ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 605/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 62/F/CA din 2 aprilie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea formulată de reclamantul M.C.F. în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu – Comisariatul General, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Comisariatul Județean Hunedoara și, totodată, s-a luat act de renunțarea reclamantului la cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 49 din 14 ianuarie 2008 a Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că Prin Decizia nr. 49 din 14 ianuarie 2008 reclamantul M.C.F.

a fost eliberat din funcția publică de comisar șef în cadrul Comisariatului Județean Hunedoara, având în vedere dispozițiile H.G. nr. 1224/2007, art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și 5 din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici. Reclamantul a ocupat funcția de comisar șef la Comisariatul Județean Hunedoara al Gărzii Naționale de Mediu conform HG 440/2005 începând cu data de 1 august 2005. Potrivit art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 440/2005 Comisariatele Județene al Gărzii Naționale de Mediu, erau organizate la nivel de servicii în cadrul comisariatelor regionale și aveau competență de control tematic, operativ și inopinat pe teritoriul județului în care funcționau, fiind conduse de un comisar șef.

În baza art. 8 din H.G. nr. 1224/2007 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, comisariatele județene au fost organizate ca structuri teritoriale cu personalitate juridică, conduse de un comisar șef, funcționar public, asimilat directorului executiv, care coordonează și supraveghează activitatea personalului din subordine. Potrivit art. 9 din același act normativ comisarii șefi ai comisariatelor județene sunt ordonatori terțiari de credite și îndeplinesc toate atribuțiile legale care le revin pentru comisariatul respectiv. Pe data intrării în vigoare a acestei hotărâri, vechea H.G. nr. 440/2005 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu a fost abrogată.

Funcția deținută de reclamant în cadrul Comisariatului Județean Hunedoara organizat ca serviciu fără personalitate juridică în cadrul Comisariatului Regional Timiș, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 440/2005, a fost abrogată la data intrării în vigoare a H.G. nr. 1224/2007. Funcția publică de comisar șef asimilată directorului executiv în baza prevederilor H.G. nr. 1224/2007, în noua structură organizatorică nu poate fi ocupată decât prin concurs, ceea ce s-a și realizat în perioada 10-11 martie 2008, concurs la care a participat și reclamantul, dar pe care nu 1-a promovat, postul fiind ocupat de d-na J.V. În noua structură funcția publică de comisar șef asimilată directorului executiv implică alte atribuții de serviciu față de cele prevăzute de H.G.

nr. 440/2005 asimilată șefului de serviciu, în conformitate cu care reclamantul a deținut această funcție. Instanța de fond a constatat că decizia 49/2008 de eliberare din funcția publică de conducere-comisar șef este temeinică și legală, fiind emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare, motiv pentru care a respins cererea de anulare a deciziei ca nefondată. Ca urmare a respingerii capătului principal de cerere instanța de fond a respins și capetele accesorii, referitoare la reîncadrarea reclamantului în funcția anterior deținută și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor. În ceea ce privește cererea de suspendare a executării Deciziei 49/2008, instanța de fond a luat act de renunțare la aceasta.

Instanța de fond a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de Comisariatul județean Hunedoara, având în vedere faptul că acesta solicita doar respingerea acțiunii reclamantului, neavând nici o pretenție proprie față de părțile din dosar. Or, potrivit art. 50 alin. (1) C. proc. civ., cererea de intervenție în interes propriu este o cerere de chemare în judecată, ceea presupune ca intervenientul să aibă pretenții proprii față de toate părțile din dosar, adică să solicite obligarea acestora la efectuarea unei prestații. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul M.C.F., în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului recurentul arată că potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, articol invocat ca temei de drept al deciziei atacate, eliberarea din funcția publică se dispune în cazul în care autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității prin reducerea/ desființarea postului ocupat de funcționarul public. La nivelul conducerii Comisariatului Județean Hunedoara al Gărzii de Mediu nu a avut loc nici o reorganizare a activității și cu atât mai puțin o reducere a postului de Comisar Șef. Recurentul mai arată că eliberarea din funcția publică de conducere nu are temei legal, această măsură este netemeinică, nelegală și abuzivă, impunându-se sancționarea acestor abuzuri.

