ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2983/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 mai 2011, pe rolul Curții de Apel Oradea, reclamantul F.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Garda Națională de Mediu, Comisariatul General și S.I.

- Comisar General - Garda Națională de Mediu, obligarea pârâtei Garda Națională de Mediu - Comisariatul General la punerea în executare efectivă a sentinței nr. 37 din 25 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, definitivă și irevocabilă; reintegrarea efectivă a reclamantului în funcția publică deținută cu atribuții de conducere specifice a Comisariatului Județean Satu Mare, redenumită în prezent prim comisar din cadrul Comisariatului Regional Cluj; anularea Deciziei nr. 254 din 01 septembrie 2010 emisă de către Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost privat, începând cu 24 aprilie 2009, până la reintegrarea (efectivă) în funcția de conducere (drepturi cuvenite în calitate de comisar șef respectiv prim comisar de la data solicitării reîncadrării), actualizate cu indicele de inflație la zi, la data efectuării plații și la plata cheltuielilor de judecată.

în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, prin Decizia 125 din 24 aprilie 2009 emisă de Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu (G.N.M.) a fost eliberat din funcția de comisar șef pe care o deținea ca angajat al Comisariatului Regional Cluj și avea ca atribuție principală, conducerea, coordonarea activității Comisariatului Județean Satu Mare. Prin Sentința nr. 37/CA/2010, definitivă și irevocabilă, Curtea de Apel Oradea a anulat decizia mai sus amintită și a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior, acela de comisar șef în cadrul Comisariatului Județean Satu Mare Prin adresa nr. 4287/ GM din 01 august 2010, reclamantul a solicitat pârâtei punerea în executare a hotărârii judecătorești, investită cu formulă executorie.

Pârâta a refuzat în mod nejustificat să pună în executare hotărârea judecătorească, cu motivarea că funcția de comisar șef a fost desființată și repunerea pe postul deținut anterior nu mai este posibilă.

Totodată, prin Decizia nr. 254 din 01 septembrie 2010 reclamantul a fost numit în funcția publică de execuție, de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare, gradația 4, din cadrul Comisariatului Județean Satu Mare fiindu-i acordate drepturile salariale calculate ca diferențe dintre cuantumul drepturilor salariale aferente funcției publice de comisar șef și drepturile salariale aferente funcției publice specifice de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare, gradația 4. Prin adresa 7042/2010, pârâta a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei nr. 254 din 01 septembrie 2010 cu aceeași motivare, în sensul imposibilității reintegrării pe postul deținut anterior, ca urmare a desființării funcției de comisar sef.

Prin sentința nr. 147 din 20 iunie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului F.V., formulată în contradictoriu cu pârâții Garda Națională de Mediu - Comisariatul General și S.I. - Comisar General - Garda Națională de Mediu. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că măsura de reintegrare în postul de comisar șef dispusă de instanță nu poate fi pusă în executare din moment ce postul a fost desființat, iar noul post de prim - comisar, înființat prin intrarea în vigoare a H.G. nr. 196/2010 pentru modificarea H.G. nr. 112/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, a fost ocupat, în condițiile legii, cu avizul de specialitate al A.N.A.F.

Prima instanță a considerat că este necesar să se facă distincție între funcția publică specifică de conducere de comisar șef, în accepțiunea H.G. nr. 1224/2007 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, în prezent abrogată și funcția publică specifică de conducere de prim - comisar, în accepțiunea prevederilor în vigoare ale H.G. nr. 112/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu.

Astfel, funcția de comisar șef cuprindea atribuții de conducere a fiecărui comisariat județean, în concret, îndeplinea toate obligațiile care decurg din deținerea calității de ordonator terțiar de credite, în timp ce funcția de prim - comisar face parte din aparatul propriu al comisariatelor regionale, organizate ca structuri zonale la nivel de direcții generale, cu competențe limitate teritorial și conduse de comisari regionali, fără a avea atribuții de conducere a comisariatelor județene; Comisariatele județene au fost organizate ca structuri teritoriale cu personalitate juridică, conduse de către un comisar șef, iar în prezent, aceste comisariate județene sunt organizate ca servicii fără personalitate juridică in cadrul comisariatelor regionale de care aparțin; Atribuțiile aferente funcției publice specifice de conducere de comisar șef sunt complet diferite de atribuțiile funcției publice specifice de conducere de prim - comisar, iar în prezent, în structura comisariatelor județene nu se mai regăsesc funcții publice de conducere.

