ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4561/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 26 iulie 2011, numiții C.G.M. și C.N.D. au solicitat, în temeiul art. 322 pct. 1 și 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 6130 din 16 noiembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivare, revizuenții au arătat că dispozitivul hotărârii obiect al căii extraordinare de atac cuprinde dispoziții contradictorii, ce nu se pot duce la îndeplinire, iar instanța nu s-a pronunțat asupra ceea ce s-a cerut prin memoriul de recurs, decizia finală fiind aceea de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 198 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Iași.

Revizuenții mai arată că decizia atacată în prezenta cauză nu a răspuns criticii privind ilegala compunere a completului de judecată care a pronunțat decizia nr. 198 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Iași, criticii privind nulitatea actelor de procedură îndeplinite de un judecător necompetent, precum și criticii privind modalitatea de soluționare a cauzei de către instanța de apel, respectiv, Curtea de Apel Iași, reluând aspectele de nelegalitate deduse judecății în recursul ce a fost soluționat prin decizia a cărei revizuire se cere. Mai arată că în mod nelegal, prin decizia nr. 6130 din 16 noiembrie 2010 a înaltei Curți, le-a fost respins recursul, ca inadmisibil, în condițiile în care dispozițiile art. 4 C. proc.

civ. și art. 21 din Legea nr. 304/2004 stabilesc că înalta Curte judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor Curților de Apel, necondiționat și tară nicio referire la natura lor în sensul rămânerii definitive sau irevocabile. Soluția este nelegală și din perspectiva faptului că judecata recursului a fost inițial amânată, apoi suspendată, astfel încât dacă această cale de atac ar fi avut imperfecțiuni procedurale ar fi fost respinsă de la primul termen de judecată. Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele motive: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate. Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au tăcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa. Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate a cererii de revizuire. Potrivit art. 322 pct. 1 C. proc.

civ., revizuirea se poate cere „dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire „ iar potrivit pct. 7 al aceluiași articol „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Incidența art. 322 pct. 1 C. proc. civ. este determinată de existența, în dispozitivul hotărârii a unor dispoziții potrivnice ireconciliabile, care să nu poată fi aduse la îndeplinire, iar incidența art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este determinată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existenta unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești să fie potrivnice, existența triplei identități de părți, obiect și cauză.

În speță, se constată că, deși formal întemeiată pe dispozițiile legale anterior citate, respectiv, pe dispozițiile art. 322 pct. 1 și 7 C. proc. civ., cererea de revizuire nu se circumscrie niciunuia din motivele invocate, neîndeplinind astfel condițiile de admisibilitate ale unei asemenea căi extraordinare de atac. Criticile vizând compunerea completelor de judecată ale Curții de Apel Iași ce au soluționat diverse litigii ale revizuenților, modalitatea în care a fost soluționată cauza având ca obiect partaj judiciar de către aceeași curte de apel, incidentele procedurale legate de insuficientul timbraj în diversele căi de atac promovate de către aceștia, nu constituie aspecte care să poată fi avute în vedere în soluționarea prezentei cereri de revizuire.

Susținerea conform căreia dispozitivul hotărârii obiect al prezentei căi de atac cuprinde dispoziții potrivnice nu poate fi primită, întrucât acesta statuează asupra inadmisibilității unui recurs declarat împotriva unei hotărâri irevocabile, neexistând dispoziții care să se contrazică între ele sau care să nu poată fi aduse la îndeplinire, iar în ceea ce privește existența unor hotărâri potrivnice, revizuenții nu au indicat care ar fi acestea, pentru a opera cazul de revizuire ce reglementează o asemenea situație. Cu toate că indică drept temei juridic motivele de revizuire mai sus arătate, în realitate, revizuenții critică decizia atacată raportat la soluția de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat împotriva deciziei nr. 198 din 15 mai 2009 a Curții de Apel Iași și reiterează aspectele de nelegalitate deduse judecății în calea de atac a recursului finalizată prin pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere.

Rezultă că aspectele învederate în cadrul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu motivelor indicate ca temei juridic al revizuirii, neputând fi analizate ca atare de către instanță și determinând caracterul inadmisibil al cererii astfel formulate. Revizuienții apreciază că cererea nu putea fi respinsă ca inadmisibilă cât timp fusese anterior suspendată. Sub acest aspect, înalta Curte precizează că măsura suspendării cauzei a fost luată în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. care impune instanței să suspende cauza dacă părțile nu au fost prezente la termen și nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă. O astfel de măsură a instanței nu poate preconiza vreo obligație a acesteia de a antama fondul cauzei, deoarece ține exclusiv de respectarea unor dispoziții de ordin procedural, deci nu împiedică în nici un mod pronunțarea instanței asupra unor excepții cu caracter peremptoriu.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de C.G.M., C.N.D. împotriva deciziei nr. 6130 din 16 noiembrie 2010 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2012.