Prevederile potrivit cărora angajarea pe post se face prin concurs se aplică pentru viitor și nu retroactivează din moment ce postul nu a fost desființat ci doar au fost incluse și alte atribuții iar faptul că reclamantul a participat la concursul organizat și nu l-a promovat nu are nici un fel de relevanță în cauză, în măsura în care pentru comisarii șefi prevederile noii hotărâri sunt în sensul că poate păstra postul doar după organizarea unui concurs. Recurentul mai consideră că trebuia să se organizeze mai întâi concursul și apoi să fie schimbat din funcție și nu invers. Prin H.G. nr. 1224 din 10 octombrie 2007 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu au fost desființate Comisariatele Regionale de Mediu înființate anterior în baza H.G.

nr. 440 din 12 mai 2005, fiind menținute în subordinea Gărzii Naționale de Mediu doar Comisariatele Județene, Comisariatul Municipiului București și Comisariatul Rezervației Biosferei Delta Dunării, cărora le-a fost conferită personalitate juridică. A fost menținut și numărul maxim de posturi prevăzut de art. 6 1 din H.G. nr. 440/2005; prin art. 10 1 din H.G. nr. 1224/2007 respectiv acela de 748 Din prevederile H.G. nr. 1224/2007, rezultă că nu a fost redus nici un post față de dispozițiile H.G. nr. 440/2005 abrogată și nu a fost desființată funcția publică de conducere - comisar șef - funcție pe care reclamantul o deținea la Comisariatul Județean Hunedoara, fapt ce rezultă și din împrejurarea că prin Decizia Nr. 94/15 ianuarie 2008 pe această funcție de comisar șef a fost desemnată C.M.

Recurentul mai susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ar. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999 invocată de pârât în Decizia nr. 49 din 14 ianuarie 2008. Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale. O.U.G. nr. 107/2007 a desființat comisariatele regionale, astfel încât Garda Națională de Mediu trebuia să funcționeze la nivel central prin Comisariatul General și avea în subordine 41 de comisariate județene, Comisariatul municipiului București și Rezervația Biosferei Delta Dunării.

O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008. Prin legea de respingere a ordonanței de urgență nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din Constituția României, conform cărora „prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței”.În cauză, se pune problema efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanța de urgență. În prezent, H.G. nr. 1224/2007 emisă în baza O.U.G. nr. 107/ 2007 nu mai poate produce efecte juridice, iar deciziile emise în baza acestei hotărâri nu mai au suport legal.

Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost emis. În cauza de față O.U.G. nr. 107/2007 nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii unei ordonanțe de urgență sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ. În prezent, este în vigoare O.U.G. nr. 17/2005 care organizează Garda Națională de Mediu în Comisariate Regionale și Comisariate Județene, astfel încât nu se mai justifică emiterea deciziei nr. 24 din 14 ianuarie 2008 prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția de Comisar șef. Este adevărat că regula în vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului de anulare în momentul emiterii actului.

Nu pot fi ignorate însă nici cauzele intervenite după emiterea actului administrativ, în timpul cât acesta este în vigoare. În ipoteza în care actul administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual nu mai este în vigoare este firesc ca și acest din urmă act să fie anulat. Mai mult, conform prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul abrogării unei dispoziții sau a unui act normativ se repune în vigoare actul normativ inițial, dacă este vorba de o ordonanță de g uvern care a fost respinsă prin lege de către Parlament. Prin O.U.G. nr. 107/2007 s-a prevăzut modificarea alin. (1) al art. 2 din O.U.G.

nr. 17/2005, iar conform art. 59 din Legea nr. 24/ 2000 modificarea unui act normativ este admisă dacă nu se afectează concepția generală ori caracterul unitar al acestui act sau dacă nu privește întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuiește cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat. Se poate observa astfel că O.U.G. nr. 107/2007 nu a respectat normele de tehnică legislativă, deoarece a modificat cea mai mare parte a reglementării referitoare la organizarea Gărzii Naționale de m ediu. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, motiv pentru care o va modifica în parte.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și 3 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte sentința, va anula decizia nr. 49/2008, va dispune reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere deținută anterior, va obliga pârâtul la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul corespunzător funcției de comisar șef și cel corespunzător funcției publice de execuție, va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată și, totodată, va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.C.F. împotriva sentinței civile nr. 62/F/CA din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în parte, în sensul că admite acțiunea reclamantului M.C.F. Anulează Decizia nr. 49 din 14 ianuarie 2008 a Comisarului General al Gărzii Naționale de Mediu. Dispune reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere deținută anterior emiterii deciziei atacate. Obligă pârâta Garda Națională de Mediu la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul corespunzător funcției de comisar șef și cel corespunzător funcției publice de execuție. Obligă intimata Garda Națională de Mediu la plata către reclamant a sumei de 603 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la instanța de fond.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2009.