ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2243/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 160/CA/2008 din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia a fost admisă acțiunea reclamantului D.C. în contradictoriu cu pârâții Garda Națională de Mediu, Comisariatul Județean Sibiu al Gărzii Naționale de Mediu și P.O.M., dispunându-se anularea deciziei nr. 59 din 14 ianuarie 2008, reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, obligarea pârâților la plata drepturilor salariale calculate de la data eliberării din funcție și până la data reintegrării acestuia. De asemenea, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Garda Națională de Mediu, Comisariatul Județean Sibiu, precum și capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale și a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată anularea deciziei prin care a fost eliberat din funcția deținută și reintegrarea sa, cu obligarea pârâtelor la plată drepturilor salariale și a daunelor morale, întrucât actul administrativ atacat a fost emis cu nerespectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Garda Națională de Mediu, Comisariatul Județean Sibiu prin întâmpinare, reținând că această autoritate are calitate procesuală pasivă în raport cu obiectul cauzei deduse judecății. De asemenea, a respins și excepția de necompetență materială invocată de Garda Națională de Mediu, întrucât reclamantul are la îndemână posibilitatea de a alege între două instanțe deopotrivă competente, astfel încât prin introducerea cererii la Curtea de Apel Alba Iulia și-a manifestat opțiunea privind instanța de la domiciliul său.

Pe fondul cererii de chemare în judecată, instanța a apreciat întemeiată acțiunea reclamantului, întrucât decizia atacată a fost emisă fără respectarea procedurii prevăzută de dispozițiile imperative ale art. 69 C. muncii și cu încălcarea dispozițiilor art. 70 și art. 74 din același cod, în sensul că nu a fost întocmit un plan de măsuri sociale cu consultarea sindicatelor, nu s-a propus un program de formare profesională și nu s-a inițiat întocmirea unor notificări către organele teritoriale de muncă, în condițiile în care la nivelul Gărzi Naționale de Mediu a avut loc o concediere colectivă, prin concedierea unu număr de 32 persoane. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Garda Națională de Mediu și Garda Națională de Mediu, Comisariatul Județean Sibiu, solicitând modificarea ei în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamant împotriva deciziei nr. 59 din 14 ianuarie 2008, emisă de Comisariatul General.

A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut, în esență, că dispozițiile Codului Muncii, prin prisma cărora în mod greșit a fost examinată legalitatea acestei decizii, nu sunt aplicabile în cazul încetării raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, ci numai în ceea ce privește raporturile de muncă ale personalului contractual din cadrul unei instituții publice. În caz contrar, susține recurenta, dispozițiile generale C. muncii s-ar suprapune cu dispozițiile din legea specială, fiecare din aceste acte normative stabilind în sarcina angajatorului obligații fiscale diferite, care nu pot fi aduse la îndeplinire în același timp.

Or, în raport cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, decizia atacată este legală, fiind emisă ca urmare a adoptării H.G. nr. 1224/2007, după obținerea avizului A.N.F.P. și cu respectarea tuturor condițiilor supuse de acest act normativ u caracter special. Examinând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile recurentei, prin prisma dispozițiilor art. 304, art. 304 1 C. proc. civ. și a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reține că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate. Comisarul General al Gărzii de Mediu, prin decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2008, a dispus eliberarea a reclamantului D.C.

din funcția publică de consilier juridic clasa I, grad profesional superior, treapta 2 de salarizare, deținută în cadrul Comisariatului General, cu un preaviz de 30 de zile calendaristice, în perioada căruia Direcției resurse umane îi revenea obligația de a identifica funcțiile publice vacante corespunzătoare și a le pune la dispoziția acestuia. Decizia a fost emisă în temeiul art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici, republicată, avându-se în vedere desființarea unor posturi publice dispusă prin H.G. nr. 1224/2009 și deciziile nr. 300 și 302/2007 ale Comisariatului General al Gărzii de Mediu privind aprobarea statului de funcții și a structurii organizatorice, avizate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

În demersul său judiciar, reclamantul a invocat nelegalitatea acestei decizii pentru depășirea sferei de atribuții de către emitentul ei și încălcarea procedurilor prevăzute de Titlul II, Cap V, Secțiunea a 5-a C. muncii, pretins aplicabile în speță în considerarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 188/1999, dar și nerespectarea procedurilor legale prevăzute de art. 99 alin. (6) din acest act normativ și celor prevăzute de art. 49-52 din Legea nr. 76/2002. A susținut, de asemenea, că a fost eliberat dintr-o funcție care nu mai exista la data emiterii deciziei contestate, toate activitățile de elaborare și aplicare a H.G. nr. 1224/2007 fiind abuzive și în afara cadrului legal.

Reținând că la nivelul Corzii Naționale de Mediu a avut loc o concediere colectivă, prima instanță a examinat legalitatea deciziei contestate numai prin prisma dispozițiilor Codului Muncii, considerate aplicabile speței potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Or, dreptul comun în materia concedierilor colective este format atât din prevederile Codului Muncii cât și din cele ale O.U.G. nr. 98/1999 privind protecția persoanelor ale căror contracte de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, care nu a fost abrogată în mod expres, rămânând în vigoare și aplicându-se în măsura în care nu contravin dispozițiilor Codului Muncii. Acest punct de vedere este majoritar și în literatura de specialitate[1], fiind întrutotul justificat, în condițiile în care în acte normative ulterioare[2] acestui cod se fac referiri exprese la respectiva ordonanță.

Conform art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 98/1992, prevederile acesteia nu se aplică salariaților încadrați în aparatul propriu și în serviciile publice descentralizate ale administrației publice centrale și locale. Această prevedere concordă atât cu cea a art. 1 pct. 2 lit. b) din Directiva 98/59/CE privind armonizarea legislației statelor membre relativ la concedierile colective, prin care lucrătorii din administrația publică sunt exceptați de la aplicarea normelor referitoare la concedierea colectivă, cât și cu cele ale Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, care nu reglementează o atare formă de concediere. Prin urmare, hotărârea atacată este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident în speță motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., astfel că recursul va fi admis. Întrucât prima instanță nu a examinat și celelalte motive de nelegalitate a deciziei nr. 59 din 14 ianuarie 2008, invocate de reclamant, ceea ce echivalează cu soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului, sub acest aspect, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 313 C. proc. civ., se va dispune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în aceste limite, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Garda Națională de Mediu, Comisariatul Județean Sibiu și Garda Națională de Mediu, Comisariatul General împotriva sentinței nr. 160/CA/2008 din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009.