ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4827/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de Mediu revocarea Deciziilor nr. 191 din 16 ianuarie 2008 și nr. 901 nr. 14 februarie 2008, reintegrarea în funcția avută anterior în cadrul Comisariatului Județean Vâlcea, achitarea drepturilor salariale reactualizate, calculate ca diferență între cele două funcții deținute de referent principal și referent asistent, plata de daune morale în cuantum de 3000 lei. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că prin Decizia nr. 191 din 16 ianuarie 2008, a fost eliberat din funcția publică de referent, clasa a II-a, grad profesional superior, treapta a II-a de salarizare, din cadrul Comisariatului Regional Vâlcea, al Gărzii Naționale de Mediu, beneficiind de preavizul de 30 de zile calendaristice.

Se mai arată că nelegalitatea actelor administrative supuse anulării, se datorează nulității Deciziilor nr. 300 din 9 noiembrie 2007 și nr. 302 din 12 noiembrie 2007 emise de Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu, cu privire la aprobarea statutului de funcții și structura organizatorică ale Gărzii Naționale de Mediu, întrucât nu au fost aprobate prin ordin emis de Ministerul Mediului și Dezvoltării Rurale, potrivit art. 13 din H.G. nr. 368/2007. A mai precizat reclamantul că funcția de referent a fost desființată din data de 9 noiembrie 2007, prin Decizia nr. 300 din 9 noiembrie 2007, astfel încât actul administrativ, a devenit lipsit de obiect. Hotărârea de Guvern nr. 1224/2007, se referă la organizarea instituției, nefiind făcute referire la disponibilizări.

Prin sentința civilă nr. 82/F-C din 28 mai 2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul F.G., a anulat Deciziile nr. 191 din 16 ianuarie 2008 și nr. 901 din 14 februarie 2008 emise de pârâtă, a dispus reintegrarea reclamantului în cadrul Comisariatului Județean Vâlcea, în funcția de referent, a respins celelalte capete de cerere. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că cele două funcții de referent principal și referent asistent, se regăsesc în aceeași clasă, așa încât, nimic nu o împiedică pe pârâta Garda Națională de Mediu să-l numească pe reclamant în funcția de referent în cadrul Comisariatului Județean Vâlcea.

Mai susține Curtea că, actele administrative sunt nelegale, întrucât se încalcă dispozițiile art. 104 lit. b) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul Funcționarilor Publici, prin aceea că reclamantul nu a formulat cerere pentru a fi redistribuit la o distanță mai mare de 50 km., de localitatea de domiciliu, ci a fost nevoit să accepte din motive obiective. În privința drepturilor salariale, Curtea a reținut că reclamantului nu i-a fost diminuată suma, așa încât nu a fost prejudiciat, iar daunele morale solicitate, nu au fost motivate și dovedite. Împotriva sentinței civile nr. 82/F-C din 28 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Garda Națională de Mediu, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., ”când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii” și pct. 9 „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”. Recurenta susține că Decizia nr. 191 din 16 ianuarie 2008 a cărei anulare se solicită a fost emisă în temeiul legii, ca urmare a aprobării H.G. nr. 1224/2007 – pentru organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, care abrogă H.G. nr. 440/2005. Astfel, H.G. nr. 1224/2007 reglementează noua structură organizatorică a Gărzii Naționale de Mediu, Comisariatele Județene din subordinea celor regionale organizate ca servicii au fost desființate.

În noua structură organizatorică aprobată pentru Comisariatul Județean Vâlcea postul există, dar pentru altă categorie – referent asistent treapta I. Susține recurenta că în mod greșit, instanța de fond a reținut că reclamantului i se putea oferi funcția de referent asistent treapta I, inferioară celei deținute și că nu există nici un impediment în acest sens sau că ar fi trebuit organizat concurs, întrucât funcția de referent asistent, treapta I a fost ocupată de un funcționar public care îndeplinea condițiile categoriei, clasei și gradului profesional din cadrul Comisariatului regional Vâlcea (desființat). Se arată că actele administrative atacate sunt legale, având în vedere că repartizarea pe funcțiile vacante s-a făcut conform legii reclamantului punându-i-se la dispoziție lista funcțiilor vacante, acesta acceptând o funcție conform categoriei, clasei și gradului profesional avute.

