ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1152/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 1637 din 28 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 11719/99/2012, s-a admis contestația în anulare formulată de contestatorii A.G. și A.E. privind Decizia civilă nr. 2060 din 8 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. 1837/99/2012. A fost anulată în parte Decizia civilă nr. 2060 din 8 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași și, în consecință: S-a declinat în favoarea Curții de Apel Iași competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 433 din 13 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, formulată de revizuenții A.G. și A.E. în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C. proc.

civ. pentru contradictorialitate cu Sentința civilă nr. 9245 din 7 iulie 2009 a Judecătoriei Iași, Sentința civilă nr. 9339 din 17 iulie 2009 a Judecătoriei Iași, Sentința civilă nr. 9171 din 3 iulie 2009 a Judecătoriei Iași și Sentința civilă nr. 8121 din 12 iunie 2009 a Judecătoriei Iași. S-a declinat în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 433 din 13 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, formulată de revizuenții A.G. și A.E. în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. pentru contradictorialitate cu Decizia civilă nr. 19 din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași și Decizia civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași.

Au fost păstrate restul dispozițiilor Deciziei civile nr. 2060 din 8 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași privind respingerea cererii de revizuire formulată de aceiași revizuenți, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2 și pct. 4 din C. proc. civ. În ceea ce privește soluția de declinare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a reținut că, în contestația în anulare supusă examinării, A.G. și A.E. au formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 433 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Iași, motivând că această hotărâre este potrivnică raportat la Deciziile nr. 1 din 5 ianuarie 2005 și 19 din 12 noiembrie 2004 pronunțate de Curtea de Apel Iași, solicitând să fie anulată această hotărâre și păstrate deciziile Curții de Apel Iași.

Referitor la motivul contestației în anulare că cererea de revizuire a Deciziei nr. 433/2012 a Tribunalului Iași, raportat la Deciziile nr. 19/2004 și nr. 1/2005, era de competența Curții de Apel Iași, instanța a constatat că este întemeiat întrucât, potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., raportat la art. 323 alin. (2) din C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de revizuire aparține instanței mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice, fiind incidente dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. Întrucât Decizia nr. 433/2012 este pronunțată de Tribunalul Iași, iar Deciziile nr. 1/2005 (Dosar nr. 5653/2004) și nr. 19/2004 (Dosar nr. 5255/2004) sunt pronunțate de Curtea de Apel Iași, competența de soluționare a cererii de revizuire revenea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C. proc.

civ., revizuenții indicând că aceste hotărâri date de instanțe de grade deosebite sunt potrivnice. La data de 18 noiembrie 2013 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 5506/1/2013 (în urma declinării competenței de soluționare de către Tribunalul Iași, secția civilă, dispusă prin hotărârea sus-menționată), cererea de revizuire a Deciziei nr. 433 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Iași, secția I civilă, formulată de revizuenții A.G. și A.E., în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., pentru contradictorialitate cu Decizia civilă nr. 19 din 12 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 5255/2004 și cu Decizia civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. 5653/2004.

Examinând cererea de revizuire cu care a fost învestită, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., instanța constată următoarele: La termenul de judecată din 3 aprilie 2014, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. și cu Decizia nr. 3166 din 6 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 207/45/2012, excepție care este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere: dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu. În speță, se constată că, prin Decizia nr. 3166 din 6 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 207/45/2012, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 433 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Iași, secția I civilă, formulată de revizuenții A.G. și A.E., pentru contrarietate cu Decizia civilă nr. 19 din 12 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași și cu Decizia civilă nr. 1 din 5 ianuarie 2005 a Curții de Apel Iași, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc.

civ. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în urma verificării conținutului hotărârilor pretins potrivnice, că acestea nu sunt pronunțate în același litigiu, în cauză neexistând identitatea de obiect cerută de textul de lege menționat, deoarece obiectul cererilor soluționate prin hotărârile invocate este diferit. Astfel, s-a constatat că, în timp ce prin Deciziile nr. 1 din 5 ianuarie 2005 și nr. 19 din 12 noiembrie 2004 ale Curții de Apel Iași, s-au soluționat cereri de încuviințare a executării silite a titlului executoriu, procesul-verbal de licitație din 5 mai 2003 emis de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare Iași, prin Decizia nr. 433 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Iași, secția I civilă, a fost soluționată o cerere de întoarcere a executării silite, respectiv repunerea contestatorilor A.G.

și A.E. în situația anterioară efectuării executării silite în Dosarul de executare nr. 286/2003, reintegrarea lor în imobilul din Iași, str. P.A.S. (fostă U.), județul Iași. Prin urmare, față de dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele textului de lege menționat. În această situație, se constată că revizuenții din prezenta cauză au mai exercitat aceeași cale de atac, în contradictoriu cu aceiași intimați, împotriva aceleiași decizii și vizând aceleași hotărâri pretins potrivnice, în baza aceluiași temei juridic și pentru aceleași motive.

Or, față de cererea de revizuire ce a făcut obiectul cauzei care a fost soluționată irevocabil prin Decizia nr. 3166 din 6 iunie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, se constată că revizuenții nu mai pot uza din nou de aceeași cale de atac, astfel că cea de-a doua cerere de revizuire trebuie privită ca inadmisibilă, față de statuările anterioare intrate în puterea lucrului judecat. Sistemul român de jurisdicție a consacrat principiul unicității căii de atac, iar dreptul la calea de atac se stinge prin exercitare, neexistând posibilitatea legală a declarării de mai multe ori a aceleiași căi de atac. Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 433 din 13 februarie 2012 a Tribunalului Iași, secția I civilă, formulată de revizuenții A.G. și A.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2014. Procesat de GGC - AS