ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4286/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, secția

civilă, prin sentința civilă nr. 774 din 08 aprilie 2010, a respins cererea de revizuire

formulată de revizuientul M.A.C., împotriva sentinței civile nr. 486 din 26

martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații Primarul

Municipiului Iași, Consiliul Local Iași și SC I. SA.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

Din examinarea actelor

și lucrărilor dosarului, Tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 486 din 26

martie 2008 pronunțată de secția civilă a Tribunalului lași, în Dosarul nr. 9653/99/2006,

s-a respins contestația formulată de M.A.C., în contradictoriu cu Primarul Municipiului

lași, Consiliul Local lași și SC I. SA lași.

Astfel, prin cererea înregistrată

sub numărul 9653/99/2006, reclamantul M.A.C. a formulat contestație împotriva hotărârii

nr. 39288 din 06 iunie 2006 a Primarului Municipiului lași solicitând, în contradictoriu

cu pârâții Primarul Municipiului lași, Consiliul Local al Municipiului lași și SC

I. SA, restituirea în natură a imobilului situat în lași, ce se compune din două

corpuri de casă și teren în suprafață de 900 m.p., sau, în condiția în care nu este

posibilă retrocedarea în natură, să-i fie acordată contravaloarea imobilelor preluate

abuziv și fără titlu.

Motivând în fapt cererea

formulată, reclamantul a susținut că, potrivit Legii nr. 247/2005 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945-22

decembrie 1989, la data de 29 noiembrie 2005, au solicitat Primarului Municipiului

lași reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilele din lași sau echivalentul

acestora. A arătat reclamantului că are la bază calitatea lui de succesor al bunicilor

săi, care erau proprietarii imobilelor.

A susținut reclamantul

că din declarațiile martorilor A.E., H.N. și H.A. a rezultat că imobilele respective

au fost luate fără niciun fel de titlu și despăgubiri în anul 1949, cu explicația

că acest lucru s-a datorat extinderii fabricii Ț. lași.

Prin sentința civilă

nr. 2964 din 20 decembrie 2006 a Tribunalului lași, s-a respins, ca inadmisibilă,

cererea formulată de reclamant.

Pentru a pronunța această

sentință Tribunalul lași a reținut că reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului

de proprietate în baza Legii nr. 247/2005 care a prelungit termenul de depunere

a cererilor de reconstituire întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 18/1991, ultimul

termen pentru cererile formulate în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 fiind martie

Legii nr. 10/2001, ci o comunicare a propunerii emisă în conformitate cu Legea

nr. 18/1991 de către Comisia municipală de fond funciar lași.

În cazul acestora, modalitate

de soluționare este prevăzută de art. 27 alin. (3) din H.G. 890/2005 care prevede

că „persoanele nemulțumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate

de către comisiile locale pot face, în termen de 10 zile de la afișare, contestație

adresată comisiei județene, pe care o depun la secretariatul comisiei locale, care

este obligat să o înregistreze și să o înainteze prin delegat și să o înainteze

la secretariatul comisie județene”.

Față de aceste considerente,

Tribunalul a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată apreciind că în procedura

prevăzută de Legea nr. 10/2001 nu poate fi contestată o propunere făcută de Comisia

locală de aplicare a Legii nr. 18/1991.

Curtea de Apel Iași, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 107 din 07 iulie 2010 a respins apelul declarat

de M.A.C. împotriva sentinței civile nr. 774 din 08 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul

Iași, pe care a păstrat-o.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut următoarele:

Revizuirea fiind o cale

de atac extraordinară, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă

interpretare, astfel încât exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și

în condițiile expres prevăzute de lege. Fiind deci o cale de retractare a unei hotărâri

definitive, revizuirea nu poate fi examinată decât pentru motivele limitativ prevăzute

în dispozițiile art. 22 pct. 1-9 C. proc. civ.

Revizuientul, în motivarea

cererii sale (reiterată în apel), făcând trimitere la adresa din 29 decembrie 2009

eliberată de Serviciul Arhivele Naționale Istorice Centrale - Biroul Relații cu

Publicul, primită la 10 noiembrie 2010 a încercat să acrediteze ideea că cererea

sa ar fi întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Împrejurarea evocată

de revizuient nu poate întruni cerințele înscrise în art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. deoarece situația expusă nu poate fi echivalată unei situații insurmontabile

de natură a împiedica procurarea actului invocat în susținerea cererii de revizuire,

înscris, de altfel, nerelevant în pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere.

În motivarea cererii de

revizuire (reiterată în apel) revizuentul a arătat că prin acțiunea ce a făcut obiectul

Dosarului nr. 9653/99/2006 al Tribunalului Iași a precizat că cererea sa are caracterul

și natura juridică a unei acțiuni în revendicare în privința căreia instanța nu

s-a pronunțat.

