr. 14/F/CA din 15 septembrie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamantul M.C.F. în co
Sursă