ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1924/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1924/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față, deliberând, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 6810/99 din 03 septembrie 2007, reclamantul A.D. a

chemat In judecata parații Primarul Municipiului lasi, Primăria Iași si

Consiliul Local lasi, solicitând ca in contradictoriu cu aceștia să se dispună

anularea Dispoziției nr. 2316 din 2 august 2006 si restituirea in natura a

imobilului - teren in suprafa de 460 m.p. situat în lași.

Motivând acțiunea, reclamantul a arătat că are

calitatea de persoana îndreptățită, ca mostenitonitor al proprietarei defuncte

S.E., iar prin dispoziția atacată i s-a contestat dreptul asupra terenului

revendicat si calitatea de a-l solicita și i s-a respins notificarea motivat de

faptul ca terenul este ocupat integral de A.D. si Grădinița nr. X, fiind deci

afectat de detalii de sistematizare.

Reelamantul a susținut ca a primit dispoziția

contestată la data de 6 august 2007, inițial fiindu-i comunicata o alta

dispoziție, cu nr. 3939/2005, care nu se referea la el si abia ulterior, după

ce a solicitat rectificarea erorii a primit prezenta copie.

În drept, reclamantul și-a intemeiat pretențiile pe

dispozițiile art. 1, art. 6, art. 7 alin. (1) pct. 2, art. 9, art. 10 alin. (1)

și (2), precum și art. 18 din Legea nr. 10/2001 si Capitolele I și II din

Normele Metodologice de aplicare a legii.

Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1801 din 10

noiembrie 2008 a admis excepția lipsei calititii procesuale pasive a pârâtului

Consiliul Local lași invocată de paritul Primăria Municipiutai lași și a

respins acțiunea formulata de reclamantul A.D. - decedat și continuată de

moștenitorii acestuia A.E. si A.L.F. în contradictoriu cu paritul Consiliul

Local lași, ca fiind formulata impotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasiva.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale

pasive a paratei Primăria municipiul lași, invocata de paritul Primarul

municipiului lași.

A fost admisă în parte acțiunea formulata de

reclamantul A.D. - decedat și continuata de moștenitorii acestuia A.E. și A.L.F.,

in contradictoriu parații Primarul municipiului lași și Primăria municipiului

lași si s-a anulat Dispoziția 2316 din 2 august 2006 emisă de paratul Primarul

Municipiului lași.

S-a constatat ca reclamantul A.D. - decedat, prin

moștenitorii săi, A.E. si A.L.F. - sunt persoane îndreptățite la restituirea

imobilului compus din teren in suprafață de 495 m.p., situat in lași.

S-a dispus restituirea in natură a imobilului compus

din teren, in suprafață de 304,66 m.p„ situat In lași, identificat prin pct. 7,

8, 9, 10, 11, 12, 7 din sehita - anexă la expertiză și acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, constând in despăgubiri în conditile legii

speciale pentru imobilul compus din teren in suprafață de 190,34 m.p, situat în

lași.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut ca

excepția lipsei calititii procesuale pasive a paratului Consiliul Local lași, invocată

de paratul Primarul municipiului lași a fost apreciată ca întemeiată, motivat

de faptul că, pe de o parte, paratul nu este emitentul dispoziției prin care a

fost soluționata notificarea, iar pe de altă parte, acesta nu are capacitate de

folosință, neavand personalitatea juridica pe care legea administrației publice

locale (Legea nr. 215/2001) o acorda expres numai anumitor unități ale

administrației publice locale.

În ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive a paratei Primăria municipiului lași, invocata tot de paratul

Primarul municipiului lași, tribunalul a reținut ca, potrivit dispozițiilor

legii administrației publice locale, sunt persoane juridice de drept public,

comunele, orașele, municipiile, județele, adică unitățile administtativ

teritoriale (art. 19 Legea nr. 215/2001).

Aceste persoane juridice pot sta in justiție prin

reprezentanții lor legali, anume, primarii ori prefecții (art. 67 alin. (1) din

Legea nr. 215/2001).

Așadar, primăria are capacitate de folosință și

calitate procesuala in astfel de cause, având ca obiect dispozițiiie Legii

10/2001 - nefiind o simpla structură funcțională, ci o persoană juridica de

drept public, care este doar reprezentata de către primar.

