ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.03.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1167/2009

HOTĂRÂRE
03.03.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1167/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 72/CA/2008-PI din 12 mai 2008, Curtea de Apel Oradea a

admis acțiunea reclamantului F.V. împotriva pârâților Garda Națională de Mediu,

Comisariatul General și Comisarul General al Gărzii, O.M.P.; a dispus anularea

deciziei nr. 26 din 14 ianuarie 2008 emisă de Comisariatul General al Gărzii

Naționale de Mediu București; a dispus reintegrarea reclamantului pe postul

deținut anterior, acela de comisar-șef în cadrul Comisariatului Județean Satu

Mare; a obligat pârâta Garda Națională de Mediu, Comisariatul General București

la plata drepturilor salariale de care a fost privat reclamantul, începând cu

data de 14 ianuarie 2008 și până la completa reintegrare; a luat act de

renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la

plata daunelor morale în cuantum de 40.000 lei și a obligat pârâții în solidar

la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului,

reprezentând onorariu avocat.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin

Decizia nr. 26 din 14 ianuarie 2008 a Comisariatului General al Gărzii

Naționale de Mediu București, reclamantul F.V. a fost eliberat din funcția

publică de conducere de comisar șef al Comisariatului Județean Satu Mare,

începând cu daca luării la cunoștință, urmând a beneficia de un preaviz de 30

zile calendaristice.

Prin H.G. nr. 1224 din 10

octombrie 2007 pentru organizarea și funcționarea

Gărzii Naționale de Mediu au fost desființate Comisariatele Regionale

de

Mediu, înființate anterior în baza H.G. nr. 440 din 12 mai 2005,

fiind menținute în subordinea Gărzii Naționale de Mediu doar Comisariatele

Județene, Comisariatul municipiului București și Comisariatul Rezervației

Biosferei Delta Dunării, cărora le-a fost conferită personalitate juridică [art.

2 alin. (2) din H.G. nr. 1224 din 10 octombrie 2007].

Conform

prevederilor art. 8 din H.G nr. 1224/2007, Comisariatele județene ale Gărzii

Naționale de Mediu sunt organizate ca structuri teritoriale și sunt conduse de

un comisar șef, funcționar public, asimilat directorului executiv, care

coordonează activitatea personalului din subordine. De asemenea, potrivit art. 2.1

alin. (1) din același act normativ, personalul aferent Comisariatelor regionale

va fi preluat, în condițiile legii, de către Comisariatele județene. A fost

menținut și numărul maxim de posturi prevăzut de art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 440/2005,

prin art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 1224/2007, respectiv 748.

Contrar poziției exprimate de pârâta Garda Națională de Mediu prin

întâmpinare, care susține că au fost desființate prin H.G. nr. 1224/2007 și

Comisariatele județene din

subordinea celor regionale, organizate ca servicii, instanța reține că prin

actul normativ menționat nu a fost redus nici un post față de dispozițiile H.G.

nr. 440/2005 abrogată și, de asemenea, nu a fost desființată funcția publică de

conducere, comisar șef, funcție pe care reclamantul o deținea la Comisariatul

Județean Satu Mare. Singura noutate adusă de această hotărâre constă în ace

că a fost desființată veriga intermediară,

respectiv Comisariate

regionale, între Garda Națională și Comisariatele

județene existând legătură directă.

Drept urmare, cum prin H.G.

nr. 1224/2007 nu s-a dispus nimic legătură cu desființarea unor posturi existente

în cadrul Comisariate județene sau numirea altor comisari șefi, în speță nu

sunt întrunite condițiile art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) și (5) din

Legea nr. 188/1999 invocate de pârâtă prin decizia atacată, nefiind vorba de

reducerea personalului unei instituții publice ca urmare a reorganizării

activității, prin reduce postului ocupat de funcționarul public.

În baza

prevederilor art. 246 C. proc. civ., instanța va lua act de renunțarea

reclamantului la capătul de cerere privind obligarea pârâtei 1 la plata

daunelor morale în cuantum de 40.000 lei.

Împotriva

acestei hotărâri, pârâta Garda Națională de Mediu a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului de arată că decizia a cărei anulare se solicită, a fost

emisă în temeiul legii, ca urmare a aprobării H.G. nr. 1224/2007 pentru

organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, care abrogă H.G. nr. 440/2005.

Astfel, H.G.

nr. 1224/2007 reglementează noua structură organizatorică a Gărzii Naționale de

Mediu, Comisariatele regionale și Comisariatele județene din subordinea celor

regionale organizate ca servicii au fost desființate.

