Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.03.2013
respins

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1161/2013

HOTĂRÂRE
19.03.2013
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1161/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Decizia nr. 2938 din 31 mai 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 8994/1/2011 a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta SC V. SA Iași împotriva Deciziei nr. 3177 din 19 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă (fostă comercială), în Dosarul nr. 2519/1/2011, pe care a anulat-o și în consecință a anulat Decizia nr. 6 din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția comercială și Sentința civilă nr. 848 din 9 noiembrie 2004 a Tribunalului Iași. Pentru a decide astfel, Înalta Curte a făcut aplicarea dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., reținând existența contradictorialității dintre Decizia nr. 3177 din 19 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă și Decizia comercială nr. 163 din 4 martie 2002 a Curții de Apel Iași și încălcarea autorității de lucru judecat a ultimei dintre hotărârile evocate prin pronunțarea primei decizii menționate. Împotriva acestei decizii, SC S. SA Iași a formulat contestație în anulare întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, anularea Deciziei nr. 2936 din 31 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă și menținerea Deciziei nr. 3177 din 19 octombrie 2011 a aceleiași instanțe.

În motivarea cererii, contestatoarea a susținut, în esență, că soluția instanței de revizuire cuprinsă în decizia a cărei anulare o solicită este rezultatul a două greșeli materiale. Prima eroare invocată vizează menționarea în considerentele deciziei că instanța de recurs a evocat fondul cauzei analizând sentința recurată, inclusiv sub aspectul temeiniciei hotărârii primei instanțe, iar cea de-a doua eroare materială se referă la aprecierea formulată în opina separată, potrivit căreia: "s-a schimbat proiectul faptic de divizare, anulându-se în fapt Hotărârile nr. 71, 72, 73 ale A.G.A. a SC S. SA din 25 noiembrie 2000". La data de 11 martie 2013 și respectiv 14 martie 2013, intimații SC V. SA Iași și L.V.

au depus întâmpinări, acesta din urmă, invocând excepția inadmisibilității contestației în anulare, ambii solicitând în subsidiar respingerea ca nefondată a căii extraordinare de atac promovate de contestatoarea SC S. SA. În susținerea excepției inadmisibilității contestației în anulare, intimatul a susținut că decizia atacată nu este rezultatul unei greșeli materiale, iar contestatoarea nu a invocat omisiunea cercetării unui motiv de casare, elemente în raport de care a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac promovate de contestator.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată. C. proc. civ. reglementează două categorii de contestații în anulare, contestația în anulare de drept comun (art. 317) și contestația în anulare specială (art. 318 invocat în speță).

Pentru a fi admisibilă contestația în anulare întemeiată pe aceste prevederi legale, este necesar a fi îndeplinite o serie de condiții cumulative, respectiv: obiectul căii extraordinare de atac să îl constituie o hotărâre irevocabilă, partea care exercită calea de atac să nu fi putut invoca motivul contestației în anulare pe calea apelului sau recursului și, în măsura în care motivul a fost invocat în fața instanței de recurs să fi fost respins din necesitatea efectuării unor verificări ale situației de fapt, sau recursul să fi fost respins fără a fi fost judecat în fond. Contestatoarea SC S. SA și-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac, pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru contestația în anulare specială, art. 318 din același cod prevede două motive: "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale" și "când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare". Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ., are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unor soluții greșite. Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

În doctrină și jurisprudență s-a arătat că a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea de modul în care a apreciat probele, a stabilit raporturile dintre părți și a aplicat legea, ar însemna să se acorde dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac ceea ce ar echivala cu o opoziție, astfel încât contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac mai rea decât recursul la recurs, care cel puțin s-ar adresa instanței superioare. Numai o greșeală materială esențială care a determinat o soluție eronată poate fi invocată pe calea contestației în anulare, iar aceasta se apreciază în raport cu situația existentă la dosar la data hotărârii ce se atacă.

Norma legală care reglementează această prevedere fiind una specială, de excepție, noțiunea de greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv, iar contestatoarea nu a indicat în memoriul depus la dosar nicio astfel de eventuală eroare materială, ci doar a arătat că soluția instanței de revizuire este greșită, în opinia sa, întrucât s-a bazat pe aprecierea, că hotărârea atacată, pronunțată de instanța de recurs a evocat fondul și pe ignorarea schimbării proiectului faptic de divizare, anulându-se în fapt Hotărârile nr. 71, 72, 73 ale A.G.A. a SC S. SA din 25 noiembrie 2000. Instituind acest motiv de contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter procedural, pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.

În lumina dispozițiilor anterior evocate, susținerile contestatoarei vizând reținerea unor acte și fapte, aprecierea sau interpretarea greșită a unor probe, constituie aspecte ce tind la reformarea unor presupuse greșeli de judecată ale instanței de revizuire și nu pot deschide calea de retractare a contestației în anulare. Totodată, nemulțumirea contestatoarei cu privire la soluția pronunțată sau cu privire la argumentele care au format convingerea instanței de revizuire nu poate constitui motiv de admisibilitate a contestației în anulare, iar aspectele invocate în motivarea cererii nu reprezintă erori materiale în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. De asemenea, Înalta Curte constată că în speță, deși contestatoarea a indicat ca temei de drept dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc.

civ., nu a dezvoltat decât critici subsumate tezei I a textului legal invocat, astfel încât apreciază că nu poate fi reținută nicio eventuală incidență a dispozițiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când ".. instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare", având în vedere că SC S. SA Iași nu a dezvoltat critici în acest sens. În consecință, dezlegarea dată revizuirii prin decizia a cărei anulare se solicită, nu este rezultatul unei greșeli materiale, iar prezenta contestație în anulare este nefondată din perspectiva dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc.

civ. Pentru considerentele anterior expuse și nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC S. SA Iași împotriva Deciziei nr. 2938 din 31 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 8994/1/2011.

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC S. SA Iași împotriva Deciziei nr. 2938 din 31 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 8994/1/2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2013. Procesat de GGC - AS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-21
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4618/2012
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin decizia nr. 112 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, s-a respins, ca nefondat, r
ÎCCJ 2014-04-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1152/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 1637 din 28 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 11719/99/2012, s-a admis contestația în anulare formulată de contestatorii A.G. și A.E. privind Decizia
ÎCCJ 2016-10-04
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1556/2016
și nu a răspuns motivat tuturor cererilor cu care a fost învestită. Prin Decizia nr. 33/2012 din 14 martie 2012, Curtea de Apel Iași, secția civilă, învestită cu soluționarea căii ordinare de atac, a respins apelul declarat de reclamanta SC
ÎCCJ 2014-04-02
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1344/2014
Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin decizia nr. 2102 din 28 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, în dosarul nr. 99
ÎCCJ 2012-10-29
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4248/2013
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 1211 din 13 iulie 2012, Curtea de Apel Iași a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de U. (C.) M. împotriva Deciziei civile nr. 861/2012 din 2 aprilie 2012 a Tribunalului Ia
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă