ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4827/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul F.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Garda Națională de

Mediu revocarea Deciziilor nr. 191 din 16 ianuarie 2008 și nr. 901 nr. 14

februarie 2008, reintegrarea în funcția avută anterior în cadrul Comisariatului

Județean Vâlcea, achitarea drepturilor salariale reactualizate, calculate ca

diferență între cele două funcții deținute de referent principal și referent

asistent, plata de daune morale în cuantum de 3000 lei.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că prin Decizia nr. 191 din 16 ianuarie 2008, a fost eliberat din funcția publică de referent, clasa a II-a, grad profesional superior,

treapta a II-a de salarizare, din cadrul Comisariatului Regional Vâlcea, al

Gărzii Naționale de Mediu, beneficiind de preavizul de 30 de zile

calendaristice.

Se mai arată că

nelegalitatea actelor administrative supuse anulării, se datorează nulității

Deciziilor nr. 300 din 9 noiembrie 2007 și nr. 302 din 12 noiembrie 2007 emise

de Comisariatul General al Gărzii Naționale de Mediu, cu privire la aprobarea

statutului de funcții și structura organizatorică ale Gărzii Naționale de

Mediu, întrucât nu au fost aprobate prin ordin emis de Ministerul Mediului și

Dezvoltării Rurale, potrivit art. 13 din H.G. nr. 368/2007.

A mai precizat reclamantul

că funcția de referent a fost desființată din data de 9 noiembrie 2007, prin

Decizia nr. 300 din 9 noiembrie 2007, astfel încât actul administrativ, a

devenit lipsit de obiect. Hotărârea de Guvern nr. 1224/2007, se referă la

organizarea instituției, nefiind făcute referire la disponibilizări.

Prin sentința civilă nr. 82/F-C

din 28 mai 2008, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul F.G.,

a anulat Deciziile nr. 191 din 16 ianuarie 2008 și nr. 901 din 14 februarie

2008 emise de pârâtă, a dispus reintegrarea reclamantului în cadrul

Comisariatului Județean Vâlcea, în funcția de referent, a respins celelalte

capete de cerere.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut că cele două funcții de referent principal și referent

asistent, se regăsesc în aceeași clasă, așa încât, nimic nu o împiedică pe

pârâta Garda Națională de Mediu să-l numească pe reclamant în funcția de

referent în cadrul Comisariatului Județean Vâlcea. Mai susține Curtea că,

actele administrative sunt nelegale, întrucât se încalcă dispozițiile art. 104 lit.

b) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul Funcționarilor Publici, prin aceea

că reclamantul nu a formulat cerere pentru a fi redistribuit la o distanță mai

mare de 50 km., de localitatea de domiciliu, ci a fost nevoit să accepte din

motive obiective.

În privința drepturilor

salariale, Curtea a reținut că reclamantului nu i-a fost diminuată suma, așa

încât nu a fost prejudiciat, iar daunele morale solicitate, nu au fost motivate

și dovedite.

Împotriva sentinței civile nr.

82/F-C din 28 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs Garda Națională de Mediu, invocând  motivele

de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ”când hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii” și pct. 9 „când hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii”.

Recurenta susține că Decizia

nr. 191 din 16 ianuarie 2008 a cărei anulare se solicită a fost emisă în

temeiul legii, ca urmare a aprobării H.G. nr. 1224/2007 – pentru organizarea și

funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, care abrogă H.G. nr. 440/2005.

Astfel, H.G. nr. 1224/2007 reglementează

noua structură organizatorică a Gărzii Naționale de Mediu, Comisariatele

Județene din subordinea celor regionale organizate ca servicii au fost

desființate.

În noua structură

organizatorică aprobată pentru Comisariatul Județean Vâlcea postul există, dar

pentru altă categorie – referent asistent treapta I.

Susține recurenta că în mod

greșit, instanța de fond a reținut că reclamantului i se putea oferi funcția de

referent asistent treapta I, inferioară celei deținute și că nu există nici un

impediment în acest sens sau că ar fi trebuit organizat concurs, întrucât funcția

de referent asistent, treapta I a fost ocupată de un funcționar public care

îndeplinea condițiile categoriei, clasei și gradului profesional din cadrul

Comisariatului regional Vâlcea (desființat).

Se arată că actele

administrative atacate sunt legale, având în vedere că repartizarea pe

funcțiile vacante s-a făcut conform legii reclamantului punându-i-se la

dispoziție lista funcțiilor vacante, acesta acceptând o funcție conform

categoriei, clasei și gradului profesional avute.

Intimatul - reclamant F.G., prin

concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea recursului ca

nefondat și menținerea hotărârii atacate cu motivarea că instanța de fond a

făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în ceea ce privește situația de

fapt, reținând că termenul scurt ce i-a fost pus la dispoziție pentru a opta

pentru singura funcție ce i s-a oferit, în cadrul Comisariatului județean Olt

nu i-a dat posibilitatea să-și exercite cu adevărat dreptul de opțiune, iar

redistribuirea sa s-a realizat la o instituție publică din alt județ și la o

distanță mai mare de 50 km. de localitatea de domiciliu, fără a exista o

solicitare în acest sens.