În acest context, instanța de fond a apreciat că este nejustificată afirmația reclamantului, potrivit căreia, prin H.G. nr. 196/2010 funcția specifică de conducere de comisar șef a fost redenumită ca prim - comisar, aceasta din urmă coordonând activitatea comisariatelor județene, păstrând în acest sens, în totalitate atribuțiile funcției de comisar șef. În optica instanței, prin decizia contestată nu i s-a aplicat reclamantului un tratament discriminatoriu față de alți colegi și nu se poate vorbi nici despre neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, din moment ce, reintegrarea reclamantului pe postul de comisar șef nu mai era posibilă, ca urmare a desființării acestui post prin H.G.

nr. 196/2010. Împotriva sentinței civile nr. 147/ CA din 20 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal reclamantul F.V.

prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul anulării Deciziei nr. 254 din 01 septembrie 2010 emisă de către Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu, a obligării intimaților la punerea în executare efectivă a hotărârii Curții de Apel Oradea nr. 37/ CA din 25 ianuarie 2010, definitivă și irevocabilă prin reintegrarea recurentului în funcția publică deținută anterior cu atribuții de conducere specifice a Comisariatului Județean Satu-Mare, redenumită în prezent „prim comisar” din cadrul Comisariatului Regional Cluj, a obligării intimaților la plata drepturilor salariale de care a fost privat reclamantul, pe perioada 24 aprilie 2009 până la completa reintegrare (efectivă) în funcția de conducere (drepturi cuvenite în calitate de comisar șef, respectiv de prim comisar, de la data solicitării reîncadrării), actualizate cu indicele de inflație la zi, la data efectuării plății, și în sensul obligării intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

A considerat recurentul că sentința recurată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: I. Încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, a principiului rolului activ al instanței de judecată prevăzut de art. 129 C. proc. civ. și a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Prima instanță, s-a arătat, a respins acțiunea reclamantului fără a administra probele esențiale în dovedirea identității între funcțiile de comisar șef și cea de prim comisar, solicitate prin cererea de chemare în judecată. Faptul că reclamantul nu a fost prezent la primul termen de judecată nu poate fi apreciat ca o renunțare la acțiune și la administrarea probelor solicitate în sprijinul acesteia, iar în plus s-a menționat că întâmpinarea depusă de intimați nu a fost comunicată recurentului pentru a i se da posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la apărările formulate de pârâți.

Prin urmare, a considerat recurentul că respingerea probelor solicitate și necomunicarea întâmpinării au încălcat dreptul la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O și au adus atingere principiului rolului activ al instanței de judecată prevăzut de art. 129 C. proc. civ. II. Hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii (motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 7 C. proc. civ.). Pentru a motiva imposibilitatea reintegrării reclamantului pe postul deținut anterior, a considerat recurentul că instanța de fond a prezentat argumente contradictorii. Astfel, într-o primă serie de argumente instanța de fond a apreciat că funcția de prim comisar este o funcție de conducere și că aceasta diferă de funcția de comisar șef, dar în final aceeași instanță a considerat că în structura comisariatelor județene nu se mai regăsesc funcții publice de conducere.

Or, în ipoteza în care funcția de prim comisar nu este o funcție de conducere compararea acestei funcții cu cea de comisar șef nu mai are nicio relevanță. III. Hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc. civ.). Reclamantul a arătat că judecătorul fondului a interpretat și aplicat în mod eronat legea considerând că funcția de prim comisar este diferită de funcția de comisar șef în cadrul Gărzii Naționale de Mediu și că în structura comisariatelor județene nu se mai regăsesc funcții publice de conducere. S-a relevat, de către recurent, că susținerea primei instanțe conform căreia în structura comisariatelor județene nu se mai regăsesc funcții publice de conducere este neîntemeiată și nelegală deoarece: 1) din punct de vedere juridic funcția de conducere a comisariatelor județene nu a fost desființată prin H.G.

nr. 196/2010 ci doar redenumită; 2) funcția de conducere a comisariatelor județene continuă să fie exercitată și în fapt. De asemenea, a precizat reclamantul că este neîntemeiată și nelegală și susținerea primei instanțe în sensul că funcția de prim comisar este diferită de funcția de comisar șef, întrucât: 1) pentru a stabili că cele două funcții de conducere sunt diferite nu s-a analizat de judecătorul fondului fișele postului aferente celor două funcții; 2) preluând în totalitate apărările intimaților judecătorul fondului a plecat de la premise eronate pentru a stabili că cele două funcții de comisar șef și de prim comisar sunt diferite; 3) prima instanță nu putea să facă comparație între funcția de comisar șef reglementată de H.G.