Pe fondul cauzei, prin notificarea formulată și

inregistrata sub nr. 67782 din 8 noiembrie 2001, reclamantul A.D. a solicitat

restituirea in natură a imobilului-teren și acordarea de teren in compensare,

motivat de faptul ca fosta proprietate este ocupată de Grădinița X și A.D.,

neexistand teren disponibil pentru a fi oferit în schimb notificatorului, s-a

propus acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale.

Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat

anularea Dispoziției nr. 2316/2006 și restituirea in natură a imobilului compus

din teren in suprafață de 460 m.p.

În timpul judecării pricinii reclamantul a decedat și

instanța a introdus în cauză moștenitorii, respectiv A.E. și A.L.F., soție

supraviețuitoare și fiul reclamantului, care au inteles să intervină in proces și

să îl continue în locul antecesorului lor decedat.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 10/2001 "Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la

măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin

echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilului la data preluării în

mod abuziv a acestora

”

.

În speță, din materialul probator administrat in

cauza a rezultat ca reclamantul este persoana îndreptățită să solicite măsuri

reparatorii, împrejurare recunoscuta și de pârâtul Primarul municipiului Iași

prin dispoziția emisă.

Potrivit expertizei topografice efectuată în cauză,

suprafața de teren, fosta proprietate a autorilor reclamantitor, este de 495

m.p. din care suprafața de 304,66 m.p. poate fi restituită în natura, fiind

teren liber de constracții și ocupat de spațiu verde neamenajat.

Având în vedere concluziile raportului de expertiza,

instanța a dispus restituirea in natură către reclamanți a suprafeței de 304,66

m.p, iar pentru diferența de teren de 190,34 m.p. s-au acordat masuri

reparatorii prin echivalent, constând in despăgubiri in baza legii speciale.

Primarul Munieipiului lași, Primăria Municipiului

lași prin Primar, A.E. și A.L.F. au declarat apel, susținând ca sentința

tribunalului este nelegală și netemeinică.

În motivarea apelului, Primarul Municipiului Iași și

Primăria Municipiului Iași susțin că in mod greșit s-a apreciat ca moștenitorii

notificatorului sunt persoane indreptatite la restituirea terenului in

suprafața de 495 m.p., deși cererea de restituire formulată de defunctul A.D. are

ca obiect suprafața de 460 m.p. teren.

Susțin apelanții ca această suprafața de teren excede

celei notificate, instanța acordând mai mult decât s-a cerut, cu încălcarea

art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Parații apelanți consideră că soluția este greșită si

in eeea ee privește restituirea in natură a terenuiui in suprafața de 304,66

m.p., care este ocupat in totalitate de spațiu verde neamenajat.

Învederează apelanții că, instanța nu a avut in

vedere ca neamenajarea spațiului verde poate fi temporara, fiind determinata si

de perioada in care s-a efectuat expertiza (luna august, în perioadă de

vacanță), iar restituirea terenului in natură lipsește definitiv grădinița de

posibilitatea de a fi adusa la standardele europene, inclusiv in ceea ce

privește suprafața de spațiu verde necesara desfășurării normale a procesului

educativ.

Mai arată apelanții că nu s-a avut in vedere nici

faptul ca exproprierea s-a făcut tocmai in vederea acestui scop - construirea

unei grădinițe- si ca scopul a fost realizat, spațiul verde fiind afectat

acestei investiții, nu poate fi considerat ca excedentar.

A.L. și A.E. critică sentința tribunalului sub

aspectul nesuplimentării probelor din care să rezulte situația terenurilor

învecinate, in condițiile in care Legea nr. 10/2001 si H.G. nr. 250/2007

recunoaște posibilitatea de a se acorda terenuri sau bunuri și servicii in

compensare și numai daca persoanele indreptatite nu sunt de accord, se trece la

acordarea de despăgubiri potrivit legii speciale.

Apreciază apelanții că instanța de fond era obligata

sa tina cont de ordinea opțiunilor în sensul restituirii întregului teren in

natura sau acordării de teren in compensare, in condițiile în care existau

toate elementele ce îi îndreptățeau sa creadă ca există terenul necesar pentru

a compensa suprafața lipsă pana la întregirea proprietății.

