ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 302/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 302/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 1838 din 14
aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța s-a declinat competența de
soluționare a cauzei, având ca reclamanți pe G.Șt., G.V., T.V., T.A., T.M., T.I.,
I.S., I.E. și I.E. și pe pârâta A.V.A.S. București și ca obiect radierea
înscrierilor ipotecii asupra imobilelor din Constanța, în favoarea Curții de
Apel București.
Soluționând cauza, Curtea de
Apel București a admis acțiunea reclamanților prin sentința nr. 257 din 16
noiembrie 2006 și a obligat pârâta să radieze înscrierea ipotecilor asupra
imobilelor reclamanților, conform contractelor de garanție imobiliară aferente
contractului de credit nr. 58 din 9 aprilie 1993 și actului adițional din 13
mai 1993.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța fondului a reținut că reclamanții G.V., T.M., I.E. și T.V., asociați
ai SC B. SRL au încheiat în anul 1991 cu B.A., filiala Hârșova un contract de
creditare pentru investiții prin care au împrumutat suma de 82.000.000 lei,
împrumut ce a fost garantat cu bunurile procurate prin creditare și, suplimentar
cu bunuri imobile constituite cu gaj.
Că, la 9 aprilie 1993, au
mai obținut încă o creditare pentru producție în valoare de 19.000.000 lei ce a
fost garantat prin instituirea unor ipoteci asupra celor patru apartamente,
proprietatea reclamanților.
S-a constatat că pârâta A.V.A.S.
a preluat de la B.A. SA, în baza contractului de cesiune de creanță nr. 724004
din 3 decembrie 1999 și actelor adiționale aferente din 16 decembrie 1999 și 18
iunie 2003, creanță neperformantă asupra SC B. SRL în sumă de 13.185,29 dolari
S.U.A. conform titlurilor constituite din contractul de credit nr. 1063 din 3
septembrie 1991 și contractul de credit nr. 885 din 9 aprilie 1993.
De asemenea, s-a reținut că
în urma probatoriilor a rezultat că sumele împrumutate prin contractele de
creditare pentru producție au fost integral achitate de către reclamanți,
stingându-se raportul de obligație astfel că ipoteca, având caracter accesoriu
a rămas fără obiect.
Împotriva sentinței a
declarat recurs A.V.A.S. București care a solicitat admiterea recursului,
modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea cererii de radiere ca
nefondată.
Prin cererea de recurs s-au
invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ., în
susținerea cărora se arată următoarele:
- În cauză există autoritate
de lucru judecat în raport de sentința nr. 30 din 9 februarie 2006, rămasă
irevocabilă, sentință prin care s-a respins cererea formulată de T.M. și Ioana
prin care au solicitat să se constate că au achitat împrumutul acordat prin
contractul de credit nr. 585 din 9 aprilie 1993 și să se dispună obligarea A.V.A.S.
la radierea ipotecii instituită asupra aceluiași imobil.
- Se poate reține o
obligație solidară a intimaților de a achita integral creditul acordat
societății SC B. SRL, inclusiv creditul acordat în temeiul contractului de
credit nr. 1063 din 3 septembrie 1991, obligația de solidaritate fiind reținută
prin sentința nr. 814 din 18 noiembrie 1997 pronunțată de Tribunalul Constanța.
- Prin radierea ipotecilor,
greutatea obligației solidare privind rambursarea întregului împrumut, nu numai
împrumutului acordat prin contractul de credit nr. 585 din 9 aprilie 1993 este
ridicată de pe umerii codebitorilor-intimați.
Analizând sentința atacată
prin prisma criticilor recurentei dar și în raport de prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru
următoarele considerente:
- Recurenta nu se poate
prevala de prevederile art. 1201 C. civ., întrucât în cauză nu sunt îndeplinite
cumulativ condițiile impuse de text cu privire la tripla identitate de părți,
de obiect și de cauză raportat la sentința nr. 30 din 9 februarie 2006
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.
Astfel, nu există identitate
de părți, în prezenta cauză figurând, alături de T.M. și I., alte șapte părți
ce nu au figurat în cauza anterioară.
De asemenea, deși cauza este
identică, în ambele acțiuni fiind indicate ca temei legal prevederile O.U.G. nr.
58/1998, prin hotărârea nr. 30 din 9 februarie 2006 s-a reținut că reclamanții
nu și-au dovedit acțiunea, cauza fiind soluționată pe cale de excepție.
Nu se poate reține nici
identitatea de obiect întrucât prima acțiune a vizat constatarea achitării
integrale a împrumutului acordat prin contractul de credit nr. 585 din 9
aprilie 1993 și în radierea ipotecii instituită asupra imobilului situat în
Hârșova, județul Constanța pe când, în cauza de față, pretenția concretă
vizează și alte 3 imobile situate în Constanța.
- Grupând celelalte critici,
Înalta Curte constată că sunt nefondate în condițiile în care reclamanții au
făcut dovada, prin actele depuse la dosar, că suma împrumutată prin contractul
de creditare pentru producție a fost achitată integral, situație confirmată de
raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 3058/COM/1999 al Tribunalului
Constanța, precum și de sentința nr. 1504/2004 prin care s-a dispus încetarea
formelor de executare silită a imobilelor proprietatea reclamanților G.V. și T.V.
ca urmare a achitării integrale a creditului și a dobânzilor aferente.
În atare situații, corect
s-a reținut ca urmare a stingerii raportului de obligație principal prin
achitarea creditului ce a făcut obiectul contractului nr. 585/1993, ipoteca, ca
drept real accesoriu, nu poate continua să existe, rămânând fără obiect.
Pentru motivele arătate
urmează a se respinge, ca nefondat, recursul în temeiul art. 312 alin. (1) C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 257 din 16 noiembrie 2006
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 februarie 2008.