ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 302/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1838 din 14 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca reclamanți pe G.Șt., G.V., T.V., T.A., T.M., T.I., I.S., I.E. și I.E. și pe pârâta A.V.A.S. București și ca obiect radierea înscrierilor ipotecii asupra imobilelor din Constanța, în favoarea Curții de Apel București. Soluționând cauza, Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamanților prin sentința nr. 257 din 16 noiembrie 2006 și a obligat pârâta să radieze înscrierea ipotecilor asupra imobilelor reclamanților, conform contractelor de garanție imobiliară aferente contractului de credit nr. 58 din 9 aprilie 1993 și actului adițional din 13 mai 1993. Pentru a se pronunța astfel, instanța fondului a reținut că reclamanții G.V., T.M., I.E.

și T.V., asociați ai SC B. SRL au încheiat în anul 1991 cu B.A., filiala Hârșova un contract de creditare pentru investiții prin care au împrumutat suma de 82.000.000 lei, împrumut ce a fost garantat cu bunurile procurate prin creditare și, suplimentar cu bunuri imobile constituite cu gaj. Că, la 9 aprilie 1993, au mai obținut încă o creditare pentru producție în valoare de 19.000.000 lei ce a fost garantat prin instituirea unor ipoteci asupra celor patru apartamente, proprietatea reclamanților. S-a constatat că pârâta A.V.A.S. a preluat de la B.A. SA, în baza contractului de cesiune de creanță nr. 724004 din 3 decembrie 1999 și actelor adiționale aferente din 16 decembrie 1999 și 18 iunie 2003, creanță neperformantă asupra SC B. SRL în sumă de 13.185,29 dolari S.U.A.

conform titlurilor constituite din contractul de credit nr. 1063 din 3 septembrie 1991 și contractul de credit nr. 885 din 9 aprilie 1993. De asemenea, s-a reținut că în urma probatoriilor a rezultat că sumele împrumutate prin contractele de creditare pentru producție au fost integral achitate de către reclamanți, stingându-se raportul de obligație astfel că ipoteca, având caracter accesoriu a rămas fără obiect. Împotriva sentinței a declarat recurs A.V.A.S. București care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea cererii de radiere ca nefondată. Prin cererea de recurs s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., în susținerea cărora se arată următoarele: - În cauză există autoritate de lucru judecat în raport de sentința nr. 30 din 9 februarie 2006, rămasă irevocabilă, sentință prin care s-a respins cererea formulată de T.M.

și Ioana prin care au solicitat să se constate că au achitat împrumutul acordat prin contractul de credit nr. 585 din 9 aprilie 1993 și să se dispună obligarea A.V.A.S. la radierea ipotecii instituită asupra aceluiași imobil. - Se poate reține o obligație solidară a intimaților de a achita integral creditul acordat societății SC B. SRL, inclusiv creditul acordat în temeiul contractului de credit nr. 1063 din 3 septembrie 1991, obligația de solidaritate fiind reținută prin sentința nr. 814 din 18 noiembrie 1997 pronunțată de Tribunalul Constanța. - Prin radierea ipotecilor, greutatea obligației solidare privind rambursarea întregului împrumut, nu numai împrumutului acordat prin contractul de credit nr. 585 din 9 aprilie 1993 este ridicată de pe umerii codebitorilor-intimați.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei dar și în raport de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: - Recurenta nu se poate prevala de prevederile art. 1201 C. civ., întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de text cu privire la tripla identitate de părți, de obiect și de cauză raportat la sentința nr. 30 din 9 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială. Astfel, nu există identitate de părți, în prezenta cauză figurând, alături de T.M. și I., alte șapte părți ce nu au figurat în cauza anterioară. De asemenea, deși cauza este identică, în ambele acțiuni fiind indicate ca temei legal prevederile O.U.G.

nr. 58/1998, prin hotărârea nr. 30 din 9 februarie 2006 s-a reținut că reclamanții nu și-au dovedit acțiunea, cauza fiind soluționată pe cale de excepție. Nu se poate reține nici identitatea de obiect întrucât prima acțiune a vizat constatarea achitării integrale a împrumutului acordat prin contractul de credit nr. 585 din 9 aprilie 1993 și în radierea ipotecii instituită asupra imobilului situat în Hârșova, județul Constanța pe când, în cauza de față, pretenția concretă vizează și alte 3 imobile situate în Constanța.

- Grupând celelalte critici, Înalta Curte constată că sunt nefondate în condițiile în care reclamanții au făcut dovada, prin actele depuse la dosar, că suma împrumutată prin contractul de creditare pentru producție a fost achitată integral, situație confirmată de raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 3058/COM/1999 al Tribunalului Constanța, precum și de sentința nr. 1504/2004 prin care s-a dispus încetarea formelor de executare silită a imobilelor proprietatea reclamanților G.V. și T.V. ca urmare a achitării integrale a creditului și a dobânzilor aferente. În atare situații, corect s-a reținut ca urmare a stingerii raportului de obligație principal prin achitarea creditului ce a făcut obiectul contractului nr. 585/1993, ipoteca, ca drept real accesoriu, nu poate continua să existe, rămânând fără obiect.

Pentru motivele arătate urmează a se respinge, ca nefondat, recursul în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 257 din 16 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2008.