Prin Decizia nr. 124 din 26 iunie 2009 Curtea de Apel

Iași, secția civilă, cu majoritate, a respins apelurile declarate de Primăria

Municipiului Iași prin Primar, Primarul Municipiului Iași, A.L.F. și A.E. împotriva

sentinței civle nr. 1801 din 10 noiembrie 2008 a Tribunalului Iași, sentință pe

care a păstrat-o.

Opinia separată a fost în sensul admiterii

apelurilor, schimbării în parte a hotărârii și respingerea contestației,

reclamanții fiind îndreptățiți numai la măsuri reparatorii, despăgubiri.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.

Raportat la motivele de apel formulate de A.E. si A.L.F.,

Curtea din oficiu, a solicitat Primăriei Municipiului lași să precizeze daca la

nivelul municipiului există bunuri și servicii, care pot fi oferite in

compensare, conform Legii nr. 10/2001.

Pentru a poronunța această hotărâre, instanța de apel

a reținut în esență următoarele:

Prin dispoziția nr. 2316 din 2 august 2006, Primarul

Municipiului lași a dispus modificarea dispoziției nr. 3939 din 16 decembrie

2005, in sensul respingerii cererii de restituire in natura către A.D. a

imobilului - teren, in suprafață de 460 m.p. - din Iași, motivat de faptul ca

lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupa funcțional întregul teren,

amplasamentul fostei proprietăți fiind ocupat de Grădinița nr. X și de A.D.

Prin aceeași dispoziție s-a respins cererea

notificatorului de acordare de teren în compensare, motivat de faptul că nu există

teren disponibil care să poată fi acordat în compensare si s-a propus acordarea

de despăgubiri, in condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru

întreaga suprafața de 460 mp. teren.

Expertiza tehnică de cadastru -topografie efectuată

la instanța de fond a identificat, in raport de actele de proprietate, de

evidențele, schițele si planurile Consiliului Local lași, fosta proprietate S.D.

si E. din Iași, ca fiind de 495 mp, teren, si nu de 460 m.p.

Aceeași expertiza tehnică a stabilit ca suprafața de

144.15 m.p. din terenul revendicat este ocupată de carosabilul străzii A.D. si

de blocul de locuințe din zona; suprafața de 13,11 m.p, este ocupata de

clădirea grădiniței, cca. de 33,08 m.p. reprezintă spațiu aferent grădiniței,

iar suprafața de 304,66 m.p. este libera de construcții, fiind ocupată de

spațiu verde neamenajat si se află in incinta imprejmuită cu gard a grădiniței.

Raportul de expertiza tehnica a fost comunicat

părților litigante, iar acestea au achiesat la concluziile expertului tehnic precizând

expres, la termenul din 3 noiembrie 2008, ca nu au obiecțiuni la acesta.

În condițiile arătate, Curtea a reținut că întinderea

proprietății S.D. si E. este de 495 m.p., astfel cum rezultă din expertiza

tehnică, iar instanța de fond s-a pronunțat, cu respectarea prevederilor Legii

nr. 10/2001, in raport de limitele reale ale proprietății ce s-a cerut a fi

retrocedata in natură.

În ceea ce privește restituirea in natură a

suprafeței de 304,66 m.p. teren ce reprezintă spațiu verde neamenajat, Curtea a

reținut că tribunalul a procedat la o corecta aplicare a principiului

prevalentei restituirii in natură, consacrat de art. 1 din Legea nr. 10/2001 si

ale art. 1 lit. a) Capitolul I din Noranele metodologice de aplicare unitara a

Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

Potrivit acestui ultim text, numai in cazul in care

restituirea in natură nu este posibilă sau este expres inlaturata de la

aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte masuri reparatorii prevăzute de

lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite, in echivalent

de deținător, cu acordul persoanei indreptatite, sau propunerea de acordare de

despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, in cazul in care

măsura compensării nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana

indreptatită.

Curtea a apreciat că, de la principiul prevalentei

restituirii in natura a imobilelor preluate abuziv de Statul Roman exista două

excepții: restituirea in natura nu este posibila sau este expres inlaturata de

la aplicare.

În prezenta cauza, niciuna dintre aceste doua

excepții nu sunt incidente, atâta timp cât expertul tehnic a stabilit, fără

echivoc, imprejurarea ca suprafața de 304,66 m.p. teren reprezintă spațiu verde

neamenajat.