Potrivit art. 322

pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive instanța de apel

sau prin neapelare se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri

care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai

mult decât s-a cerut. Textul arătat mai sus vizează aplicarea principiului disponibilității

și acționează inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat.

Tribunalul a reținut în

mod judicios că instanța, prin sentința supusă revizuirii, s-a pronunțat în limitele

cadrului procesual. Astfel, prin decizia civilă nr. 90 din 08 iunie 2007 pronunțată

de Curtea de Apel Iași s-a admis apelul reclamantului M.A.C. împotriva sentinței

civile nr. 2964 din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Iași prin care s-a respins,

ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului. Hotărârea apelată a fost desființată în

totalitate și ca urmare a respingerii excepției inadmisibilității s-a trimis cauza

spre rejudecare reținându-se împrejurarea că cererea reclamantului, potrivit precizărilor

sale, vizează o contestație la Legea nr. 10/2001 și, prin interpretarea unor dispoziții

legale inaplicabile în cauză, s-a reținut greșit inadmisibilitatea acțiunii fără

ca pricina să fie soluționată în fond.

Cum decizia civilă

nr. 90 din 08 iunie 2997 pronunțată de Curtea de Apel Iași a rămas irevocabilă prin

nerecurare, a rezultat că reclamantul-revizuient a fost de acord cu calificarea

juridică dată de Curtea de apel deciziei sale. De altfel, aspectele legate de calificarea

acțiunii în fond după casarea cu trimitere spre rejudecare au format obiectul criticilor

în recursul promovat de către M.A.C., soluționat în sensul respingerii acestuia

prin decizia civilă nr. 4854 din 10 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cum dezlegarea problemei

de drept a calificării cererii deduse judecății dată prin decizia civilă nr. 90/2007

a Curții de Apel Iași (irevocabilă) este obligatorie, în mod corect Tribunalul,

prin sentința civilă nr. 486 din 26 martie 2008, s-a pronunțat în limitele cadrului

procesual determinat, hotărâre ce a rămas definitivă (prin respingerea apelului

prin decizia civilă nr. 129/2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași) și irevocabilă

(prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 4854 din 10 aprilie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Împotriva deciziei civile

mai sus menționată a declarat recurs reclamantul M.A.C., criticând-o ca fiind nelegală,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., deoarece:

- Instanța de apel a dat

o interpretare greșită dispozițiilor art. 322 pct. 5 și art. 322 pct. 2 C.

proc. civ.

- Tribunalul Iași, ca

instanță de fond, a respins cererea de revizuire pe cu totul alte motive decât cele

prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., referindu-se în mod cu

totul deosebit la faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Recursul nu este fondat.

Revizuirea fiind o cale

extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă

interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în

condițiile prevăzute în mod expres de lege. Fiind o cale de retractare a unei hotărâri

definitive, revizuirea nu poate fi examinată decât pentru motivele limitativ prevăzute

de dispozițiile art. 322 pct. 1-9 C. proc. civ.

Instanța de apel a dat

o interpretare corectă dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., deoarece a reținut

faptul că adresa din 29 decembrie 2009 emisă de Serviciul Arhivele Naționale Istorice

Centrale, nu constituie „un act nou”, în condițiile textului de lege mai sus menționat,

respectiv nu constituie un înscris doveditor reținut de partea potrivnică sau care

nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.

Potrivit art. 322

pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra unor bunuri

care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai

mult decât s-a cerut.

Cu alte cuvinte, textul

de lege mai sus enunțat este o aplicare a principiului disponibilității și vizează

inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a pronunțat.

Față de dispozițiile

art. 129 alin. final, instanța nu poate depăși limitele obiectului, fără deosebire

după cum este formulat printr-o cerere principală, accesorie sau incidentală.

În raport cu dispozițiile

textului de lege mai sus menționat, instanța de fond, în mod judicios, a reținut

că instanța, prin sentința supusă revizuirii, s-a pronunțat în limitele cadrului

procesual. Astfel, prin decizia civilă nr. 90 din 08 iunie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel Iași s-a admis apelul reclamantului M.A.C. împotriva sentinței civile

nr. 2964 din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Iași prin care s-a respins ca inadmisibilă

acțiunea reclamantului.

Cum dezlegarea problemei

de drept a calificării cererii deduse judecății prin decizia civilă nr. 90/2007

a Curții de Apel Iași (irevocabilă) este obligatorie, în mod corect Tribunalul,

prin sentința civilă nr. 486 din 26 martie 2008, s-a pronunțat în limitele cadrului

procesual determinat.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor

de drept prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., și, în consecință, se

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul M.A.C. împotriva deciziei nr. 107 din 07 iulie 2010 a Curții

de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 mai 2011.