ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3199/2011

Asupra

cererii de

revizuire

de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanțe, înregistrată

la data de 28 februarie 2011,

revizuenții A.G. și A.E. au solicitat, în contradictoriu cu

intimata A.V.A.S., revizuirea deciziei

, pronunțată de secția comercială

a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 ianuarie 2007 în Dosarul

nr. 5714/2/2006, și, pe cale de consecință, desființarea acestei hotărâri, invocând

în drept dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Revizuenții au arătat

î

n motivarea cererii de revizuire că înscrisul nou, în sensul art. 322

pct. 5 C. proc. civ., îl constituie adresa A.V.A.S. din 13 ianuarie 2010 și anexele

sale, în posesia cărora au intrat la data de 26 ianuarie 2011, care existau la data

pronunțării deciziei atacate dar care nu au putut fi valorificate, fiind „dosite”

și care îndeplinesc cerințele prevăzute de menționatul articol cu privire la forța

probantă și caracterul determinant.

Revizuenții au depus la

dosar adresa

din 13 ianuarie 2010 emisă de A.V.A.S. către I.P.J. Iași referitoare

la comunicarea exemplarului al doilea în original al adreselor din 26 martie 2002

și din 7 mai 2003 și copia exemplarului al doilea al adresei din 12 iulie 2002,

identificate prin registrele de corespondență ale emitentei, necesare efectuării

unei expertize grafoscopice și deopotrivă adresele comunicate spre verificare.

În vederea

soluționării cererii de revizuire s-a atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia

a cărei revizuire se solicită, prin care secția comercială, a Înaltei Curți de Casație

și Justiție a admis recursul declarat de contestatorii

A.G. și A.E. împotriva

sentinței

nr.

171,

pronunțată

de secția a VI-a comercială a Curții de Apel București la data de 7 iulie 2006,

pe care modificat-o, în sensul că a respins contestația la executare formulată de

contestatorii

A.G. și A.E., constatând existența autorității de lucru judecat

în raport de sentința nr. 84/2003 a secției a V-a comercială, a Curții de Apel București,

irevocabilă prin decizia secției comerciale, a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

din 24 martie 2005.

Potrivit primei ipoteze

a

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru ca înscrisurile noi să poată

fi invocate ca temei de revizuire trebuie să fie doveditoare ale unor împrejurări

esențiale pentru soluționarea cauzei; să fie

descoperite, deci să fi existat la data

pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar să fi apărut după această dată;

să fi fost reținute de partea potrivnică și să nu fi putut fi înfățișate dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților, așadar o împrejurare de forță majoră

care să fi împiedicat partea să prezinte înscrisul în cursul judecății – condiții

ce trebuie îndeplinite cumulativ.

Este de observat că, în

cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de precitatul text legal.

Astfel, pentru a fi doveditor,

în sensul procedural al termenului, înscrisul nou trebuie să fie probant prin el

însuși, să aibă caracter determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut cu

ocazia judecării pricinii ar fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată,

cerințe neîndeplinite de înscrisurile invocate de revizuenți, cu atât mai puțin

cu cât, prin decizia atacată, instanța a admis recursul și a respins contestația

la executare, constatând existența autorității de lucru judecat în raport de sentința

nr. 84/2003, pronunțată de secția a V-a comercială, a Curții de Apel București.

Înscrisul nou, indicat

ca fiind adresa din 13 ianuarie 2010, este emis ulterior pronunțării hotărârii a

cărei revizuire se cere, iar anexele la care se referă revizuenții nu au fost precizate,

fiind de presupus că acestea sunt adresele comunicate de A.V.A.S. spre verificare

I.P.J. Iași în vederea efectuării unei expertize grafoscopice, în cunoștința revizuenților,

care, în calitate de părți interesate, nu au făcut dovada acelor împrejurări de

forță majoră mai presus de voința lor care i-au împiedicat să le prezinte instanței

care a pronunțat decizia ce se cere revizuită.

Așa fiind, constatând

neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de

art. 322

pct. 5 C. proc. civ.,

Înalta Curte va respinge cererea de

revizuire îndreptată

împotriva

menționatei decizii pronunțată în recurs de această instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea

de revizuire formulată de revizuenții A.G. și A.E. împotriva deciziei nr. 460 din

30 ianuarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, pronunțată

în Dosarul nr. 5714/2/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2011.