ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4561/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin

cererea formulată la data de 26 iulie 2011, numiții C.G.M. și C.N.D.

au solicitat, în temeiul art. 322 pct.

1 și 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 6130 din 16 noiembrie 2010

a înaltei Curți de Casație și Justiție.

În

motivare, revizuenții au arătat că dispozitivul hotărârii

obiect al căii extraordinare de atac cuprinde

dispoziții contradictorii,

ce nu se pot duce la îndeplinire, iar

instanța nu s-a pronunțat asupra ceea ce s-a cerut prin memoriul de recurs,

decizia finală fiind aceea de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat

împotriva deciziei civile nr. 198 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Iași.

Revizuenții mai arată că decizia atacată în prezenta

cauză nu a răspuns criticii privind ilegala compunere a completului de judecată

care a pronunțat decizia nr.

198 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Iași, criticii privind nulitatea actelor

de procedură îndeplinite de un judecător necompetent, precum și criticii

privind modalitatea de soluționare a cauzei de către instanța de apel,

respectiv, Curtea de Apel Iași, reluând aspectele de nelegalitate deduse

judecății în

recursul ce a fost soluționat

prin decizia a cărei revizuire se cere.

Mai

arată că în mod nelegal, prin decizia nr. 6130 din 16 noiembrie 2010

a înaltei Curți, le-a fost respins recursul, ca

inadmisibil, în condițiile

în care dispozițiile art. 4 C. proc. civ. și art.

21 din Legea nr. 304/2004 stabilesc că înalta Curte judecă recursurile

declarate împotriva hotărârilor Curților de Apel, necondiționat și tară nicio

referire la natura lor în sensul rămânerii definitive sau irevocabile.

Soluția

este nelegală și din perspectiva faptului că judecata recursului a fost inițial

amânată, apoi suspendată, astfel încât dacă această cale de atac ar fi avut

imperfecțiuni procedurale ar fi fost respinsă de la primul termen de judecată.

Cererea

de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele motive:

Revizuirea

reprezintă acea cale extraordinară de atac de

retractare

ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești

definitive

care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite

după pronunțarea acesteia.

Retractarea

unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și

pentru stabilitatea raporturilor juridice

civile,

astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în

cazuri

strict determinate.

Pe de altă

parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru

înlăturarea acelor situații excepționale care au tăcut ca o hotărâre

judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute

de lege

și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice

de admisibilitate a

cererii de revizuire.

Potrivit

art. 322 pct. 1 C. proc. civ., revizuirea se

poate

cere „dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice

ce nu

se pot aduce la îndeplinire „ iar potrivit pct. 7 al aceluiași

articol „dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite, în

una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Incidența art. 322

pct. 1 C. proc. civ. este determinată

de

existența, în dispozitivul hotărârii a unor dispoziții potrivnice

ireconciliabile, care să nu poată fi aduse la îndeplinire, iar incidența art. 322

pct. 7 C. proc. civ. este determinată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiții: existenta unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile

judecătorești să fie potrivnice, existența triplei identități de părți, obiect

și cauză.

În

speță, se constată că, deși formal întemeiată pe dispozițiile legale anterior

citate, respectiv, pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 7 C. proc. civ., cererea

de revizuire nu se circumscrie niciunuia din motivele invocate, neîndeplinind

astfel condițiile de admisibilitate ale unei asemenea căi extraordinare de

atac.

Criticile vizând compunerea completelor de judecată ale

Curții

de Apel Iași ce au

soluționat diverse litigii ale revizuenților, modalitatea în care a fost

soluționată cauza având ca obiect partaj

judiciar

de către aceeași curte de apel, incidentele procedurale legate

de

insuficientul timbraj în diversele căi de atac promovate de către aceștia, nu

constituie aspecte care să poată fi avute în vedere în soluționarea prezentei

cereri de revizuire.

Susținerea

conform căreia dispozitivul hotărârii obiect al prezentei căi de atac cuprinde

dispoziții potrivnice nu poate fi

primită,

întrucât acesta statuează asupra inadmisibilității unui recurs

declarat

împotriva unei hotărâri irevocabile, neexistând dispoziții care să se

contrazică între ele sau care să nu poată fi aduse la

îndeplinire, iar în ceea ce privește existența unor hotărâri potrivnice,

revizuenții nu au indicat care ar fi

acestea, pentru a opera cazul de

revizuire ce reglementează o asemenea

situație.

Cu toate

că indică drept temei juridic motivele de revizuire mai sus arătate, în

realitate, revizuenții critică decizia atacată

raportat la soluția de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat

împotriva deciziei nr. 198 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Iași și

reiterează aspectele de nelegalitate deduse judecății în calea de atac

a recursului finalizată prin pronunțarea

hotărârii a cărei revizuire se

cere.

Rezultă

că aspectele învederate în cadrul prezentei căi extraordinare de atac nu se

circumscriu motivelor indicate ca temei

juridic

al revizuirii, neputând fi analizate ca atare de către instanță și

determinând

caracterul inadmisibil al cererii astfel formulate.

Revizuienții

apreciază că cererea nu putea fi respinsă ca inadmisibilă cât timp fusese

anterior suspendată.

Sub acest

aspect, înalta Curte precizează că măsura suspendării cauzei a fost luată în

temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. care impune instanței să

suspende cauza dacă părțile nu au fost prezente la termen și nici nu au

solicitat judecata cauzei în lipsă. O astfel de măsură a instanței nu poate

preconiza vreo obligație a acesteia de a antama fondul cauzei, deoarece ține

exclusiv de respectarea unor dispoziții de ordin procedural, deci nu împiedică

în nici un mod pronunțarea instanței asupra unor excepții cu caracter

peremptoriu.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi

respinsă,

ca

inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de

C.G.M., C.N.D. împotriva

deciziei nr.

6130 din 16 noiembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 15 iunie 2012.