ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.05.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2778/2010

HOTĂRÂRE
26.05.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2778/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5 august 2009,

reclamanta M.C. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții Garda

Națională de Mediu și Comisariatul Regional Sibiu al Gărzii

Naționale de Mediu a solicitat anularea deciziei nr. 9/2009 privind

eliberarea din funcția de consilier juridic asistent și a deciziei nr.

86/2009 privind numirea în funcția de comisar debutant, reintegrarea în

funcția publică de consilier juridic în cadrul Gărzii

Naționale de Mediu, obligarea pârâților la plata unei

despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate,

precum și celelalte drepturi de care a beneficiat începând cu data de 6

iulie 2009 și până la data reintegrării în funcție și

obligarea pârâților la plata daunelor morale în sumă de 5.000 lei.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în anul 2005 a ocupat prin concurs

funcția de consilier juridic, clasa I, grad profesional debutant în cadrul

Comisariatului Regional Sibiu, cu locul de muncă la Comisariatul

Județean Alba, dar prin deciziile contestate a fost nelegal eliberată

din funcția publică ocupată, fiind numită în funcția

de comisar debutant.

Reclamanta a susținut că

deciziile atacate în prezenta cauză au fost emise de pârâți cu

încălcarea dispozițiilor art. 11, art. 57 și art. 99 din Legea nr.

188/1999 privind autoritatea competentă să dispună numirea

și eliberarea sa din funcție, obligația acordării unui

preaviz de 30 de zile și condițiile de vechime în muncă și

în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice.

Prin sentința nr. 958/F/CA din

18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca nefondată, cu

motivarea că deciziile contestate au fost emise în conformitate cu H.G. nr.

112/2009 și Ordinul din 18 martie 2009 privind aprobarea statului de

funcții și a structurii organizatorice a Gărzii Naționale

de Mediu.

Potrivit acestor acte normative,

instanța de fond a reținut că noua structură

organizatorică a Comisariatelor Regionale, avizată favorabil de

Agenția Națională a Funcționarilor Publici, nu mai cuprinde

posturi de consilieri juridici, astfel că posturile de natura celui

deținut de reclamantă au fost în mod definitiv desființate la

nivelul tuturor Comisariatelor regionale.

Instanța de fond a constatat

și legalitatea deciziei nr. 86/2009 prin care contestatoarea a fost

numită în funcția publică specifică de comisar debutant,

considerând că această numire nu este echivalentă unei

retrogradări, deoarece aceasta și-a exprimat acordul pentru ocuparea

unei funcții inferioare, care era singura funcție publică

vacantă la acea dată.

Criticile reclamantei privind

neacordarea preavizului de 30 de zile și necompetența Comisariatului

Regional Sibiu al Gărzii Naționale de Mediu au fost respinse,

constatându-se că au fost respectate prevederile legale privind termenul

de preaviz și competența angajatorului de a emite actele de numire

și de eliberare din funcție, iar această atribuire a fost

exercitată de directorul coordonator al structurii zonale din cadrul

Gărzii Naționale de Mediu.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs reclamanta, solicitând ca, în temeiul dispozițiilor art. 304

pct. 8 și pct. 9 și art. 304

1

modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii,

anulării deciziilor nr. 9/2009 și nr. 86/2009 emise de

autoritățile pârâte, cu obligarea acestora la plata diferenței

de drepturi salariale și la plata de daune morale în sumă de 5.000

lei.

Recurenta a criticat concluzia

instanței de fond privind reorganizarea Gărzii Naționale de

Mediu și desființarea postului de consilier juridic la Comisariatul

Regional Sibiu, cu locul de muncă la Comisariatul Județean Alba,

arătând că funcțiile de consilieri juridici de la comisariatele

din țară nu au fost desființate, fiind preluate în organigrama

Comisariatului General – Direcția Juridică și Informații de

Interes Public. În acest sens, s-a precizat că prin H.G. nr. 112/2009 nu

s-a dispus desființarea unor posturi existente în cadrul comisariatelor

județene, fiind menținut numărul de funcții publice la

Comisariatul Județean Alba.

În raport de situația de fapt,

recurenta a susținut că nu s-a dovedit reorganizarea

activității autorității publice, prin reducerea postului pe

care-l ocupa din anul 2005, cu atât mai mult cu cât în perioadele 15 – 17 iunie

2009 și 29 iunie – 1 iulie 2009 au fost organizate concursuri pentru

ocuparea unor posturi similare celui din care aceasta a fost eliberată.

Recurenta a criticat și

concluzia instanței de fond privind competența Comisariatului

Regional Sibiu de a emite decizia de eliberare a sa din funcție, deși

potrivit H.G. nr. 112/2009, această structură teritorială a fost

nou înființată și în consecință, funcțiile

publice ar fi trebuit ocupate prin concurs sau transfer, în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 188/1999.

În ceea ce privește temeiul

juridic al deciziilor contestate, recurenta a susținut că

instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 100 alin. (1)

și alin. (4) din Legea nr. 188/1999, care nu erau incidente în cauză

și a constatat eronat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.

99 alin. (1) lit. b) din aceeași lege pentru eliberarea dintr-o

funcție publică în cazul reorganizării activității,

prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.

Recurenta a arătat că în

mod neîntemeiat instanța de fond a considerat că a fost respectat

dreptul de preaviz de 30 de zile, deși decizia nr. 9/2009 i-a fost comunicată

la 6 iulie 2009, iar eliberarea din funcția de consilier juridic a devenit

efectivă la 10 iulie 2009, în condițiile în care preavizul expira

numai la 6 august 2009.

