ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1152/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1637 din 28 iunie

2013 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 11719/99/2012, s-a admis

contestația în anulare formulată de contestatorii A.G. și A.E. privind Decizia

civilă nr. 2060 din 8 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul

nr. 1837/99/2012.

A fost anulată în

parte Decizia civilă nr. 2060 din 8 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul

Iași și, în consecință:

S-a declinat în

favoarea Curții de Apel Iași competența de soluționare a cererii de revizuire a

Deciziei civile nr. 433 din 13 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași,

formulată de revizuenții A.G. și A.E. în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7

din C. proc. civ. pentru contradictorialitate cu Sentința civilă nr. 9245 din 7

iulie 2009 a Judecătoriei Iași, Sentința civilă nr. 9339 din 17 iulie 2009 a

Judecătoriei Iași, Sentința civilă nr. 9171 din 3 iulie 2009 a Judecătoriei

Iași și Sentința civilă nr. 8121 din 12 iunie 2009 a Judecătoriei Iași.

S-a declinat în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, competența de

soluționare a cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 433 din 13 februarie

2012 pronunțată de Tribunalul Iași, formulată de revizuenții A.G. și A.E. în

temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. pentru

contradictorialitate cu Decizia civilă nr. 19 din 12 noiembrie 2004 a Curții de

Apel Iași și Decizia civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași.

Au fost păstrate

restul dispozițiilor Deciziei civile nr. 2060 din 8 octombrie 2012 pronunțată

de Tribunalul Iași privind respingerea cererii de revizuire formulată de

aceiași revizuenți, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 și pct. 4 din C.

proc. civ.

În ceea ce privește

soluția de declinare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 7 din C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție,

instanța a reținut că, în contestația în anulare supusă examinării, A.G. și

A.E. au formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 433 din 13 februarie 2012 a

Tribunalului Iași, motivând că această hotărâre este potrivnică raportat la

Deciziile nr. 1 din 5 ianuarie 2005 și 19 din 12 noiembrie 2004 pronunțate de

Curtea de Apel Iași, solicitând să fie anulată această hotărâre și păstrate

deciziile Curții de Apel Iași.

Referitor la motivul

contestației în anulare că cererea de revizuire a Deciziei nr. 433/2012 a

Tribunalului Iași, raportat la Deciziile nr. 19/2004 și nr. 1/2005, era de

competența Curții de Apel Iași, instanța a constatat că este întemeiat

întrucât, potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., raportat la art. 323

alin. (2) din C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de revizuire

aparține instanței mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au

pronunțat hotărârile potrivnice, fiind incidente dispozițiile art. 317 alin.

(1) pct. 2 din C. proc. civ.

Întrucât Decizia nr.

433/2012 este pronunțată de Tribunalul Iași, iar Deciziile nr. 1/2005 (Dosar

nr. 5653/2004) și nr. 19/2004 (Dosar nr. 5255/2004) sunt pronunțate de Curtea

de Apel Iași, competența de soluționare a cererii de revizuire revenea Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, potrivit dispozițiilor art. 322

pct. 7 din C. proc. civ., revizuenții indicând că aceste hotărâri date de

instanțe de grade deosebite sunt potrivnice.

La data de 18

noiembrie 2013 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, sub nr. 5506/1/2013 (în urma declinării competenței

de soluționare de către Tribunalul Iași, secția civilă, dispusă prin hotărârea

sus-menționată), cererea de revizuire a Deciziei nr. 433 din 13 februarie 2012

a Tribunalului Iași, secția I civilă, formulată de revizuenții A.G. și A.E., în

temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., pentru

contradictorialitate cu Decizia civilă nr. 19 din 12 noiembrie 2004 pronunțată

de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 5255/2004 și cu Decizia civilă nr. 1 din

5 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 5653/2004.

Examinând cererea de

revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7

din C. proc. civ., instanța constată următoarele:

La termenul de

judecată din 3 aprilie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția

inadmisibilității cererii de revizuire, în raport cu dispozițiile art. 322 pct.

7 din C. proc. civ. și cu Decizia nr. 3166 din 6 iunie 2013 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 207/45/2012,

excepție care este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei

hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea pentru

contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii

lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate

cu încălcarea acestui principiu.

În speță, se constată

că, prin Decizia nr. 3166 din 6 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 207/45/2012, s-a respins,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 433 din 13 februarie 2012

a Tribunalului Iași, secția I civilă, formulată de revizuenții A.G. și A.E.,

pentru contrarietate cu Decizia civilă nr. 19 din 12 noiembrie 2004 a Curții de

Apel Iași și cu Decizia civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut, în urma verificării conținutului hotărârilor

pretins potrivnice, că acestea nu sunt pronunțate în același litigiu, în cauză

neexistând identitatea de obiect cerută de textul de lege menționat, deoarece

obiectul cererilor soluționate prin hotărârile invocate este diferit.

Astfel, s-a constatat

că, în timp ce prin Deciziile nr. 1 din 5 ianuarie 2005 și nr. 19 din 12

noiembrie 2004 ale Curții de Apel Iași, s-au soluționat cereri de încuviințare

a executării silite a titlului executoriu, procesul-verbal de licitație din 5

mai 2003 emis de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare Iași, prin

Decizia nr. 433 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Iași, secția I civilă, a

fost soluționată o cerere de întoarcere a executării silite, respectiv

repunerea contestatorilor A.G. și A.E. în situația anterioară efectuării

executării silite în Dosarul de executare nr. 286/2003, reintegrarea lor în

imobilul din Iași, str. P.A.S. (fostă U.), județul Iași.

Prin urmare, față de

dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., cererea de revizuire a fost

respinsă, ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele textului de

lege menționat.

În această situație,

se constată că revizuenții din prezenta cauză au mai exercitat aceeași cale de

atac, în contradictoriu cu aceiași intimați, împotriva aceleiași decizii și

vizând aceleași hotărâri pretins potrivnice, în baza aceluiași temei juridic și

pentru aceleași motive.

Or, față de cererea

de revizuire ce a făcut obiectul cauzei care a fost soluționată irevocabil prin

Decizia nr. 3166 din 6 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, se constată că revizuenții nu mai pot uza din nou de

aceeași cale de atac, astfel că cea de-a doua cerere de revizuire trebuie

privită ca inadmisibilă, față de statuările anterioare intrate în puterea

lucrului judecat.

Sistemul român de

jurisdicție a consacrat principiul unicității căii de atac, iar dreptul la

calea de atac se stinge prin exercitare, neexistând posibilitatea legală a

declarării de mai multe ori a aceleiași căi de atac.

Normele procedurale

privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele

competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător

principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de

considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire,

ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 433 din 13 februarie 2012 a

Tribunalului Iași, secția I civilă, formulată de revizuenții A.G. și A.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 3 aprilie 2014.

Procesat de GGC - AS