Comisariatul

județean Dîmbovița, în noua structură, are personalitate juridică, condus de un

Comisar Șef, asimilat Directorului executiv, ordonator terțiar de credite,

entitate superioară Comisariatului județean Dîmbovița, serviciu în cadrul

Comisariatului regional, în vechea structură - desființată.

În noua funcție

de conducere, Comisarul Șef are cu totul alte atribuții față de cele avute prin

legea veche, când funcția de Comisar Șef era asimilată cu cea de Șef de

serviciu.

Prin urmare,

dacă reclamantul ar fi fost numit în noua funcție, total diferită și în același

timp superioară celei vechi, acest lucru ar fi fost echivalentul unei promovări

prin numire într-o funcție publică superioară, fapt care este în mod expres

interzis de lege. Promovarea într-o funcție publică superioară nefiind posibilă

decât prin participarea la un concurs pentru ocuparea funcției respective.

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum

și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin O.U.G. nr.

107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2005

pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice

centrale.

O.U.G. nr. 107/2007 a desființat comisariatele

regionale, astfel

încât Garda Națională de Mediu trebuia să funcționeze la nivel central

prin Comisariatul General și avea în subordine 41 de comisariate județene,

Comisariatul municipiului București și Rezervația Biosferei Delta Dunării.

O.U.G. nr. 107

din 10 octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008,

publicată în M.Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008.

Prin legea de

respingere a ordonanței de urgență nu au fost respectate prevederile art. 115

alin. (8) din Constituția României, conform cărora „prin legea de aprobare sau

de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire

la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței”.

În speță, se

pune probleme efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă

ordonanța de urgență.

În prezent,

H.G. nr. 1224/2007 emisă în baza O.U.G. nr. 107/2007 nu mai poate produce

efecte juridice.

La rândul lor,

deciziile emise în baza H.G. nr. 1224/2007 nu mai au suport legal.

Conform art. 4

alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele

de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce efecte

juridice,

după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost emis.

În

cauza de față O.U.G. nr. 107/2007 nu a fost abrogată, însă

a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii

unei ordonanțe de

urgentă sunt identice cu cele ale abrogării actului

normativ.

În

prezent, este în vigoare O.U.G. nr. 17/2005 care organizează Garda Națională de

Mediu în Comisariate Regionale și Comisariate Județene, astfel încât nu se mai

justifică emiterea

deciziei nr. 24 din 14

ianuarie 2008 prin care intimatul-reclamant a

fost eliberat din funcția

de Comisar șef.

Este adevărat că regula în

vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării

motivului de anulare în momentul emiterii actului.

Nu pot fi ignorate însă nici cauzele intervenite după emiterea

actului administrativ, în

timpul cât acesta este în vigoare.

În ipoteza în care actul

administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ

individual nu mai este în vigoare este firesc ca și acest din urmă act să fie

anulat.

Aceasta este și

opinia doctrinei, a se vedea de exemplu: Antonie Iorgovan, „Tratat de drept

administrativ”, vol.

II

ed. 4, pag. 82- 83; Curierul juridic nr. 11/2008, pag. 38-44.

Mai mult,

conform prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă, în cazul abrogării unei dispoziții sau a unui act normativ

se repune în vigoare actul normativ inițial, dacă este vorba de o ordonanță de

Guvern care a fost respinsă prin lege de către Parlament.

Prin O.U.G. nr.

107/2007 s-a prevăzut modificarea alin. (1) al art. 2 din O.U.G. nr. 17/2005,

iar conform art. 59 din Legea nr. 24/2000 modificarea unui act normativ este

admisă dacă nu se

afectează concepția

generală ori caracterul unitar al acestui act sau

dacă nu privește

întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul

se înlocuiește cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat.

Se poate observa astfel că O.U.G. nr. 107/2007 nu a respectat

normele de tehnică

legislativă, deoarece a modificat cea mai mare

parte a reglementării referitoare la organizarea Gărzii Naționale de

Mediu.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Garda Națională de Mediu,

ca nefondat.

Respinge recursul declarat de Garda

Națională de Mediu împotriva sentinței civile nr. 72/CA/2008-PI din 12 mai 2008

a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-06-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2983/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 mai 2011, pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamantul F.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Garda Națion
ÎCCJ 2010-02-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu
ÎCCJ 2009-04-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2243/2009
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 160/CA/2008 din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia a fost admisă acțiunea reclamantului D.C. în contradictoriu cu pârâții G
ÎCCJ 2009-02-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 957/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu
ÎCCJ 2010-12-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5347/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1228 din 9 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acț
Sursă