Conform art. 11.5 din H.G. nr. 250/2007 in ipoteza in

care lucrările de execuție a noilor lucrări pentre care s-a dispus exproprierea

ocupa parțial terenul, persoana indreptatită va beneficia de măsura restituirii

in natura a terenului liber, iar pentru terenul ocupat de construcții noi,

precum și pentru terenul afectat servitutilor legale ori altor amenajări de

utilitate publică ale localităților urbane si rurale se vor acorda masuri

reparatorii in echivalent.

Art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007, stabilește că

sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane si rurale are

in vedere acele suprafețe de teren afectate unor utilități publice, respectiv

suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoilor

comunității si anume cai de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc), dotări

tehnico-edilitare subterane, amenajări de spatii verzi din jurul blocurilor de

locuit, parcuri si grădini publice, piețe pietonale si altele.

Aceasta sintagma nu are aplicabilitate in cauza,

deoarece vizează amenajări de spații verzi din jurul blocurilor, insa suprafața

de teren, restituita in natura reprezintă spațiu verde neamenajat, care se afla

in incinta imprejmuita a gridiniței.

Susținerea Primarului si Primăriei Municipiului lași

ca neamenajarea spațiului verde ar fiind doar temporară, nu a putut fi primită

de instanța de apel, deoarece nu a produs dovezi în acest sens, contrar art. 1169

C. civ., iar, de pe altă parte ei au achiesat la constatările și la concluziile

expertizei efectuate la instanța de fond.

Nu a putut fi primită nici critica referitoare la

lipsirea definitivă a grădiniței de posibilitatea de a fi adusă la standardele

europene, inclusiv in ceea ce privește suprafața de spațiu verde necesara

desfășurării normale a procesului educativ, deoarece potrivit art. 9 din Legea nr.

10/2001, imobilele preluate abuziv, indiferent, in posesia cui se află în

prezet se restituie in natura in starea în care se afla la data cererii de

restitute și libere de orice sarcini.

Mai mult, susținerea privind lipsirea grădiniței de

spațiu verde necesar procesului educativ nu are corespondent in realitate,

atita timp cat spațiul verde nu este amenajat si, drept urmare nu a fost

folosit de grădinița.

Curtea a mai susținut că terenul din litigiu, așa cum

au învederat Primarul si Primăria Municipiului Iași, a fost expropriat in

vederea construcției unei grădinițe și că scopul a fost realizat, dar terenul a

fost afectat numai în parte de această investiție, diferența de teren ce

reprezintă spațiu verde neamenajat intră sub incideata art. 11 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privaște apelul declarat de apelanții A.E.

și A.L.F., Curtea a reținut că tribunalul a procedat, in mod corect la

respingerea suplimentarii probelor cu privire la situația juridică a

terenurilor învecinate celui din litigiul dedus prezentei judecăți care, in opinia

apelanților, ar fi pututfi oferite in compensare.

Art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, prevede ca

primarii sau, după caz conducătorii entităților investite cu soluționarea

notificaților au obligația si afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile

calendaristice, calculate de la sfirsitul lunii precedente, la loc vizibil, un

tabel care că cuprindă bunurile disponibile si/sau după caz, serviciile care

pot fi acordate in compensare.

Astfel, Curtea a reținut că potrivit art. 1.7 din

H.G. nr. 250/2007, măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri

sau servicii oferite in echivalent, prevăzuta la art. 1 alin. (2) - (3) din

lege, permite entității obligate la restituire sa ofere persoanei îndreptățite,

prin compensate, in echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care

le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită. În acest sens,

entitatea investita cu soluționarea cereri de restituire poate propune

persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativa, acordarea de bunuri,

terenuri, construcții aflate pe alte amptasamente sau bunuri mobile aflate in

circuitul civil, care sunt deținute de aceasta.

Din interpretarea acestor texte, s-a reținut ca nu

orice bun, care ar fi identificat de persoanele îndreptățite, poate fi oferit

in compensare, ci numai acele bunuri (terenuri, construcții, bunuri mobile)

care sunt deținute de entitatea investita cu soluționarea notificări și care

sunt apreciate de aceasta ca fiind disponibile, fiind incluse in tabelul

prevăzut de art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

În prezenta cauza, prin adresa din 18 mai 2009 (fila

26 dosar apel) Primăria Municipiului lași a învederat instanței ca Municipiul

Iași nu are in proprietate bunuri sau servicii care sa poată fi oferite in

compensare pentru imobilele care fac obiectul Legii nr. 10/2001 si care nu pot

fi restituite in natura.