nr. 1224/2007 și funcția de prim comisar reglementată de H.G. nr. 112/2009 deoarece la data formulării cererii de reintegrare pe postul deținut anterior H.G. nr. 1224/2007 emisă în baza O.U.G. nr. 107/2007 nu mai producea efecte juridice, ca urmare a faptului că O.U.G. nr. 107/2007 a fost respinsă de Parlament; 4) H.G. nr. 112/2009 nu a modificat cu mai mult de 50% atribuțiile aferente funcției publice de conducere a comisariatului județean astfel cum aceasta a fost reglementată de H.G. nr. 1224/2007, dovadă fiind numirea recurentului în funcția de comisar șef la data de 1 aprilie 2009 în noua funcție de conducere; 5) chiar dacă s-ar considera că funcția de prim comisar este diferită de funcția de comisar șef, H.G.

nr. 196/2010 nu a modificat cu mai mult de 50% atribuțiile aferente funcției publice de conducere a comisariatului județean astfel cum aceasta a fost reglementată de H.G. nr. 112/2009. A considerat reclamantul că refuzul de reintegrare a sa în funcția de prim comisar este nejustificat și pentru că are loc o discriminare față de alți colegi aflați în aceeași situație cu recurentul, respectiv prin raportare la foștii comisari șefi din comisariatele județene Bistrița, Gorj și Vrancea care au fost demiși alături de recurent prin aceeași Decizie nr. 124 din 24 aprilie 2009, care au câștigat în instanță dreptul de a fi reintegrați pe postul deținut anterior, iar Garda Națională de Mediu i-a reintegrat pe funcția de prim comisar.

Garda Națională de Mediu nu a putut prezenta o justificare rezonabilă și obiectivă care să explice de ce unele persoane aflate în situații identice au fost reintegrate pe funcția de prim comisar iar recurentul nu, astfel că prin această situație discriminatorie s-a adus atingere și art. 14 din C.E.D.O. raportat la art. 1 din protocolul nr. 1 la C.E.D.O. A mai învederat reclamantul F.V. că, deși prin adresa nr. 4217 din 2 septembrie 2010 Garda Națională de Mediu a recunoscut că i se cuvin și pentru viitor drepturile salariale stabilite în hotărârea judecătorească de integrare, prin Decizia nr. 254 din 1 septembrie 2010 atacată s-a dispus plata drepturilor salariale aferente funcției de conducere doar până la data numirii în funcția de execuție.

Decizia nr. 254 din 1 septembrie 2010, s-a arătat, a fost dată cu încălcarea Legii nr. 188/1999 și contrar dispozițiilor hotărârii judecătorești de reintegrare, iar pe cale de consecință aceasta este lovită de nulitate deoarece încalcă principiul legalității actului administrativ, ceea ce presupune conformitatea acestuia cu Constituția și cu actele normative incidente la momentul emiterii sale. În fine, reclamantul a mai precizat că în cauze similare (cauza Teodorescu versus România) C.E.D.O. a condamnat statul român pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O. pentru faptul că autoritățile statului român nu a pus în executare o hotărâre judecătorească de reintegrare a unei persoane pe un post deținut anterior.

În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7 și 9, art. 304 1 C. proc. civ., H.G. nr. 112/2009, art. 99 alin. (1) lit. c) și art. 100 din Legea nr. 188/1999, art. 10 și art. 56 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, art. 6 și art. 14 din C.E.D.O. raportat la art. 1 din protocolul nr. 1 la C.E.D.O. Intimații Garda Națională de Mediu – Comisariatul General și Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu nu au depus întâmpinare. Recursul este fondat și va fi admis, cu consecința casării sentinței nr. 147/ CA/2011, P.I. din data de 20 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Reclamantul a solicitat, prin cererea cu care a învestit Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, obligarea pârâtei Garda Națională de Mediu – Comisariatul General la punerea în executare efectivă a Hotărârii nr. 37/ CA din 25 ianuarie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul reintegrării efective a reclamantului în funcția publică deținută cu atribuții de conducere specifice a Comisariatului Județean Satu-Mare, redenumită prim comisar în cadrul Comisariatului Regional Cluj, anularea Deciziei nr. 254 din 1 septembrie 2010 emisă de către Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu, obligarea pârâtei Garda Națională de Mediu la plata drepturilor salariale de care a fost privat reclamantul începând cu data de 24 aprilie 2009 până la efectiva și completa reintegrare în funcția de conducere, actualizate cu indicele de inflație la zi, la data efectuării plății, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Se reține, în litigiu, că prin Hotărârea nr. 37/CA/2010, P.I. din data de 25 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul F.V. împotriva pârâtei Garda Națională de Mediu – Comisariatul General București, cu consecința anulării Deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009 emisă de Garda Națională de Mediu – Comisariatul General (prin care, având în vedere prevederile art. 3 din O.U.G.

