ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 198/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată că: Prin cererea înregistrată sub nr. 1368/COM/2005, pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta SC M.S.

SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA să se constate rezoluțiunea contractului intervenit între părți pentru neexecutarea obligațiilor contractuale; să se dispună obligarea pârâtei la restituirea integrală a avansului de 30% din valoarea contractului, respectiv suma de 1.800.000.000 lei și dobânzile aferente; să se dispună obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,15% pe zi din valoarea lucrărilor rămase neefectuate, la restituirea sumelor plătite în avans pentru lucrările neefectuate plus dobânzile aferente, la plata contravalorii lucrărilor remediate care au reprezentat defecte de calitate și vicii ascunse, la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat datorat lipsei culegerii fructelor civile prin nevalorificarea Mini-hotelului în sezonul turistic 2004. În drept, reclamanta a invocat disp.

art. 1020 C. civ.: art. 1073, art. 1075, 1077, 1079 C. civ., art. 1082, art. 1084 și următoarele C. civ., art. 1413 alin. (5), art. 1487 C. civ., Legea nr. 10/1995, Legea nr. 50/1991 republicată, C. com., C. proc. civ. Pârâta SC C. SA a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 233.850 lei reprezentând diferența neachitată din prețul lucrărilor executate, 70.299 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,15% pe zi calculate până la data de 26 noiembrie 2004 și în continuare. S-a susținut că pretențiile pârâtei-reclamante își au izvorul în contractul de execuție nr. 767/2003 în temeiul căruia aceasta a executat lucrări de construcție în beneficiul reclamantei pârâte.

În drept, au fost invocate disp. art. 960, 970, 1092 și următoarele C. civ., art. 119-120 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 3081/ COM din 29 mai 2006, Tribunalul Constanța a admis în parte, acțiunea principală; a respins cererea având ca obiect rezilierea contractului nr. 767 din 21 mai 2003, ca nefondată; a respins cererea având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea avansului și dobânzii în cuantum de 207.000 lei, ca nefondată; a obligat pârâta să plătească reclamantei: 90.048 lei reprezentând contravaloare lucrări neexecutate sau încasate dublu; 48.384 lei reprezentând penalități de întârziere; 65.111 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate necorespunzător; a respins cererea reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune rezultate din lipsă de folosință; a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 6.293 lei.

Prima instanță a admis, în parte, cererea reconvențională și a obligat reclamanta pârâta să plătească pârâtei-reclamante: 233.850 lei reprezentând contravaloare lucrări executate; 233.850 lei reprezentând penalități de întârziere; a obligat reclamanta să plătească pârâtei - reclamante cheltuieli de judecată în cuantum de 7.863 lei. Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat apel. Prin decizia civilă nr. 259/ COM din 03 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, au fost respinse, ca nefondate, apelurile comerciale declarate de apelanta reclamanta SC M.S. SRL și de apelanta - pârâta SC C. SA SLATINA împotriva sentinței civile nr. 3081 din 29 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 24/118/2005(1368/COM/2005).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC M.S. SRL prin administrator judiciar C.V.R., invocând prevederile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ. Cu privire la motivul prev. de art. 304 pct. 6 C. proc .civ. Înalta Curte va reține că, deși reclamanta a sesizat instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect rezoluțiunea contractului din 21 mai 2003, datorită neexecutării obligațiilor contractuale conform art. 1020 C. civ., calificarea juridică a unei acțiuni civile în justiție este atributul suveran al instanței de judecată legal investită cu soluționarea ei. Așadar, instanța s-a pronunțat în limitele învestirii, procedând însă, în prealabil, la o corectă calificare a cererii de chemare în judecată deoarece, în cauză, contractul încheiat de părți era unul cu executare succesivă, iar sancțiunea în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate este rezilierea și nu rezoluțiunea.

Analizând decizia atacată în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne ca el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și conține suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care și-au întemeiat cererile. Acest temei este invocat de către recurentă mai mult formal, în realitate aducându-se critici modului de evaluare a probei cu expertiză, deci aspecte de eventuală netemeinicie și care nu pot fi primite în calea recursului. Curtea găsește nefondat și motivul de recurs invocat de recurentă si prev. de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța de fond ar fi recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Recurenta aduce în discuție greșita stabilire a situației de fapt, ceea ce nu poate face obiect al controlului de nelegalitate în calea de atac folosită. De altfel, această recurentă nici nu indică explicit care ar fi textele ce ar cădea sub incidența motivului de recurs arătat. Recursul, nefiind o cale de atac devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor, condiția legală a dezvoltării implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se întemeiază.

Recurenta reclamantă circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ. critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, ceea ce nu este permis în prezenta cale de atac. Pentru considerentele reținute, conform art. 312 C. pr. civ. se va respinge recursul declarat de reclamanta SC M.S. SRL prin administrator judiciar C.V.R. împotriva deciziei civile nr. 259/COM din 03 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.S. SRL prin administrator judiciar C.V.R. împotriva Deciziei civile nr. 259/ COM din 03 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 ianuarie 2009.