Raportat la aceasta adresa, Curtea a reținut ca

instanța de fond a procedat la o corectă aplicare a prevederilor art. 1 lit. a)

Capitolul I si a art. 9.3 Capitolul II din H.G. nr. 250/2007 apreciind ca

măsura compensării cu alte bunuri si servicii nu este posibilă și a acordat

masuri reparatorii in echivalent, in condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

pentru diferența de teren ce nu a putut fi restituita în natura.

În opinia separată s-a reținut că, în cauză a fost

făcută dovada că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii

pentru fosta proprietate a autorilor lor, S.D. și E., imobilul situate în

Municipiul Iași, fiind preluat de stat prin expropriere conform Decretului nr. 669/1962.

S-a reținut că restituirea în natură nu este posibilă

și că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional terenul în

totalitate, reclamanții fiind îndreptățiți numai la despăgubiri.

Expertiza tehnică efectuată la instanța de fond a

identificat imobilul în present amplasat în A.D., în suprafață de 495 mp. din

care: aparține domeniului public și este ocupat de clădirea Grădiniței nr. X și

spațiul aferent acesteia, strict necesar accesului pentru lucrări de

întreținere, suprafața de 13,21 mp. și 33,08 mp. teren aferent; suprafața de

304,66 mp. teren liber de construcții ocupat de spațiu verde neamenajat, aflat

în incinta împrejmuită cu gard a Grădiniței nr. X din cartierul C. - Iași; -

zonă în suprafața de 144,15 mp. ce aparține domeniului public, fiind ocupată de

carosabilul străzii A.D. și blocul de locuințe din zonă. S-a avut în vedere că,

imobilul fiind expropriat sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001,

care prevede că:

"În cazul în care lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, măsurile reparatorii se

stabilesc în echivalent pentru întregul imobil".

În speță, lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea sunt executate integral în ansamblul cartier D.C., fiind edificată

Grădinița nr. X, blocuri de locuință și amenajări de utilitate publică.

Punctul de vedere exprimat de expert cu privire la

suprafața de teren neafectată de construcții ce ar putea fi restituită în

natură, s-a apreciat că nu poate fi însușit de către instanță. Construcția

edificată are destinația de grădiniță, în incinta împrejmuită a acesteia fiind

delimitați cei 304,66 mp., fiind determinată suprafața construită de 13,21 mp.

și pentru lucrări de întreținere a construcției suprafața de 33,08 mp.

S-a reținut că, în mod greșit instanța de fond a

stabilit că este posibilă restituirea în natură pentru 304,66 mp. teren aflat

în incinta grădiniței, cu destinația de spațiu verde și necesar bunei

funcționări a unității de învățământ.

În sensul acestei opinii s-a avut în vedere că

terenul constituie un tot inseparabil al construcției și că nu pot fi create

porțiuni libere în incinta grădiniței cuprinsă în planul urbanistic al

municipiului.

S-a considerat că buna funcționare a acesteia

necesită nu numai spațiu pentru executarea lucrărilor de întreținere, a

construcției localului, ci și suprafețele ce constituie spațiu verde, cele

necesare procesului educativ, locul de joacă pentru copii și care răspunde unei

necesități firești.

Faptul că spațiul verde „nu este amenajat", că

nu sunt construcții în incinta grădiniței, altele decât cele în care se

desfășoară procesul de învățământ, s-a apreciat că nu impune restituirea în

natură a terenului.

S-a reținut ca determinantă executarea lucrărilor

pentru care s-a dispus exproprierea, zona în acord cu prevederile Legii nr. 213/1998

aparține domeniului public de interes local, fiind cuprinsă în planul

urbanbistic al orașului și că exproprierea s-a dispus pentru sistematizarea

municipiului, fiind necesară bunei funcționări a grădiniței.

Împotriva Deciziei civile nr. 124 din 26 iunie 2009 a

Curții de Apel Iași, au declarat recurs în termen legal reclamanții A.L.F. și A.E.

și pârâții Municipiul Iași prin Primar și Primarul Municipiului Iași.

Reclamanții, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., privind hotărârea dată cu încălcarea și aplicarea greșită a

legii, susțin în esență împrejurarea că, în mod greșit nu li s-a acordat teren

în compensare pentru diferența dintre suprafața solicitată inițial de 460 mp.