Se arată că de la data

pronunțării sentinței atacate și până la soluționarea prezentului recurs,

O.U.G. nr. 107/2007 privind modificarea alin. (1) al art. 2 din O.U.G. nr. 17/2005

a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008 promulgată de

Președintele României prin Decretul nr. 1043 din 30 octombrie 2008 publicat în M.

Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008.

Conchide intimatul că în

prezent H.G. nr. 1244/2007 nu mai poate produce efecte, întrucât actul normativ

în baza căruia a fost adoptată, nu mai subzistă.

Examinând sentința atacată

prin prisma motivelor invocate, conform dispozițiilor legale în materie,

conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

nu este fondat.

Prin O.U.G. nr. 107 din 10 octombrie

2007 s-a modificat art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2005 pentru stabilirea

unor măsuri organizatorice la nivelul administrației publice centrale.

O.U.G. nr. 107/2007 a

desființat comisariatele regionale, astfel încât Garda Națională de Mediu

trebuia să funcționeze la nivel central prin Comisariatul General și avea în

subordine 41 de comisariate județene, Comisariatul municipiului București și

Rezervația Biosferei Delta Dunării.

O.U.G. nr. 107 din 10

octombrie 2007 a fost respinsă prin Legea nr. 235 din 31 octombrie 2008,

publicată în M. Of. nr. 747 din 5 noiembrie 2008.

Prin legea de respingere a

ordonanței de urgență nu au fost respectate prevederile art. 115 alin. (8) din

Constituția României, conform cărora „prin legea de aprobare sau de respingere

se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele

juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței”.În speță, se pune

probleme efectelor produse de Legea nr. 235/2008 prin care a fost respinsă

ordonanța de urgență.

În prezent, H.G. nr. 1224/2007

emisă în baza O.U.G. nr. 107/2007 nu mai poate produce efecte juridice.

La rândul lor, deciziile

emise în baza H.G. nr. 1224/2007 nu mai au suport legal.

Conform art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, un act normativ nu

mai poate produce efecte juridice, după abrogarea actului normativ superior în

baza căruia a fost emis.

În cauza de față O.U.G. nr. 107/2007

nu a fost abrogată, însă a fost respinsă în Parlament. Efectele respingerii

unei ordonanțe de urgență sunt identice cu cele ale abrogării actului normativ.

În prezent, este în vigoare

O.U.G. nr. 17/2005 care organizează Garda Națională de Mediu în Comisariate

Regionale și Comisariate Județene, astfel încât nu se mai justifică emiterea

deciziei nr. 24 din 14 ianuarie 2008 prin care intimatul-reclamant a fost

eliberat din funcția de Comisar Șef.

Este adevărat că regula în

vederea anulării unui act administrativ individual este aceea a analizării motivului

de anulare în momentul emiterii actului.

Nu pot fi ignorate însă nici

cauzele intervenite după emiterea actului administrativ, în timpul cât acesta

este în vigoare.

În ipoteza în care actul

administrativ normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ

individual nu mai este în vigoare este firesc ca și acest din urmă act să fie

anulat.

Mai mult, conform

prevederilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă, în cazul abrogării unei dispoziții sau a unui act normativ se

repune în vigoare actul normativ inițial, dacă este vorba de o ordonanță de

g

uvern care a fost respinsă prin lege

de către Parlament.

Prin O.U.G. nr. 107/2007 s-a

prevăzut modificarea alin. (1) al art. 2 din O.U.G. nr. 17/2005, iar conform art.

59 din Legea nr. 24/2000 modificarea unui act normativ este admisă dacă nu se

afectează concepția generală ori caracterul unitar al acestui act sau dacă nu

privește întreaga ori cea mai mare parte a reglementării în cauză; în caz

contrar actul se înlocuiește cu o nouă reglementare, urmând să fie în întregime

abrogat.

Se poate observa astfel că

O.U.G. nr. 107/2007 nu a respectat normele de tehnică legislativă, deoarece a

modificat cea mai mare parte a reglementării referitoare la organizarea Gărzii

Naționale de

m

ediu.

Cu referire strictă la

motivele de recurs se va constata că instanța de fond a reținut în mod corect

că în speță nu au fost respectate prevederile art. 99 din Legea nr. 188/1999,

deoarece nu a avut loc o reorganizare a activității prin reducerea postului

ocupat de funcționarul public.

Prin decizia nr. 901/2008

reclamantul a fost numit în aceeași funcție la Comisariatul Județean Olt deși statul de funcții emis de pârâtă atestă menținerea funcției de

referent în noua structură și la Comisariatul Județean Vâlcea, post pe care a fost numit alt funcționar public din cadrul

aceluiași comisariat, iar singura condiție pentru eliberarea din funcție este

aceea a reducerii personalului ca urmare a reorganizării prin reducerea

postului ocupat de funcționarul public. De asemenea, reclamantul nu a făcut o

cerere pentru a fi redistribuit la distanța mai mare de 50 km de localitatea de domiciliu conform art. 104 lit. b) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarilor

publici.

În contextul expus, Înalta

Curte constată că prima instanță a făcut o analiză justă a motivelor de

nelegalitate invocate iar hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se

sprijină în adoptarea soluției recurate.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) – (3) C.

proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Garda Națională de Mediu împotriva sentinței civile nr. 82/F-C din 28 mai 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 17 decembrie 2008.