ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 261/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 349 din 1 iulie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei C.N.E.I. în contradictoriu cu Garda Națională de Mediu - Comisariatul General, ca lipsită de obiect. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009 emisă de pârâtă - prin care a fost eliberată din funcția de comisar șef al Gărzii Județene de Mediu Sălaj, începând cu data 24 aprilie 2009 acordându-i-se un preaviz de 30 de zile calendaristice, de la data emiterii actului, apreciind că actul este nelegal și este prejudiciată prin punerea lui în aplicare.

Totodată, a reținut că pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de suspendare, din perspectiva faptului că actul emis a fost deja executat, reclamanta fiind eliberată din funcția de conducere ocupată, acceptând o funcție de execuție, respectiv cea de comisar cls. I, grad profesional superior, treapta I salarizare. Mai mult, la data de 24 iunie 2009, s-au pus în discuție și aspecte legate de existența unui interes actual al reclamantei, în condițiile în care actul ce face obiectul litigiului a fost deja suspendat, prin hotărâri judecătorești, la solicitarea altor persoane aflate în aceeași situație. În temeiul prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța fondului a analizat cu prioritate excepția referitoare la lipsa de obiect, raportată la specificul procedurii instituite de prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ.

Astfel, în opinia instanței, actele administrative, la fel ca și cele civile, pot fi clasificate în: acte cu executare imediată, uno ictu și acte cu executare succesivă, iar suspendarea executării unui act administrativ, în accepțiunea art. 14 din Legea nr. 554/2004, trebuie să privească un act cu executare succesivă, aspect care nu se regăsește în speța de față, întrucât decizia emisă de pârâtă a fost executată prin eliberarea reclamantei din funcție, din această perspectivă actul fiind epuizat. Pentru a dispune în sensul respingerii acțiunii ca urmare a admiterii excepției lipsei de obiect, instanța de fond a luat în considerare și faptul că o eventuală soluție de suspendare nu ar profita reclamantei, deoarece ar fi o măsură ce nu ar putea fi pusă în executare de către autoritatea emitentă, raportat la împlinirea termenului prevăzut de art. 4 alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009. În concluzie, instanța fondului a apreciat că reclamanta urmărește, în fapt, repunerea sa în funcția deținută anterior, ceea ce nu ar echivala cu o suspendare a executării ci cu întoarcerea executării unui act epuizat, ipoteză care nu intră sub incidența prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, ci sub cea a prevederilor art. 106 din Legea nr. 188/1999. În termen legal, împotriva sus amintitei sentințe a declarat recurs reclamanta C.N.E.I. Recurenta a apreciat ca fiind aplicabil art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ. pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. în condițiile în care niciuna dintre părți și nici instanța, din oficiu, nu au invocat excepția lipsei de obiect bazată pe clasificarea actelor administrative în acte cu executare imediată și acte cu executare succesivă.

Procedându-se în acest fel s-a încălcat principiul contradictorialității procesului civil cu consecința nulității sentinței atacate. În opinia recurentei, se impune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece prima instanță nu a analizat fondul, mai exact nu a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 125/2009 de eliberare din funcția publică de comisar șef. Recursul este fondat.

Din lucrările dosarului rezultă că în întâmpinarea depusă în fața instanței de fond Garda Națională de Mediu - Comisariatul General a arătat că atâta vreme cât reclamanta a acceptat ocuparea unui alt post nu mai este îndeplinită cerința pagubei iminente generată de lipsa drepturilor salariale și, astfel, însăși acțiunea este rămasă fără obiect (filele 43 - 46). În încheierea de dezbateri din 24 iunie 2009 s-a consemnat că, neinvocându-se alte cereri sau excepții, curtea de apel a acordat părților cuvântul pe fond.

Rezultă în mod clar din această încheiere de ședință că excepția lipsei de obiect a acțiunii nu a fost pusă în discuția părților, însă în considerentele avute în vedere pentru soluția adoptată această excepție constituie argumentul de bază în respingerea cererii de suspendare formulată de reclamantă în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, făcându-se distincție între actele administrative cu executare imediată - cum s-a apreciat a fi cel în discuție - și cele cu executare succesivă. Obiectul acțiunii reprezintă unul din elementele de bază ale acțiunii civile și constă în pretenția dedusă judecății - în speță, suspendarea executării Deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009 a Comisarului General al Gărzii Naționale de Mediu.

Concluzia judecătorului fondului că prin cererea de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 reclamanta a urmărit de fapt repunerea sa în funcția publică deținută anterior este greșită și, în orice caz, o analiză a eventualei lipse a obiectului acțiunii se putea face numai după ce această excepție ar fi fost pusă în dezbaterea părților. Pronunțându-se la primul termen de judecată în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. asupra unei excepții ce nu a fost dezbătută în contradictoriu, instanța fondului a încălcat două principii ce guvernează procesul civil, respectiv cel al contradictorialității și cel privitor la respectarea dreptului la apărare - al reclamantei, în speță - astfel că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. Pentru cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) și (5) teza I C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Numai după examinarea excepțiilor ce se invocă fie din oficiu, fie de către părți, cu respectarea principiilor amintite, dacă se va impune, instanța fondului va analiza dacă sunt îndeplinite cerințele cumulativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.E.I. împotriva sentinței civile nr. 349 din 1 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2010.