și suprafața restituită în natură de 304 mp.

În dezvoltarea criticii se învederează că în mod

greșit instanța de apel nu a administrat toate probele necesare pentru

stabilirea exactă a situației de fapt privind situația juridică a terenurilor

învecinate celui în litigiu, terenuri ce pretind că puteau fi oferite în

compensare. în același sens, precizează că, în mod greșit instanța de apel a considerat

că bunurile și serviciile care pot fi oferite în compensare sunt numai acelea

pe care entitatea administrativă dorește să le ofere și să le includă în

tabelul pe care îl întocmește lunar.

Invocându-se art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001

și art. 1 pct. 7 din Normele Metodologice, recurenții susțin că legea se referă

la orice bunuri sau servicii disponibile pe care entitatea le deține, fără să

opereze o restrângere a posibilității de alegere din lista emisă de autoritate

și aflată în afara oricărui control al persoanei îndreptățite și o sferă foarte

largă cu posibilitatea, pentru cel interesat, de a cere și obține administrarea

tuturor probelor care să arate disponibilitatea unor bunuri din patrimoniul

entității.

În fine, se critică interpretarea dată de instanța de

apel sintagmei de bunuri disponibile, ca fiind strict cele indicate în lista

întocmită, prin care limitează dreptul celui îndreptățit prin decizia pur

potestativă și discreționară de a include sau nu vreun bun pe listă, atitudine

ce contravine spiritului jurisprudenței europene în materia proprietății.

În plus, recurenții precizează că, atâta vreme cât un

bun nu face parte din domeniul public al entității (conform Legii nr. 213/1998)

și este în patrimoniul acesteia în domeniul privat, înseamnă că, în principiu,

bunul respectiv este disponibil.

Pârâții, prin recursul declarat, invocă motivele

prev. de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a

făcut o greșită aplicare a Legii nr. 10/2001, respectiv art. 3 alin. (1) lit. a

și art. 4 alin. (2) din lege, potrivit cărora sunt îndreptățite la măsuri

reparatorii în natură sau în echivalent, persoanele fizice, proprietari ai

imobilelor la data preluării abuzive, respectiv moștenitorii acestora.

În condițiile în care reclamanții au făcut dovada dreptului

de proprietate, conform actului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 669

din 22 martie 1918, pentru Va din 895,12 mp., respectiv 447,56 mp., aceasta era

întinderea maximă a terenului pentru care, în baza art. 24 din Legea nr. 10/2001,

reclamanții erau îndreptățiți la măsuri reparatorii.

Se critică și aplicarea greșită a art. 11 alin. (4)

din lege, care prevede că, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc

în echivalent pentru întregul imobil.

Se menționează că imobilul notificat de reclamanți a

fost expropriat pentru construirea unui cvartal de locuințe și a dotărilor

tehnice edilitare aferente. Acest scop al exproprierii fiind realizat, în mod

greșit instanța a preluat integral propunerea expertului care a dus la

restituirea în natură parțială, aspect ce afectează grav procesul de învățământ

și buna funcționare a clădirii existentă pe teren.

Critica se referă și la greșita aplicare a legii de

către instanța de apel, prin stabilirea dreptului reclamanților la restituirea

unei suprafețe de teren mai mari decât cea solicitată în cauză.

Susțin pârâții că, reclamanții nu au solicitat

restituirea suprafeței de 495 mp. teren, ci numai a suprafeței preluate în mod

abuziv de 460 mp.

Recursurile declarate de reclamanți și pârâți sunt

fondate, în sensul considerentelor de mai jos.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989. Aceste imobile preluate în mod abuziv se restituie, de regulă,

în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, legea reglementând

acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru acele imobile a căror

restituire în natură nu este posibilită.

Imobilul revendicat de reclamanți a fost preluat de

stat prin expropriere.

Parte din acesta a fost afectat pentru edificarea

unei grădinițe și a altor amenajări de utilitate publică, iar o parte s-a

stabilit că este liber și s-a dispus restituirea în natură.

Pentru suprafața de teren care nu poate fi restituită

în natură, s-a solicitat acordarea unor bunuri compensatorii disponibile.

