ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1167/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 72/CA/2008-PI din 12 mai 2008, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea reclamantului F.V.

împotriva pârâților Garda Națională de Mediu, Comisariatul General și Comisarul General al Gărzii, O.M.P.; a dispus anularea deciziei nr. 26 din 14 ianuarie 2008 emisă de Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu București; a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior, acela de comisar-șef în cadrul Comisariatului Județean Satu Mare; a obligat pârâta Garda Națională de Mediu, Comisariatul General București la plata drepturilor salariale de care a fost privat reclamantul, începând cu data de 14 ianuarie 2008 și până la completa reintegrare; a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 40.000 lei și a obligat pârâții în solidar la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 26 din 14 ianuarie 2008 a Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu București, reclamantul F.V. a fost eliberat din funcția publică de conducere de comisar șef al Comisariatului Județean Satu Mare, începând cu daca luării la cunoștință, urmând a beneficia de un preaviz de 30 zile calendaristice. Prin H.G. nr. 1224 din 10 octombrie 2007 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu au fost desființate Comisariatele Regionale de Mediu, înființate anterior în baza H.G. nr. 440 din 12 mai 2005, fiind menținute în subordinea Gărzii Naționale de Mediu doar Comisariatele Județene, Comisariatul municipiului București și Comisariatul Rezervației Biosferei Delta Dunării, cărora le-a fost conferită personalitate juridică [art. 2 alin. (2) din H.G.

nr. 1224 din 10 octombrie 2007]. Conform prevederilor art. 8 din H.G nr. 1224/2007, Comisariatele județene ale Gărzii Naționale de Mediu sunt organizate ca structuri teritoriale și sunt conduse de un comisar șef, funcționar public, asimilat directorului executiv, care coordonează activitatea personalului din subordine. De asemenea, potrivit art. 2.1 alin. (1) din același act normativ, personalul aferent Comisariatelor regionale va fi preluat, în condițiile legii, de către Comisariatele județene. A fost menținut și numărul maxim de posturi prevăzut de art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 440/2005, prin art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 1224/2007, respectiv 748. Contrar poziției exprimate de pârâta Garda Națională de Mediu prin întâmpinare, care susține că au fost desființate prin H.G.

nr. 1224/2007 și Comisariatele județene din subordinea celor regionale, organizate ca servicii, instanța reține că prin actul normativ menționat nu a fost redus nici un post față de dispozițiile H.G. nr. 440/2005 abrogată și, de asemenea, nu a fost desființată funcția publică de conducere, comisar șef, funcție pe care reclamantul o deținea la Comisariatul Județean Satu Mare. Singura noutate adusă de această hotărâre constă în ace că a fost desființată veriga intermediară, respectiv Comisariate regionale, între Garda Națională și Comisariatele județene existând legătură directă. Drept urmare, cum prin H.G.

nr. 1224/2007 nu s-a dispus nimic legătură cu desființarea unor posturi existente în cadrul Comisariate județene sau numirea altor comisari șefi, în speță nu sunt întrunite condițiile art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și (5) din Legea nr. 188/1999 invocate de pârâtă prin decizia atacată, nefiind vorba de reducerea personalului unei instituții publice ca urmare a reorganizării activității, prin reduce postului ocupat de funcționarul public. În baza prevederilor art. 246 C. proc. civ., instanța va lua act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind obligarea pârâtei 1 la plata daunelor morale în cuantum de 40.000 lei. Împotriva acestei hotărâri, pârâta Garda Națională de Mediu a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului de arată că decizia a cărei anulare se solicită, a fost emisă în temeiul legii, ca urmare a aprobării H.G. nr. 1224/2007 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, care abrogă H.G. nr. 440/2005. Astfel, H.G. nr. 1224/2007 reglementează noua structură organizatorică a Gărzii Naționale de Mediu, Comisariatele regionale și Comisariatele județene din subordinea celor regionale organizate ca servicii au fost desființate. Comisariatul județean Dîmbovița, în noua structură, are personalitate juridică, condus de un Comisar Șef, asimilat Directorului executiv, ordonator terțiar de credite, entitate superioară Comisariatului județean Dîmbovița, serviciu în cadrul Comisariatului regional, în vechea structură - desființată.

În noua funcție de conducere, Comisarul Șef are cu totul alte atribuții față de cele avute prin legea veche, când funcția de Comisar Șef era asimilată cu cea de Șef de serviciu. Prin urmare, dacă reclamantul ar fi fost numit în noua funcție, total diferită și în același timp superioară celei vechi, acest lucru ar fi fost echivalentul unei promovări prin numire într-o funcție publică superioară, fapt care este în mod expres interzis de lege. Promovarea într-o funcție publică superioară nefiind posibilă decât prin participarea la un concurs pentru ocuparea funcției respective. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale. O.U.G. nr. 107/2007 a desființat comisariatele regionale, astfel încât Garda Națională de Mediu trebuia să funcționeze la nivel central prin Comisariatul General și avea în subordine 41 de comisariate județene, Comisariatul municipiului București și Rezervația Biosferei Delta Dunării. O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M.Of.

nr. 747 din 5 noiembrie 2008. Prin legea de respingere a ordonanței de urgență nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din Constituția României, conform cărora „prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței”. În speță, se pune probleme efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanța de urgență. În prezent, H.G. nr. 1224/2007 emisă în baza O.U.G. nr. 107/2007 nu mai poate produce efecte juridice. La rândul lor, deciziile emise în baza H.G. nr. 1224/2007 nu mai au suport legal. Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost emis.

În cauza de față O.U.G. nr. 107/2007 nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii unei ordonanțe de urgentă sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ. În prezent, este în vigoare O.U.G. nr. 17/2005 care organizează Garda Națională de Mediu în Comisariate Regionale și Comisariate Județene, astfel încât nu se mai justifică emiterea deciziei nr. 24 din 14 ianuarie 2008 prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția de Comisar șef. Este adevărat că regula în vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului de anulare în momentul emiterii actului. Nu pot fi ignorate însă nici cauzele intervenite după emiterea actului administrativ, în timpul cât acesta este în vigoare.

În ipoteza în care actul administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual nu mai este în vigoare este firesc ca și acest din urmă act să fie anulat. Aceasta este și opinia doctrinei, a se vedea de exemplu: Antonie Iorgovan, „Tratat de drept administrativ”, vol. II ed. 4, pag. 82- 83; Curierul juridic nr. 11/2008, pag. 38-44. Mai mult, conform prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul abrogării unei dispoziții sau a unui act normativ se repune în vigoare actul normativ inițial, dacă este vorba de o ordonanță de Guvern care a fost respinsă prin lege de către Parlament. Prin O.U.G. nr. 107/2007 s-a prevăzut modificarea alin. (1) al art. 2 din O.U.G.

nr. 17/2005, iar conform art. 59 din Legea nr. 24/2000 modificarea unui act normativ este admisă dacă nu se afectează concepția generală ori caracterul unitar al acestui act sau dacă nu privește întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuiește cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat. Se poate observa astfel că O.U.G. nr. 107/2007 nu a respectat normele de tehnică legislativă, deoarece a modificat cea mai mare parte a reglementării referitoare la organizarea Gărzii Naționale de Mediu. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Garda Națională de Mediu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Garda Națională de Mediu împotriva sentinței civile nr. 72/CA/2008-PI din 12 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.