Intimatul - reclamant F.G., prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate cu motivarea că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în ceea ce privește situația de fapt, reținând că termenul scurt ce i-a fost pus la dispoziție pentru a opta pentru singura funcție ce i s-a oferit, în cadrul Comisariatului județean Olt nu i-a dat posibilitatea să-și exercite cu adevărat dreptul de opțiune, iar redistribuirea sa s-a realizat la o instituție publică din alt județ și la o distanță mai mare de 50 km. de localitatea de domiciliu, fără a exista o solicitare în acest sens. Se arată că de la data pronunțării sentinței atacate și până la soluționarea prezentului recurs, O.U.G.

nr. 107/2007 privind modificarea alin. (1) al art. 2 din O.U.G. nr. 17/2005 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008 promulgată de Președintele României prin Decretul nr. 1043 din 30 octombrie 2008 publicat în M. Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008. Conchide intimatul că în prezent H.G. nr. 1244/2007 nu mai poate produce efecte, întrucât actul normativ în baza căruia a fost adoptată, nu mai subzistă. Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, conform dispozițiilor legale în materie, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Prin O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2005 pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale.

O.U.G. nr. 107/2007 a desființat comisariatele regionale, astfel încât Garda Națională de Mediu trebuia să funcționeze la nivel central prin Comisariatul General și avea în subordine 41 de comisariate județene, Comisariatul municipiului București și Rezervația Biosferei Delta Dunării. O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008, publicată în M. Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008. Prin legea de respingere a ordonanței de urgență nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din Constituția României, conform cărora „prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței”.În speță, se pune probleme efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă ordonanța de urgență.

În prezent, H.G. nr. 1224/2007 emisă în baza O.U.G. nr. 107/2007 nu mai poate produce efecte juridice. La rândul lor, deciziile emise în baza H.G. nr. 1224/2007 nu mai au suport legal. Conform art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu mai poate produce efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în baza căruia a fost emis. În cauza de față O.U.G. nr. 107/2007 nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii unei ordonanțe de urgență sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ. În prezent, este în vigoare O.U.G. nr. 17/2005 care organizează Garda Națională de Mediu în Comisariate Regionale și Comisariate Județene, astfel încât nu se mai justifică emiterea deciziei nr. 24 din 14 ianuarie 2008 prin care intimatul-reclamant a fost eliberat din funcția de Comisar Șef.

Este adevărat că regula în vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului de anulare în momentul emiterii actului. Nu pot fi ignorate însă nici cauzele intervenite după emiterea actului administrativ, în timpul cât acesta este în vigoare. În ipoteza în care actul administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ individual nu mai este în vigoare este firesc ca și acest din urmă act să fie anulat. Mai mult, conform prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, în cazul abrogării unei dispoziții sau a unui act normativ se repune în vigoare actul normativ inițial, dacă este vorba de o ordonanță de g uvern care a fost respinsă prin lege de către Parlament.

Prin O.U.G. nr. 107/2007 s-a prevăzut modificarea alin. (1) al art. 2 din O.U.G. nr. 17/2005, iar conform art. 59 din Legea nr. 24/2000 modificarea unui act normativ este admisă dacă nu se afectează concepția generală ori caracterul unitar al acestui act sau dacă nu privește întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz contrar actul se înlocuiește cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime abrogat. Se poate observa astfel că O.U.G. nr. 107/2007 nu a respectat normele de tehnică legislativă, deoarece a modificat cea mai mare parte a reglementării referitoare la organizarea Gărzii Naționale de m ediu. Cu referire strictă la motivele de recurs se va constata că instanța de fond a reținut în mod corect că în speță nu au fost respectate prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999, deoarece nu a avut loc o reorganizare a activității prin reducerea postului ocupat de funcționarul public.

Prin decizia nr. 901/2008 reclamantul a fost numit în aceeași funcție la Comisariatul Județean Olt deși statul de funcții emis de pârâtă atestă menținerea funcției de referent în noua structură și la Comisariatul Județean Vâlcea, post pe care a fost numit alt funcționar public din cadrul aceluiași comisariat, iar singura condiție pentru eliberarea din funcție este aceea a reducerii personalului ca urmare a reorganizării prin reducerea postului ocupat de funcționarul public. De asemenea, reclamantul nu a făcut o cerere pentru a fi redistribuit la distanța mai mare de 50 km de localitatea de domiciliu conform art. 104 lit. b) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor publici. În contextul expus, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o analiză justă a motivelor de nelegalitate invocate iar hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină în adoptarea soluției recurate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Garda Națională de Mediu împotriva sentinței civile nr. 82/F-C din 28 mai 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2008.