În fața instanței de fond s-a stăruit pentru a se

solicita relații de la unitatea administrativă cu privire la bunurile

disponibile pentru compensare, solicitare reiterată și în fața instanței de

apel și rămasă fără răspuns.

Din suprafața pretinsă a fi preluată abuziv de către

stat, de 495 mp. situată în Iași, reclamanților li s-a restituit în natură

imobilul în suprafață de 304,66 mp. Pentru diferența de 194,34 mp. s-a dispus

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în

condițiile legii speciale.

Soluția a fost menținută de către instanța de apel.

Reclamanții consideră că instanța avea obligația să

administreze toate probele necesare cu privire la clarificarea situației

juridice a terenurilor învecinate celui din litigiu dedus judecății, care ar fi

putut fi oferite în compensare, dacă erau libere conform prevederilor art. 1 alin.

(5) din Legea nr. 10/2001 și art. 1 pct. 7 din H.G. nr. 250/2007.

Este adevărat că prin adresa din 18 mai 2009 Primarul

Municipiului Iași a comunicat instanței că municipiul Iași nu deține în

proprietate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare pentru

imobilele care fac obiectul Legii nr. 10/2001 și care nu pot fi restituite în

natură. Acest răspuns este insuficient pentru clarificarea situației juridice a

terenurilor și pentru edificarea asupra existenței bunurilor disponibile

compensării deținute de unitatea administrativă locală.

De fapt, au fost ignorate dispozițiile art. 1 alin. (5)

din Lege nr. 10/2001, potrivit cărora primarii sau conducătorii entităților

investite cu soluționarea notificărilor, sunt obligați să afișeze lunar, în

termen de 10 zile calendaristice, calculate de la sfârșitul lunii precedente,

la loc vizibil, un tabel care să cuprindă toate aceste bunuri disponibile sau,

după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare, în speță,

neprocedându-se în acest sens.

La dosarul cauzei nu există suficiente dovezi cu

privire la bunurile compensatorii disponibile.

Față de economia probatoriului administrat în cauză, Înalta

Curte constată că nu s-a lămurit pe deplin situația juridică a imobilului în

litigiu cu privire la evidențele terenurilor disponibile pentru compensare și

nici nu s-a identificat exact suprafața de teren care nu poate fi restituită în

natură, în sensul stabilirii dacă o parte din el este amplasat în incinta

grădiniței.

Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Judecătorii

au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice

greșeală, pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor și

aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și

legale (.), aceștia putând ordona probele pe care le consideră necesare'',

astfel că se impunea o verificare riguroasă efectuată de către instanța de

apel, care avea obligația să pună în discuția părților necesitatea efectuării

unei noi expertize topo, prin care să se identifice pe baza actelor dosarului

situația juridică a terenului și să se stabilească, în raport de tabelul ce

trebuie prezentat lunar de către unitatea administrativă, bunurile disponibile

ce pot fi acordate în compensare.

Clarificarea acestor aspecte este necesară în

condițiile în care la dosar nu există un astfel de tabel prevăzut a fi întocmit

în mod obligatoriu prin lege.

Deoarece în speță nu sunt clarificate toate aspectele

ce fac obiectul criticilor din recursul părților, iar împrejurările de fapt

referitoare la situația terenului și a bunurilor disponibile ce se pot acorda

în compensare nu este stabilită pe deplin, urmează să se admită ambele

recursuri, să se caseze decizia atacată și cauza să fie trimisă spre

rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe.

Cu prilejul rejudecării, instanța va pune în discuția

părților efectuarea unei noi expertize pentru identificarea suprafeței de teren

ce nu poate fi restituită în natură și va verifica evidențele privind

terenurile dispobinile pentru compensare.

Ca o consecință a admiterii recursului reclamanților,

admițându-se și recursul pârâților, se vor verifica și aspectele invocate de

aceștia din urmă prin criticile formulate împotriva hotărârii pronunțate de

către instanța de apel.

Numai după completarea probelor, prin administrarea

unei noi expertize și apoi după examinarea în ansamblu a acestora, instanța va

putea hotărî și va fi în măsură să decidă în deplină cunoștință de cauză asupra

cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanții A.L.F., A.E.

si parații Primarul Municipiului lasi si Primăria Municipiului Iași împotriva Deciziei

nr. 124 din 26 iunie 2009 a Curții de Apel lasi, secția civila.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, atăzi 22 martie 2010.