ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3001/2008

Asupra cererii de

revizuire de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17

octombrie 2007 pe rolul acestei instanțe, petenții A.G. și A.E. au solicitat

revizuirea Deciziei nr. 2106 din 24 martie 2005 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, în Dosarul nr. 1697/2003, solicitând admiterea acesteia,

în contradictoriu cu intimații A.V.A.S. București, C.P.T. și P.N.

Motivând cererea,

revizuienții susțin următoarele:

- La pronunțarea

deciziei a cărei revizuire se solicită nu au fost cunoscute înscrisurile

dosarului de licitație din 5 mai 2003, înscrisuri ce au fost reținute de partea

potrivnică și care, dacă ar fi fost cunoscute ar fi dus la schimbarea în tot a

soluției pronunțate.

- Conform probelor de

la dosar, executarea silită efectuată de intimata A.V.A.S. București a fost

frauduloasă întrucât nu s-a ținut cont de faptul că revizuienții nu au garantat

creditul de care a beneficiat SC C.G. SRL.

- Actul nou pe care

înțeleg să-l invoce în susținerea cererii de revizuire constă în „dosarul de

licitație din 5 mai 2003 și toate cererile depuse în celelalte cereri de

revizuire” cu care, revizuienții înțeleg să demonstreze nelegalitatea

executării silite efectuată de către A.V.A.S. București.

În drept,

revizuienții au indicat prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin concluziile

scrise depuse de intimata A.V.A.S. București, la data de 13 martie 2008, s-a

solicitat - în principal - respingerea cererii de revizuire ca fiind tardiv

formulată, iar - în subsidiar - ca fiind nefondată.

Intimata susține că,

în raport de actul nou invocat de revizuienți - dosarul de licitații din 5 mai

2003 - se impune analizarea excepției de tardivitate întrucât aceștia au avut

cunoștință despre „act” încă de la momentul organizării licitației, fiind

depășit termenul de o lună prevăzut de lege pentru promovarea cererii de

revizuire.

Pe fondul cererii,

intimata consideră că dosarul de licitație nu îndeplinește condițiile prevăzute

de lege pentru a fi considerat act nou, de natură a atrage schimbarea soluției

pronunțate.

Examinând actele

dosarului, Înalta Curte reține că, la data de 15 mai 2003, debitorii A.G. și E.

au formulat contestație la executare prin care au solicitat anularea procesului

verbal de licitație din 5 mai 2003, precum și desființarea contractului de

garanție imobiliară din 17 aprilie 1995.

Litigiul a fost

soluționat la instanța de fond prin sentința nr. 84 din 14 august 2003 a Curții

de Apel București, care a respins contestația la executare ca nefondată.

Recursul declarat de

contestatori a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 2106 din 24 martie 2005

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie ce face obiectul prezentei

cereri de revizuire.

În esență, instanța

recursului a considerat că hotărârea instanței de fond este legală dat fiind că

actele de executare au fost legal îndeplinite, nefiind încălcate nici

reglementările cuprinse în C. proc. civ. și nici pe cele cuprinse în O.U.G. nr.

51/1998.

De asemenea, Înalta

Curte constată că împotriva aceleiași Decizii (nr. 2106 din 24 martie 2005),

petenții au mai formulat două cereri de revizuire ce au fost soluționate de

Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 754 din 21 februarie 2006

și nr. 1978 din 31 mai 2006.

Prima cerere de

revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a fost

respinsă ca inadmisibilă, motivat de faptul că actul nou invocat (raportul de

expertiză criminalistică extrajudiciară din 18 iulie 2005) nu îndeplinește

condițiile impuse de lege.

Ce-a de-a doua

cerere, întemeiată tot pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. a fost

respinsă ca nefondată, actele noi invocate constând în mai multe hotărâri

judecătorești.

Toate aceste

demersuri juridice ale petenților concretizate prin hotărâri judecătorești

menționate au privit anularea aceluiași proces verbal de licitație nr. 316 din

5 mai 2003.

Mai mult, același

proces verbal de licitație a mai fost contestat de cei doi petenți, contestație

ce a fost soluționată irevocabil prin Decizia nr. 460 din 30 ianuarie 2007,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 5714/14/2/2007,

prin care a fost respinsă ca urmare a constatării existenței autorității de

lucru judecat, în raport de sentința nr. 84/2000 a Curții de Apel București,

irevocabilă prin Decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția comercială.

Înalta Curte a

considerat necesară această evidențiere a litigiilor anterioare în rezolvarea

excepției de tardivitate a cererii de revizuire invocată de intimata A.V.A.S.

Astfel, termenul în

care poate fi promovată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 5 este de o lună din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se

invocă (art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.).

În cauză, actul nou -

în accepțiunea revizuienților - este dat de „dosarul de licitație din data de 5

mai 2003”.

Fără a intra într-o

analiză pe fond a actului invocat trebuie făcută totuși remarca cu privire la

indicarea generică a dosarului de licitație, ca act nou, dar și aceea că,

licitația a fost finalizată prin procesul verbal din 5 mai 2003 ce a făcut

obiectul demersurilor juridice ale revizuienților.

În atare situație,

Înalta Curte consideră că revizuienții au avut cunoștință de „actul nou” atât

cu prilejul contestației la executare (promovată la 15 mai 2003) ce a fost

soluționată prin sentința nr. 84/2003 a Curții de Apel București, irevocabilă

prin Decizia nr. 2106 din 24 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, cât și cu prilejul contestației la executare soluționată irevocabil

prin Decizia nr. 460 din 30 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Raportând aceste date

la momentul promovării cererii de revizuire, respectiv 17 octombrie 2007

urmează a se constata tardivitatea prezentului demers juridic al

revizuienților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată

de

revizuienții A.G. și A.E. împotriva Deciziei nr. 2106 din 24 martie 2005 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca tardiv declarată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2008.