nr. 37/2009, s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de comisar șef al Comisariatului Județean Satu-Mare al Gărzii Naționale de Mediu), a dispunerii reintegrării reclamantului pe postul deținut anterior, acela de comisar șef în cadrul Comisariatului Județean Satu-Mare, precum și a obligării pârâtei Garda Națională de Mediu – Comisariatul General București la plata drepturilor salariale de care a fost privat reclamantul, începând cu data de 24 aprilie 2009 și până la completa reintegrare. Urmare demersurilor reclamantului în vederea punerii în executare a dispozițiilor Hotărârii nr. 37/CA/2010, P.I.

din data de 25 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost emisă Decizia nr. 254 din data de 1 septembrie 2010, prin care Comisarul General al Gărzii Naționale de Mediu a stabilit că F.V., comisar clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare, gradația 4, din cadrul Comisariatului Județean Satu-Mare, va beneficia de drepturile salariale calculate ca diferență dintre cuantumul drepturilor salariale aferente funcției publice de comisar șef și drepturile salariale aferente funcției publice specifice de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare, gradația 4. Totodată, cu adresa nr. 4287/ GM din 2 septembrie 2010, referitoare la cererea reclamantului F.V.

de reintegrare în funcția publică, Garda Națională de Mediu – Comisariatul General a comunicat recurentului că prin H.G. nr. 196/2010 de modificare a H.G. nr. 112/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu în structura Gărzii Naționale de Mediu funcția de comisar șef din cadrul comisariatelor județene a fost desființată și că la acel moment la nivelul comisariatelor județene, a Comisariatului Municipiului București și a Comisariatului Rezervației Biosferei „Delta Dunării” din cadrul Gărzii Naționale de Mediu nu mai există nicio funcție de conducere. Potrivit prevederilor art. 129 alin. (4) C. proc.

civ., „Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă sunt menționate în cerere sau în întâmpinare”. În exercitarea rolului activ ce revine judecătorului în procesul civil, prima instanță era datoare, în litigiu, în raport de capetele de cerere din acțiunea reclamantului, precum și de motivele de fapt și de drept invocate în susținerea acestora, prealabil judecării fondului cauzei, să solicite recurentului cuvenitele precizări și lămuriri, în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată se tinde la punerea efectivă în executare a dispozițiilor Hotărârii nr. 37/CA/2010, P.I.

din data de 25 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă.

Or, pentru punerea în executare a unei hotărâri pronunțate în materia contenciosului administrativ, cum este situația în cauză, nu se poate concepe formularea unei noi acțiuni la aceeași instanță de contencios administrativ împotriva refuzului autorităților de a executa o atare hotărâre, întrucât, pe de o parte, o nouă acțiune în acest sens nu s-ar încadra în prevederile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, și, pe de altă parte, a-i cere reclamantului să facă alte demersuri al căror rezultat nu ar fi decât unul repetitiv, și anume ca instanța să dispună încă odată autorității administrative competente să execute o hotărâre judecătorească definitivă ar fi prea excesiv și nu ar răspunde cerințelor art. 35 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Pe de altă parte, în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, se reglementează expres, în cadrul capitolului III, procedura de executare a hotărârilor judecătorești date temeiul acestui act normativ, relevante fiind, în speță, prevederile art. 24 alin. (1) și (2) și art. 25 alin. (1). Într-adevăr, potrivit art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acestuia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgență, cu citarea părților”.

În cadrul procedurii de executare pe care o reglementează art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, instanța de executare (care este instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ) nu mai poate pune în discuție legalitatea sau temeinicia hotărârii judecătorești a cărei executare se solicită, ci are a analiza numai dacă actul emis de autoritatea publică se conformează obligațiilor impuse prin titlul executoriu, iar despăgubirile prevăzute de art. 24 alin. (2) nu au doar scopul reparării prejudiciului suferit pentru întârziere, ci sunt concepute ca un veritabil mijloc de constrângere pentru obținerea executării hotărârii. În raport de cele mai sus arătate, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 5 C. proc.

civ., se va dispune, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) și art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului declarat de reclamantul F.V. împotriva sentinței nr. 147 din 20 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.V. împotriva Sentinței nr. 147 din 20 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2012.