Ultima critică din recurs are

ca obiect soluția de menținere a deciziei nr. 86 din 10 iulie 2009

și s-a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere

încălcarea de către autoritățile intimate a dispozițiilor

art. 11 și art. 57 din Legea nr. 188/1999 privind condițiile de

vechime în muncă și în specialitatea studiilor necesare

exercitării funcției publice. Din acest motiv, s-a arătat

că acceptarea postului de comisar debutant nu poate conferi justețe

unui act emis cu încălcarea prevederilor legale, cu atât mai mult cu cât

nu au fost analizate atribuțiile din fișa actuală a postului,

care dovedesc că recurenta îndeplinește în continuare sarcini

aferente funcției de consilier juridic, dar și sarcini de

inspecție și control aferente funcției specifice de comisar, în

condițiile în care efectuează o nouă perioadă de stagiu.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304

și art. 304

1

recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

În baza H.G. nr. 112/2009 privind

organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, a

Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și a O.U.G.

nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului

din sectorul bugetar, Ministerul Mediului a emis ordinele din 18 martie 2009

și din 26 martie 2009, prin care s-au aprobat statele de funcții

și structura organizatorică pentru Comisariatul General și

Comisariatele Regionale ale Gărzii Naționale de Mediu, primind

și avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Prin cele două ordine s-a

dispus suplimentarea numărului de comisari, simultan cu reducerea

personalului administrativ, astfel că o mare parte din posturile compartimentelor

administrativ și juridic au fost desființate la nivelul

comisariatelor județene, care nu mai au personalitate juridică.

Instanța de fond a interpretat

corect reglementarea referitoare la reorganizarea activității

Gărzii Naționale de Mediu și a structurilor teritoriale,

constatând întemeiat că funcția publică de consilier juridic la

Comisariatul Județean Alba ocupată de recurenta-reclamantă a

fost desființată și în consecință, erau incidente

dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. b) și art. 100 alin. (1) din

Legea nr. 188/1999 republicată, în baza cărora au fost emise actele

administrative contestate.

Din acest motiv, se constată

că sunt neîntemeiate susținerile recurentei privind inexistența

unei reorganizări efective a activității Gărzii Naționale

de Mediu și greșita aplicare a dispozițiilor art. 100 alin. (1)

din Legea nr. 188/1999, deși acestea au constituit temeiul juridic al

numirii în funcția publică de comisar debutant, pentru care recurenta

și-a exprimat acordul.

După comunicarea deciziei de

eliberare din funcția publică de consilier juridic, prin cererile

înregistrate din 8 iulie 2009 la Comisariatul Județean Alba și din 9

iulie 2009 la Comisariatul Regional Sibiu, recurenta și-a exprimat

opțiunea de a ocupa funcția publică de execuție de comisar,

clasa I, grad profesional de debutant, la Comisariatul Județean Alba, de

la data expirării preavizului acordat prin decizia nr. 9 din 21 aprilie

2009.

Față de conținutul

celor două cereri, instanța de fond a respins întemeiat

susținerile recurentei privind nerespectarea dispozițiilor legale

referitoare la acordarea termenului de preaviz și la condițiile de

vechime în muncă și în specialitatea studiilor necesare pentru

numirea într-o funcție publică.

De asemenea, s-a apreciat corect

că sunt lipsite de relevanță apărările privind

concursurile organizate pentru ocuparea unor posturi de consilier juridic la

Garda Națională de Mediu și atribuțiile specifice

funcției de consilier juridic pe care le exercită recurenta în

calitate de comisar debutant.

Posturile vacante de consilier

juridic pentru care au fost organizate concursurile din perioada 15 – 17 iunie

2009 și 29 iunie -1 iulie 2009 au fost prevăzute la nivel central

și nu în structura organizatorică a Comisariatului Județean

Alba, în cadrul căruia își exercită activitatea recurenta.

De altfel, aceasta avea

posibilitatea să participe la concursurile respective, pentru îndeplinirea

aceleiași funcții publice de consilier juridic, care a fost

desființată la nivelul structurilor teritoriale ale Gărzii Naționale

de Mediu.

Atribuțiile cu specific juridic

exercitate de recurentă în noua calitate de comisar nu sunt de natură

să modifice funcția publică de execuție în care a fost

numită cu acordul său prin decizia nr. 86/2009, deoarece acestea au

fost prevăzute expres în fișa postului, ca o componentă a

funcției publice de execuție specifice, pentru care sunt necesare ca

studii de specialitate studii superioare absolvite cu diplomă de

licență – studii juridice.

Pentru aceleași considerente,

se constată că sunt neîntemeiate susținerile din recurs privind

nelegalitatea deciziei nr. 86 din 10 iulie 2009, care a fost emisă în

conformitate cu dispozițiile art. 11 și art. 57 din Legea nr. 188/1999,

fiind respectate condițiile de vechime în muncă și în

specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice de

execuție îndeplinită de recurentă.

În consecință, nefiind

motive de casare sau de modificare a hotărârii instanței de fond,

Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

Respinge recursul declarat de M.C.

împotriva sentinței civile nr. 247/F/CA din 18 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 26 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu
ÎCCJ 2009-02-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 957/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.M. a solicitat în contradictoriu
ÎCCJ 2009-04-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2243/2009
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 160/CA/2008 din 20 octombrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia a fost admisă acțiunea reclamantului D.C. în contradictoriu cu pârâții G
ÎCCJ 2011-06-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3734/2011
-se dispozițiile art. III alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009 și art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3) și alin. (5) din Legea nr. 188/1999, s-a comunicat reclamantului termenul de preaviz, iar la data de 22 mai 2009 a fo
ÎCCJ 2010-04-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2183/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 615 din 26 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: -
Sursă