ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4286/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Iași, secția civilă, prin sentința civilă nr. 774 din 08 aprilie 2010, a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul M.A.C., împotriva sentinței civile nr. 486 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Iași, Consiliul Local Iași și SC I. SA. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 486 din 26 martie 2008 pronunțată de secția civilă a Tribunalului lași, în Dosarul nr. 9653/99/2006, s-a respins contestația formulată de M.A.C., în contradictoriu cu Primarul Municipiului lași, Consiliul Local lași și SC I. SA lași.

Astfel, prin cererea înregistrată sub numărul 9653/99/2006, reclamantul M.A.C. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 39288 din 06 iunie 2006 a Primarului Municipiului lași solicitând, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului lași, Consiliul Local al Municipiului lași și SC I. SA, restituirea în natură a imobilului situat în lași, ce se compune din două corpuri de casă și teren în suprafață de 900 m.p., sau, în condiția în care nu este posibilă retrocedarea în natură, să-i fie acordată contravaloarea imobilelor preluate abuziv și fără titlu. Motivând în fapt cererea formulată, reclamantul a susținut că, potrivit Legii nr. 247/2005 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, la data de 29 noiembrie 2005, au solicitat Primarului Municipiului lași reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilele din lași sau echivalentul acestora.

A arătat reclamantului că are la bază calitatea lui de succesor al bunicilor săi, care erau proprietarii imobilelor. A susținut reclamantul că din declarațiile martorilor A.E., H.N. și H.A. a rezultat că imobilele respective au fost luate fără niciun fel de titlu și despăgubiri în anul 1949, cu explicația că acest lucru s-a datorat extinderii fabricii Ț. lași. Prin sentința civilă nr. 2964 din 20 decembrie 2006 a Tribunalului lași, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul lași a reținut că reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005 care a prelungit termenul de depunere a cererilor de reconstituire întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, ultimul termen pentru cererile formulate în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 fiind martie 2002. Actul contestat în cauză nu este o dispoziție a Primarului emisă în condițiile Legii nr. 10/2001, ci o comunicare a propunerii emisă în conformitate cu Legea nr. 18/1991 de către Comisia municipală de fond funciar lași. În cazul acestora, modalitate de soluționare este prevăzută de art. 27 alin. (3) din H.G.

890/2005 care prevede că „persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile locale pot face, în termen de 10 zile de la afișare, contestație adresată comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei locale, care este obligat să o înregistreze și să o înainteze prin delegat și să o înainteze la secretariatul comisie județene”. Față de aceste considerente, Tribunalul a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată apreciind că în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu poate fi contestată o propunere făcută de Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991. Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin decizia civilă nr. 107 din 07 iulie 2010 a respins apelul declarat de M.A.C.

împotriva sentinței civile nr. 774 din 08 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a păstrat-o. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Revizuirea fiind o cale de atac extraordinară, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. Fiind deci o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi examinată decât pentru motivele limitativ prevăzute în dispozițiile art. 22 pct. 1-9 C. proc. civ. Revizuientul, în motivarea cererii sale (reiterată în apel), făcând trimitere la adresa din 29 decembrie 2009 eliberată de Serviciul Arhivele Naționale Istorice Centrale - Biroul Relații cu Publicul, primită la 10 noiembrie 2010 a încercat să acrediteze ideea că cererea sa ar fi întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. Împrejurarea evocată de revizuient nu poate întruni cerințele înscrise în art. 322 pct. 5 C. proc. civ. deoarece situația expusă nu poate fi echivalată unei situații insurmontabile de natură a împiedica procurarea actului invocat în susținerea cererii de revizuire, înscris, de altfel, nerelevant în pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere. În motivarea cererii de revizuire (reiterată în apel) revizuentul a arătat că prin acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 9653/99/2006 al Tribunalului Iași a precizat că cererea sa are caracterul și natura juridică a unei acțiuni în revendicare în privința căreia instanța nu s-a pronunțat. Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive instanța de apel sau prin neapelare se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Textul arătat mai sus vizează aplicarea principiului disponibilității și acționează inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat. Tribunalul a reținut în mod judicios că instanța, prin sentința supusă revizuirii, s-a pronunțat în limitele cadrului procesual. Astfel, prin decizia civilă nr. 90 din 08 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași s-a admis apelul reclamantului M.A.C. împotriva sentinței civile nr. 2964 din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Iași prin care s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului. Hotărârea apelată a fost desființată în totalitate și ca urmare a respingerii excepției inadmisibilității s-a trimis cauza spre rejudecare reținându-se împrejurarea că cererea reclamantului, potrivit precizărilor sale, vizează o contestație la Legea nr. 10/2001 și, prin interpretarea unor dispoziții legale inaplicabile în cauză, s-a reținut greșit inadmisibilitatea acțiunii fără ca pricina să fie soluționată în fond.

Cum decizia civilă nr. 90 din 08 iunie 2997 pronunțată de Curtea de Apel Iași a rămas irevocabilă prin nerecurare, a rezultat că reclamantul-revizuient a fost de acord cu calificarea juridică dată de Curtea de apel deciziei sale. De altfel, aspectele legate de calificarea acțiunii în fond după casarea cu trimitere spre rejudecare au format obiectul criticilor în recursul promovat de către M.A.C., soluționat în sensul respingerii acestuia prin decizia civilă nr. 4854 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cum dezlegarea problemei de drept a calificării cererii deduse judecății dată prin decizia civilă nr. 90/2007 a Curții de Apel Iași (irevocabilă) este obligatorie, în mod corect Tribunalul, prin sentința civilă nr. 486 din 26 martie 2008, s-a pronunțat în limitele cadrului procesual determinat, hotărâre ce a rămas definitivă (prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 129/2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași) și irevocabilă (prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 4854 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție). Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamantul M.A.C., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc.

civ., deoarece: - Instanța de apel a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 322 pct. 5 și art. 322 pct. 2 C. proc. civ. - Tribunalul Iași, ca instanță de fond, a respins cererea de revizuire pe cu totul alte motive decât cele prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., referindu-se în mod cu totul deosebit la faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001. Recursul nu este fondat. Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi examinată decât pentru motivele limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 1-9 C. proc.

civ. Instanța de apel a dat o interpretare corectă dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., deoarece a reținut faptul că adresa din 29 decembrie 2009 emisă de Serviciul Arhivele Naționale Istorice Centrale, nu constituie „un act nou”, în condițiile textului de lege mai sus menționat, respectiv nu constituie un înscris doveditor reținut de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții. Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor bunuri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Cu alte cuvinte, textul de lege mai sus enunțat este o aplicare a principiului disponibilității și vizează inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat. Față de dispozițiile art. 129 alin. final, instanța nu poate depăși limitele obiectului, fără deosebire după cum este formulat printr-o cerere principală, accesorie sau incidentală. În raport cu dispozițiile textului de lege mai sus menționat, instanța de fond, în mod judicios, a reținut că instanța, prin sentința supusă revizuirii, s-a pronunțat în limitele cadrului procesual. Astfel, prin decizia civilă nr. 90 din 08 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași s-a admis apelul reclamantului M.A.C. împotriva sentinței civile nr. 2964 din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Iași prin care s-a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului.

Cum dezlegarea problemei de drept a calificării cererii deduse judecății prin decizia civilă nr. 90/2007 a Curții de Apel Iași (irevocabilă) este obligatorie, în mod corect Tribunalul, prin sentința civilă nr. 486 din 26 martie 2008, s-a pronunțat în limitele cadrului procesual determinat. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., și, în consecință, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.A.C. împotriva deciziei nr. 107 din 07 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2011.