ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2873/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1157 din 3 iulie 2008 Tribunalul București a respins ca nefondată cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte prin care a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Franța pe o perioadă de trei ani a pârâtei R.M.R., returnată din Franța la 4 aprilie 2008 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin H.G. nr. 278/1994, și în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că în privința pârâtei nu s-au probat motivele de limitare a libertății de circulație, referitoare la ordinea publică, securitatea publică și sănătatea publică și că existența acordului de readmisie nu este suficientă în condițiile în care în virtutea Tratatului Comunității Europene nu s-a probat că pârâta nu întrunește cerințele legale pentru ședere pe teritoriul statului Francez, în condițiile în care, după data de 1 ianuarie 2007 și cetățenii români au dreptul de a circula și de a domicilia în mod liber pe teritoriul statelor membre UE.

Tribunalul a constatat că Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, privind dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii este pe deplin aplicabilă în cauză, având în vedere incompatibilitatea normelor cuprinse în directivă cu cele prevăzute de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 care prevede posibilitatea restrângerii dreptului la libera circulație doar „dacă persoana a fost returnată dintr-un stat în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acel stat” fără a distinge dacă acea persoană prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța și sănătatea publică a statului din care a fost returnat.

În raport de efectul direct al directivei în condițiile în care legislația română nu a fost pusă în acord cu directivă, rezultă fără echivoc că expulzarea pârâtei nu este prin ea însăși suficientă pentru ca instanța să restrângă dreptul la libera circulație pe teritoriul statului ce l-a expulzat. În cauză, reclamanta a invocat în privința pârâtei doar nerespectarea condițiilor prevăzute de legea unui stat privind dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român, fără a administra însă probe concludente referitoare la conduita pârâtei, din care să reiasă încălcarea conduitei impuse de legea străină care ar constitui o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 605 din 9 septembrie 2008 a anulat ca netimbrat apelul Direcției Generale de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr. 1157 din 3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. S-a reținut în considerentele deciziei că apelanta nu s-a conformat dispozițiunilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, deși a fost citată pentru termenul din 2 septembrie 2008 cu această mențiune. Deși prin adresa nr. 3442613 din 20 august 2008 emisă de MIRA, și înregistrată la instanță la 1 septembrie 2008 s-a comunicat instanței achitarea taxei de timbru, apelanta nu a atașat ordinul de plată.

Ca urmare, curtea constatând încălcarea prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, a aplicat sancțiunea anulării apelului. Împotriva deciziei nr. 605 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel București a declarat recurs nemotivat în drept Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și reformei Administrative, susținând în esență că în mod greșit curtea a procedat la anularea apelului, deoarece, așa cum rezultă din ordinul de plată nr. 2945 din 1 septembrie 2008 atașat recursului, direcția s-a conformat dispozițiunilor instanței. Recursul este fondat.

Rezultă într-adevăr din ordinul de plată nr. 2945 emis de 1 septembrie 2008, că Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul MIRA s-a conformat dispozițiunilor instanței, achitând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar anterior pronunțării deciziei nr. 605 din 2 septembrie 2009, însă din eroare, așa cum se poate constata din actele aflate în dosarul de apel cât și din considerentele deciziei, ordinul de plată nu a fost înaintat instanței odată cu adresa nr. 3442613 din 26 august 2008 prin care instanța era încunoștințată de satisfacerea taxei de timbru. Soluționând cauza pe excepția de netimbrare, invocată din oficiu de instanță, Curtea a lăsat nesoluționat apelul Direcției Generale de Pașapoarte din cadrul MIRA, motiv pentru care, în temeiul art. 313 C. proc.

civ., Înalta Curte, constatând întemeiată critica Direcției Generale de Pașapoarte, urmează a admite recursul acesteia, casând cu trimitere cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 605 din 2 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.