ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 53/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 53/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin adresa înregistrată pe rolul Curții

de Apel București, secția a V-a comercială, la data de 18 septembrie 2007,

Judecătoria sectorului 1 București a înaintat spre competentă soluționare

contestația la executare formulată de contestatoarea SC R. SA în contradictoriu

cu intimata A.V.A.S. București, ca urmare a declinării competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București conform sentinței

civile nr. 11264 din 3 septembrie 2007.

Prin sentința comercială nr. 5 din 28

ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge

excepțiile prematurității, tardivității și prescripției dreptului material la

acțiune invocat de A.V.A.S. București, cu sediul în București, str. prin

întâmpinare, ca neîntemeiată.

Respinge contestația la executare

formulată de SC R. SA Săvinești, jud. Neamț, astfel cum a fost precizată, ca

neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, instanța a

reținut următoarele:

Referitor la excepția prematurității

acțiunii invocată de A.V.A.S. pentru nerespectarea dispozițiilor art. 46 din O.U.G.

nr. 51/1998, în sensul că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită, instanța

a constatat că acțiunea însoțită de copia înscrisurilor a fost comunicată

conform mențiunilor aflate la fila 13 dosar Judecătoria sectorului 1 și fără a

se produce o vătămare intimatei A.V.A.S., întrucât comunicarea s-a făcut până

la primul termen de judecată.

În ceea ce privește excepția tardivității

față de data formulării contestației conform art. 570 alin. (2) C. proc. civ.,

instanța a constatat că Tabloul Final al Distribuirii între creditori a fost

comunicat de A.V.A.S. conform adresei înregistrate la SC R. SA sub nr. 501 din 11

iunie 2007 (fila 3 dosar Judecătoria Sector 1 București).

Contestația la executare a fost înaintată

cu scrisoare recomandată conform plicului atașat la 12 iunie 2007, înlăuntrul

termenului de 3 zile prevăzut de art. 570 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția prescripției

privind dreptul contestatoarei de a executa gajul, acesta s-a născut la 20

iunie 2000 iar măsura asiguratorie a sechestrului s-a aplicat la 22 martie

2004, deci cu depășirea termenului de 3 ani, instanța constatând contractul de

gaj fără deposedare încheiat la 20 iunie 2006, învestit cu formulă executorie

la 16 aprilie 2003, conform încheierii pronunțată în dosarul nr. 113 din aprilie

2003 a Judecătoriei Piatra Neamț (fila 50 dosar Judecătoria Sector 1).

Procesul-verbal de sechestru a fost

încheiat la 22 martie 2004, rezultând astfel că toate actele de executare au

fost efectuate înlăuntrul termenului de prescripție, pe care l-au întrerupt

conform art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958 (fiind acte începătoare de

executare).

Referitor la fondul cauzei instanța a

apreciat că se aplică dispozițiile art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998, fiind un

litigiu în legătură cu creanțe neperformante preluate la datoria publică,

litigiu care se soluționează cu respectarea capitolului IX din O.U.G. nr. 51/1998

completate cu dispozițiile Codului de procedură civilă.

Instanța a apreciat că în speță se aplică

O.U.G. nr. 51/1998, dispoziția art. 61 fiind specială are prioritate față de

reglementarea generală, respectiv art. 1730 alin. (3) C. civ. și art. 564 C.

proc. civ., în cauză neexistând un privilegiu legal, ci un gaj convențional.

Prin cererea de recurs formulată,

contestatoarea SC R. SA Săvinești a susținut că instanța de fond nu s-a

pronunțat asupra unui capăt de cerere și că în speță nu sunt aplicabile

prevederile art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cărora creanțele A.V.A.S.

se execută înaintea oricărui alt drept, deoarece acest text conține și

prevederea „cu excepția salariilor și a altor privilegii legale”. Ori dreptul

de gaj al acesteia face parte din categoria de privilegii legale și, fiind un

privilegiu special asupra anumitor bunuri mobile, determina ca această creanță

garantată cu gaj să primeze celei aparținând A.V.A.S., potrivit art. 1736 C.

civ.

De asemenea, se precizează că nu sunt

incidente nici prevederile art. 168 C. proc. fisc., întrucât potrivit art. 137

alin. (7) din acest cod „față de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală

și celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se

stabilește de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare

dintre metodele prevăzute de lege”.

În cauză, gajul pe cele opt utilaje a

fost înscris în Registrul de transcripțiuni ale Judecătoriei sectorului 6

București, sub numărul 1372 din 21 iunie 2000, dată la care A.V.A.S. nu se afla

în posesia acestor utilaje și nici nu erau sechestrate de către intimată.

Temeiul de drept indicat de contestatoare

îl constituie art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată intimata a

solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind

temeinică și legală.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte analizând sentința recurată

în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului și de dispozițiile

incidente constată că situația expusă nu se încadrează în dispozițiile art. 304

pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora instanța, interpretând greșit actul

juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia.

Critica potrivit căreia instanța de fond

nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere nu poate fi reținută, întrucât acțiunea

a fost precizată în sensul că obiectul contestației la executare constă în

greșita distribuire a sumelor rezultate din vânzarea în bloc a activului

debitoarei SC T.P. SA București.

Potrivit principiului disponibilității,

instanța s-a pronunțat în limitele cererii cu care a fost învestită și fără a

interpreta greșit actul juridic dedus judecății, a schimba natura ori înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Potrivit principiului disponibilității,

recurenta și-a determinat nu numai existența procesului ci și conținutul

acestuia prin stabilirea cadrului procesual, a obiectului său, asupra căruia

instanța s-a pronunțat.

Nefondată este și critica vizând

aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, întrucât litigiul fiind în

legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică sunt aplicabile

dispozițiile art. 61 din O.U.G. nr. 51/1998 care prevăd: „Dreptul corespunzător

creanței preluate la datoria publică se execută înaintea oricărui alt drept,

indiferent de natura acestuia sau de data la care a fost constituit, cu

excepția salariilor și a altor privilegii legale”.

Instanța de fond a stabilit că dreptul de

gaj al contestatoarei nu constituie un privilegiu legal pentru a fi exceptat

potrivit textului legal menționat, ci dreptul acesteia se referă la un gaj

convențional prin care părțile au convenit asupra necesității constituirii lui.

Pentru aceste considerente, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge

recursul declarat de contestatoarea SC R. SA Săvinești împotriva sentinței nr. 5

din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

contestatoarea SC R. SA Săvinești împotriva sentinței nr. 5 din 28 ianuarie

2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 ianuarie 2009.