ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1161/2013

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2938 din 31 mai 2012, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 8994/1/2011

a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta SC V. SA Iași împotriva

Deciziei nr. 3177 din 19 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția a II-a civilă (fostă comercială), în Dosarul nr.

2519/1/2011, pe care a anulat-o și în consecință a anulat Decizia nr. 6 din 7

februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția comercială și Sentința civilă nr.

848 din 9 noiembrie 2004 a Tribunalului Iași.

Pentru a decide

astfel, Înalta Curte a făcut aplicarea dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., reținând existența contradictorialității dintre Decizia nr. 3177 din 19

octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a

civilă și Decizia comercială nr. 163 din 4 martie 2002 a Curții de Apel Iași și

încălcarea autorității de lucru judecat a ultimei dintre hotărârile evocate

prin pronunțarea primei decizii menționate.

Împotriva acestei decizii,

SC S. SA Iași a formulat contestație în anulare întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea căii

extraordinare de atac, anularea Deciziei nr. 2936 din 31 mai 2012 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă și menținerea

Deciziei nr. 3177 din 19 octombrie 2011 a aceleiași instanțe.

În motivarea cererii,

contestatoarea a susținut, în esență, că soluția instanței de revizuire

cuprinsă în decizia a cărei anulare o solicită este rezultatul a două greșeli

materiale.

Prima eroare invocată

vizează menționarea în considerentele deciziei că instanța de recurs a evocat

fondul cauzei analizând sentința recurată, inclusiv sub aspectul temeiniciei

hotărârii primei instanțe, iar cea de-a doua eroare materială se referă la

aprecierea formulată în opina separată, potrivit căreia: "s-a schimbat

proiectul faptic de divizare, anulându-se în fapt Hotărârile nr. 71, 72, 73 ale

A.G.A. a SC S. SA din 25 noiembrie 2000".

La data de 11 martie

2013 și respectiv 14 martie 2013, intimații SC V. SA Iași și L.V. au depus

întâmpinări, acesta din urmă, invocând excepția inadmisibilității contestației

în anulare, ambii solicitând în subsidiar respingerea ca nefondată a căii

extraordinare de atac promovate de contestatoarea SC S. SA.

În susținerea

excepției inadmisibilității contestației în anulare, intimatul a susținut că

decizia atacată nu este rezultatul unei greșeli materiale, iar contestatoarea

nu a invocat omisiunea cercetării unui motiv de casare, elemente în raport de

care a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art.

318 C. proc. civ., pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac promovate

de contestator.

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate și temeiul de drept invocat, Înalta

Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce

urmează:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere

însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată în cazurile și în

condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să

procedeze la o noua judecată. C. proc. civ. reglementează două categorii de

contestații în anulare, contestația în anulare de drept comun (art. 317) și

contestația în anulare specială (art. 318 invocat în speță).

Pentru a fi

admisibilă contestația în anulare întemeiată pe aceste prevederi legale, este

necesar a fi îndeplinite o serie de condiții cumulative, respectiv: obiectul

căii extraordinare de atac să îl constituie o hotărâre irevocabilă, partea care

exercită calea de atac să nu fi putut invoca motivul contestației în anulare pe

calea apelului sau recursului și, în măsura în care motivul a fost invocat în

fața instanței de recurs să fi fost respins din necesitatea efectuării unor

verificări ale situației de fapt, sau recursul să fi fost respins fără a fi

fost judecat în fond.

Contestatoarea SC S.

SA și-a întemeiat în drept calea extraordinară de atac, pe dispozițiile art.

318 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru contestația în

anulare specială, art. 318 din același cod prevede două motive: "când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale" și "când

instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală

să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare".

Primul motiv prevăzut

de art. 318 C. proc. civ., are în vedere erori materiale în legătură cu

aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință

pronunțarea unor soluții greșite.

Textul vizează

greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de

apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare

a unui incident procedural. În doctrină și jurisprudență s-a arătat că a da

posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat

hotărârea de modul în care a apreciat probele, a stabilit raporturile dintre

părți și a aplicat legea, ar însemna să se acorde dreptul părților de a provoca

rejudecarea căii de atac ceea ce ar echivala cu o opoziție, astfel încât

contestația în anulare ar deveni o cale ordinară de atac mai rea decât recursul

la recurs, care cel puțin s-ar adresa instanței superioare.

Numai o greșeală

materială esențială care a determinat o soluție eronată poate fi invocată pe

calea contestației în anulare, iar aceasta se apreciază în raport cu situația

existentă la dosar la data hotărârii ce se atacă.

Norma legală care

reglementează această prevedere fiind una specială, de excepție, noțiunea de

greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv, iar contestatoarea

nu a indicat în memoriul depus la dosar nicio astfel de eventuală eroare

materială, ci doar a arătat că soluția instanței de revizuire este greșită, în

opinia sa, întrucât s-a bazat pe aprecierea, că hotărârea atacată, pronunțată

de instanța de recurs a evocat fondul și pe ignorarea schimbării proiectului

faptic de divizare, anulându-se în fapt Hotărârile nr. 71, 72, 73 ale A.G.A. a

SC S. SA din 25 noiembrie 2000.

Instituind acest

motiv de contestație în anulare, legiuitorul a avut în vedere greșelile

materiale cu caracter procedural, pe care instanța le-a comis prin omiterea ori

confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante.

În lumina

dispozițiilor anterior evocate, susținerile contestatoarei vizând reținerea

unor acte și fapte, aprecierea sau interpretarea greșită a unor probe,

constituie aspecte ce tind la reformarea unor presupuse greșeli de judecată ale

instanței de revizuire și nu pot deschide calea de retractare a contestației în

anulare.

Totodată, nemulțumirea

contestatoarei cu privire la soluția pronunțată sau cu privire la argumentele

care au format convingerea instanței de revizuire nu poate constitui motiv de

admisibilitate a contestației în anulare, iar aspectele invocate în motivarea

cererii nu reprezintă erori materiale în sensul art. 318 alin. (1) teza I C.

proc. civ.

De asemenea, Înalta

Curte constată că în speță, deși contestatoarea a indicat ca temei de drept

dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., nu a dezvoltat decât critici

subsumate tezei I a textului legal invocat, astfel încât apreciază că nu poate

fi reținută nicio eventuală incidență a dispozițiilor art. 318 teza a II-a C.

proc. civ., potrivit cărora hotărârile pot fi atacate cu contestație în

anulare, atunci când ".. instanța respingând recursul sau admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de

modificare sau de casare", având în vedere că SC S. SA Iași nu a dezvoltat

critici în acest sens.

În consecință,

dezlegarea dată revizuirii prin decizia a cărei anulare se solicită, nu este

rezultatul unei greșeli materiale, iar prezenta contestație în anulare este

nefondată din perspectiva dispozițiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele

anterior expuse și nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., în

temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC S. SA Iași împotriva Deciziei nr. 2938

din 31 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a

civilă, în Dosarul nr. 8994/1/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC S. SA Iași împotriva Deciziei nr.

2938 din 31 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

a II-a civilă, în Dosarul nr. 8994/1/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 19 martie 2013.

Procesat de GGC - AS