ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 198/2009

Asupra

recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată că:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 1368/COM/2005,

pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta SC M.S. SRL a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta SC C. SA să se constate rezoluțiunea contractului

intervenit între părți pentru neexecutarea obligațiilor contractuale; să se

dispună obligarea pârâtei la restituirea integrală a avansului de 30% din

valoarea contractului, respectiv suma de 1.800.000.000 lei și dobânzile

aferente; să se dispună obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere

de 0,15% pe zi din valoarea lucrărilor rămase neefectuate, la restituirea

sumelor plătite în avans pentru lucrările neefectuate plus dobânzile aferente,

la plata contravalorii lucrărilor remediate care au reprezentat defecte de

calitate și vicii ascunse, la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat

datorat lipsei culegerii fructelor civile prin nevalorificarea Mini-hotelului

în sezonul turistic 2004.

În drept,

reclamanta a invocat disp. art. 1020 C. civ.: art. 1073, art. 1075, 1077, 1079 C.

civ., art. 1082, art. 1084 și următoarele C. civ., art. 1413 alin. (5), art. 1487

C. civ., Legea nr. 10/1995, Legea nr. 50/1991 republicată, C. com., C. proc. civ.

Pârâta SC C. SA a formulat

cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata

sumei de 233.850 lei reprezentând diferența neachitată din prețul lucrărilor

executate, 70.299 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,15% pe zi

calculate până la data de 26 noiembrie 2004 și în continuare.

S-a susținut că pretențiile

pârâtei-reclamante își au izvorul în contractul de execuție nr. 767/2003 în

temeiul căruia aceasta a executat lucrări de construcție în beneficiul

reclamantei pârâte.

În drept, au fost invocate

disp. art. 960, 970, 1092 și următoarele C. civ., art. 119-120 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr.

3081/ COM din 29 mai 2006, Tribunalul Constanța a admis în parte, acțiunea

principală; a respins cererea având ca obiect rezilierea contractului nr. 767

din 21 mai 2003, ca nefondată; a respins cererea având ca obiect obligarea

pârâtei la restituirea avansului și dobânzii în cuantum de 207.000 lei, ca

nefondată; a obligat pârâta să plătească reclamantei: 90.048 lei reprezentând

contravaloare lucrări neexecutate sau încasate dublu; 48.384 lei reprezentând

penalități de întârziere; 65.111 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor

executate necorespunzător; a respins cererea reclamantei având ca obiect

obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune rezultate din

lipsă de folosință; a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de

judecată în cuantum de 6.293 lei.

Prima

instanță a admis, în parte, cererea reconvențională și a obligat reclamanta

pârâta să plătească pârâtei-reclamante: 233.850 lei reprezentând contravaloare

lucrări executate; 233.850 lei reprezentând penalități de întârziere; a obligat

reclamanta să plătească pârâtei - reclamante cheltuieli de judecată în cuantum

de 7.863 lei.

Împotriva

acestei sentințe, ambele părți au declarat apel.

Prin decizia

civilă nr. 259/ COM din 03 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, au fost respinse, ca nefondate, apelurile comerciale declarate de

apelanta

reclamanta

SC M.S. SRL și

de

apelanta - pârâta SC C. SA SLATINA împotriva sentinței civile nr. 3081 din 29 mai

2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 24/118/2005(1368/COM/2005).

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC M.S. SRL prin administrator

judiciar C.V.R., invocând prevederile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ.

Cu privire la motivul prev.

de art. 304 pct. 6 C. proc .civ. Înalta Curte va reține că, deși reclamanta a

sesizat instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect rezoluțiunea

contractului din 21 mai 2003, datorită neexecutării obligațiilor contractuale

conform art. 1020 C. civ., calificarea juridică a unei acțiuni civile în

justiție este atributul suveran al instanței de judecată legal investită cu

soluționarea ei.

Așadar, instanța s-a

pronunțat în limitele învestirii, procedând însă, în prealabil, la o corectă

calificare a cererii de chemare în judecată deoarece, în cauză, contractul

încheiat de părți era unul cu executare succesivă, iar sancțiunea în cazul

neîndeplinirii obligațiilor asumate este rezilierea și nu rezoluțiunea.

Analizând

decizia atacată în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

se observă lesne ca el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea

cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și

conține suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de

atac. De altfel, judecătorul nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui

argument, fiecărei nuanțe date de părți textelor pe care și-au întemeiat

cererile. Acest temei este invocat de către recurentă mai mult formal, în realitate

aducându-se critici modului de evaluare a probei cu expertiză, deci aspecte de

eventuală netemeinicie și care nu pot fi primite în calea recursului.

Curtea

găsește nefondat și motivul de recurs invocat de recurentă si prev. de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. în condițiile în care în cauza de față nu rezultă că instanța

de fond ar fi recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile speței sau că

a aplicat greșit dispoziții legale, interpretându-le prea extins sau prea

restrâns ori cu totul eronat. Recurenta aduce în discuție greșita stabilire a

situației de fapt, ceea ce nu poate face obiect al controlului de nelegalitate

în calea de atac folosită.

De altfel,

această recurentă nici nu indică explicit care ar fi textele ce ar cădea sub

incidența motivului de recurs arătat. Recursul, nefiind o cale de atac

devolutivă, pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii, nu se poate

limita la o simplă indicare formală a textelor, condiția legală a dezvoltării

implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

întemeiază. Recurenta reclamantă circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct.

9 C. pr. civ. critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, ceea ce nu este

permis în prezenta cale de atac.

Pentru

considerentele reținute, conform art. 312 C. pr. civ. se va

respinge recursul declarat

de reclamanta SC M.S. SRL prin administrator judiciar C.V.R. împotriva deciziei

civile nr. 259/COM din 03 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC M.S. SRL prin administrator judiciar C.V.R. împotriva

Deciziei civile nr. 259/ COM din 03 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 28 ianuarie 2009.