ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 261/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 261/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.
349 din 1 iulie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal,
a respins acțiunea reclamantei C.N.E.I. în contradictoriu cu Garda Națională de
Mediu - Comisariatul General, ca lipsită de obiect.
Pentru
a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat în
temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Deciziei nr. 125
din 24 aprilie 2009 emisă de pârâtă - prin care a fost eliberată din funcția de
comisar șef al Gărzii Județene de Mediu Sălaj, începând cu data 24 aprilie 2009 acordându-i-se un preaviz de 30 de zile calendaristice, de la data
emiterii actului, apreciind că actul este nelegal și este prejudiciată prin
punerea lui în aplicare.
Totodată,
a reținut că pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei de obiect a
cererii de suspendare, din perspectiva faptului că actul emis a fost deja
executat, reclamanta fiind eliberată din funcția de conducere ocupată,
acceptând o funcție de execuție, respectiv cea de comisar cls. I, grad
profesional superior, treapta I salarizare.
Mai
mult, la data de 24 iunie 2009, s-au pus în discuție și aspecte legate de
existența unui interes actual al reclamantei, în condițiile în care actul ce
face obiectul litigiului a fost deja suspendat, prin hotărâri judecătorești, la
solicitarea altor persoane aflate în aceeași situație.
În
temeiul prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța fondului a
analizat cu prioritate excepția referitoare la lipsa de obiect, raportată la
specificul procedurii instituite de prevederile art. 14 din Legea
contenciosului administrativ.
Astfel,
în opinia instanței, actele administrative, la fel ca și cele civile, pot fi
clasificate în: acte cu executare imediată, uno ictu și acte cu executare
succesivă, iar suspendarea executării unui act administrativ, în accepțiunea art.
14 din Legea nr. 554/2004, trebuie să privească un act cu executare succesivă,
aspect care nu se regăsește în speța de față, întrucât decizia emisă de pârâtă
a fost executată prin eliberarea reclamantei din funcție, din această
perspectivă actul fiind epuizat.
Pentru
a dispune în sensul respingerii acțiunii ca urmare a admiterii excepției lipsei
de obiect, instanța de fond a luat în considerare și faptul că o eventuală
soluție de suspendare nu ar profita reclamantei, deoarece ar fi o măsură ce nu
ar putea fi pusă în executare de către autoritatea emitentă, raportat la împlinirea
termenului prevăzut de art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009.
În
concluzie, instanța fondului a apreciat că reclamanta urmărește, în fapt, repunerea
sa în funcția deținută anterior, ceea ce nu ar echivala cu o suspendare a
executării ci cu întoarcerea executării unui act epuizat, ipoteză care nu intră
sub incidența prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, ci sub cea a
prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999.
În
termen legal, împotriva sus amintitei sentințe a declarat recurs reclamanta C.N.E.I.
Recurenta a apreciat
ca fiind aplicabil art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ. pentru motivul de
nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. în condițiile în care
niciuna dintre părți și nici instanța, din oficiu, nu au invocat excepția
lipsei de obiect bazată pe clasificarea actelor administrative în acte cu
executare imediată și acte cu executare succesivă. Procedându-se în acest fel
s-a încălcat principiul contradictorialității procesului civil cu consecința
nulității sentinței atacate.
În opinia recurentei,
se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece prima instanță nu
a analizat fondul, mai exact nu a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile de
admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ
reprezentat de Decizia nr. 125/2009 de eliberare din funcția publică de comisar
șef.
Recursul este fondat.
Din lucrările dosarului
rezultă că în întâmpinarea depusă în fața instanței de fond Garda Națională de
Mediu - Comisariatul General a arătat că atâta vreme cât reclamanta a acceptat
ocuparea unui alt post nu mai este îndeplinită cerința pagubei iminente
generată de lipsa drepturilor salariale și, astfel, însăși acțiunea este rămasă
fără obiect (filele 43 - 46).
În încheierea de
dezbateri din 24 iunie 2009 s-a consemnat că, neinvocându-se alte cereri sau
excepții, curtea de apel a acordat părților cuvântul pe fond.
Rezultă în mod clar
din această încheiere de ședință că excepția lipsei de obiect a acțiunii nu a
fost pusă în discuția părților, însă în considerentele avute în vedere pentru
soluția adoptată această excepție constituie argumentul de bază în respingerea
cererii de suspendare formulată de reclamantă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004,
făcându-se distincție între actele administrative cu executare imediată - cum
s-a apreciat a fi cel în discuție - și cele cu executare succesivă.
Obiectul acțiunii
reprezintă unul din elementele de bază ale acțiunii civile și constă în pretenția
dedusă judecății - în speță, suspendarea executării Deciziei nr. 125 din 24
aprilie 2009 a Comisarului General al Gărzii Naționale de Mediu.
Concluzia
judecătorului fondului că prin cererea de suspendare întemeiată pe art. 14 din
Legea nr. 554/2004 reclamanta a urmărit de fapt repunerea sa în funcția publică
deținută anterior este greșită și, în orice caz, o analiză a eventualei lipse a
obiectului acțiunii se putea face numai după ce această excepție ar fi fost
pusă în dezbaterea părților.
Pronunțându-se la
primul termen de judecată în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. asupra unei
excepții ce nu a fost dezbătută în contradictoriu, instanța fondului a încălcat
două principii ce guvernează procesul civil, respectiv cel al
contradictorialității și cel privitor la respectarea dreptului la apărare - al
reclamantei, în speță - astfel că este incident motivul de nelegalitate
prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru cele arătate,
în temeiul art. 312 alin. (3) și (5) teza I C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004, recursul va fi admis, cu consecința casării sentinței atacate și
trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Numai după examinarea
excepțiilor ce se invocă fie din oficiu, fie de către părți, cu respectarea
principiilor amintite, dacă se va impune, instanța fondului va analiza dacă sunt
îndeplinite cerințele cumulativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004
pentru suspendarea actului administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de C.N.E.I.
împotriva sentinței civile nr. 349 din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 21 ianuarie 2010.