ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2873/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1157 din 3

iulie 2008 Tribunalul București a respins ca nefondată cererea formulată de

Direcția Generală de Pașapoarte prin care a solicitat restrângerea exercitării

dreptului la libera circulație în Franța pe o perioadă de trei ani a pârâtei R.M.R.,

returnată din Franța la 4 aprilie 2008 în baza Acordului de readmisie încheiat

de România cu această țară, ratificat prin H.G. nr. 278/1994, și în temeiul

art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Pentru a pronunța această soluție

s-a reținut că în privința pârâtei nu s-au probat motivele de limitare a

libertății de circulație, referitoare la ordinea publică, securitatea publică

și sănătatea publică și că existența acordului de readmisie nu este suficientă în

condițiile în care în virtutea Tratatului Comunității Europene nu s-a probat că

pârâta nu întrunește cerințele legale pentru ședere pe teritoriul statului

Francez, în condițiile în care, după data de 1 ianuarie 2007 și cetățenii

români au dreptul de a circula și de a domicilia în mod liber pe teritoriul

statelor membre UE.

Tribunalul a constatat că Directiva

2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, privind

dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii

Uniunii este pe deplin aplicabilă în cauză, având în vedere incompatibilitatea

normelor cuprinse în directivă cu cele prevăzute de art. 38 lit. a) din Legea

nr. 248/2005 care prevede posibilitatea restrângerii dreptului la libera

circulație doar „dacă persoana a fost returnată dintr-un stat în baza acordului

de readmisie încheiat de România cu acel stat” fără a distinge dacă acea

persoană prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța și sănătatea

publică a statului din care a fost returnat.

În raport de efectul direct al

directivei în condițiile în care legislația română nu a fost pusă în acord cu

directivă, rezultă fără echivoc că expulzarea pârâtei nu este prin ea însăși

suficientă pentru ca instanța să restrângă dreptul la libera circulație pe

teritoriul statului ce l-a expulzat.

În cauză, reclamanta a invocat în

privința pârâtei doar nerespectarea condițiilor prevăzute de legea unui stat

privind dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român, fără a

administra însă probe concludente referitoare la conduita pârâtei, din care să

reiasă încălcarea conduitei impuse de legea străină care ar constitui o

amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes

fundamental al societății.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 605 din 9 septembrie 2008 a anulat ca netimbrat

apelul Direcției Generale de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr. 1157 din

3 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

S-a reținut în considerentele

deciziei că apelanta nu s-a conformat dispozițiunilor art. 20 din Legea nr. 146/1997

de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei,

deși a fost citată pentru termenul din 2 septembrie 2008 cu această mențiune.

Deși prin adresa nr. 3442613 din 20

august 2008 emisă de MIRA, și înregistrată la instanță la 1 septembrie 2008 s-a

comunicat instanței achitarea taxei de timbru, apelanta nu a atașat ordinul de

plată.

Ca urmare, curtea constatând încălcarea

prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997, a aplicat sancțiunea anulării apelului.

Împotriva deciziei nr. 605 din 2

septembrie 2008 a Curții de Apel București a declarat recurs nemotivat în drept

Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și reformei

Administrative, susținând în esență că în mod greșit curtea a procedat la

anularea apelului, deoarece, așa cum rezultă din ordinul de plată nr. 2945 din

1 septembrie 2008 atașat recursului, direcția s-a conformat dispozițiunilor

instanței.

Recursul este fondat.

Rezultă într-adevăr din ordinul de

plată nr. 2945 emis de 1 septembrie 2008, că Direcția Generală de Pașapoarte

din cadrul MIRA s-a conformat dispozițiunilor instanței, achitând taxa

judiciară de timbru și timbrul judiciar anterior pronunțării deciziei nr. 605

din 2 septembrie 2009, însă din eroare, așa cum se poate constata din actele

aflate în dosarul de apel cât și din considerentele deciziei, ordinul de plată

nu a fost înaintat instanței odată cu adresa nr. 3442613 din 26 august 2008

prin care instanța era încunoștințată de satisfacerea taxei de timbru.

Soluționând cauza pe excepția de

netimbrare, invocată din oficiu de instanță, Curtea a lăsat nesoluționat apelul

Direcției Generale de Pașapoarte din cadrul MIRA, motiv pentru care, în temeiul

art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte, constatând întemeiată critica Direcției

Generale de Pașapoarte, urmează a admite recursul acesteia, casând cu trimitere

cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 605 din 2

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o

casează și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.