ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4618/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4618/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată
următoarele:
Prin decizia
nr. 112 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție,
secția a ll-a civilă, s-a respins, ca nefondat,
recursul formulat
de pârâta SC A. SA
împotriva deciziei nr. 42 din 10 iunie 2011 a Curții
de Apel Iași, secția
comercială.
Împotriva acestei decizii, SC A. SA IAȘI a
formulat contestație
în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin.
(l) pct. 2 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acesteia și anularea
deciziei atacate.
În motivarea
contestației în anulare, se susține că deși cauza a fost
declinată spre competentă soluționare Secției de
contencios administrativ a
Tribunalului
Iași, ca instanță de fond, aceasta a fost soluționată de completul
specializat
pentru cauze comerciale.
Contestatoarea
solicită să se constate faptul că judecata s-a făcut cu încălcarea
dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, ca efect al
ignorării unei hotărâri judecătorești care se
bucură de putere de lucru judecat sub
aspectul secției competente
material în soluționare, respectiv cu ignorarea completului specializat ce
trebuia să soluționeze cauza.
Se mai susține
că, așa cum corect a reținut și Judecătoria Iași, în pronunțarea hotărârii de
declinare, litigiul dedus judecății este de natură
administrativă, deoarece normele juridice aplicabile sunt de drept
public.
Totodată, este
de observat că, în esență, cauza a fost soluționată cu nesocotirea normelor de
competență, astfel că cerințele prevăzute de legiuitor
pentru admisibilitatea contestației și rejudecarea recursului sunt
îndeplinite.
Față de cele de
mai sus, prezintă relevanță atât dispozițiile art. 1 – art. 4 C. proc. civ.,
cât și cele ale art. 36 din Legea nr. 304/2004.
Prin
întâmpinare, intimații au solicitat respingerea contestației în anulare ca
nefondată.
Înalta Curte, analizând
contestația în anulare, prin prisma motivului
invocat
și a temeiului de drept indicat, constată că aceasta este nefondată pentru
următoarele
considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (l) pct. 2
C. proc. civ., hotărârile
irevocabile pot fi atacate cu contestație în
anulare, atunci când hotărârea a fost
dată
de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la
competență, numai dacă acest motiv nu a putut fi
invocat pe calea apelului sau a
recursului.
În cauză,
hotărârea atacată nu a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică
privitoare la competență. Astfel, la fond, acțiunea introductivă a fost
înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, iar prin sentința civilă nr. 9249 din
9 iunie 2010 s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași,
competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului
Iași, secția contencios administrativ.
Tribunalul Iași a constatat că natura juridică a
cauzei este una comercială,
conform
art. 56 C. com. și art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006, împrejurare față de
care
cauza a fost transpusă la un
complet specializat pentru cauze comerciale potrivit
încheierii de ședință din 11 noiembrie 2010,
încheiere care de altfel nu a fost
contestată. Cauza a fost soluționată
în primă instanță de Tribunalul Iași, secția
comercială
și de contencios administrativ și fiscal, acțiunea reclamanților fiind
admisă,
iar pârâta obligată să încheie cu fiecare reclamant contracte individuale de
furnizare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare. Apelul cât și
recursul formulate în cauză de pârâtă au fost respinse.
Calificarea
acțiunii ca fiind de natură comercială și soluționarea litigiului de către
completul specializat pentru cauze comerciale nu conduce la concluzia că au
fost încălcate normele imperative de ordine publică privitoare la competență în
sensul dispozițiilor art. 317 alin. (l) pct. 2 C. proc. civ., întrucât
încheierea Tribunalului Iași prin care s-a statuat că natura juridică a cauzei
este
una comercială se bucură de puterea de
lucru judecat. De reținut este faptul că
problema competenței materiale
nu a fost ridicată de contestatoare nici în faza de apel nici cea de recurs,
iar încheierea de transpunere a cauzei nu a fost atacată.
Prin urmare,
motivele invocate de contestatoare, în sensul că au fost încălcate dispozițiile
legale imperative privitoare la competență nu pot fi
reținute, împrejurare față de care Înalta Curte, urmează să respingă
contestația în
anulare formulată de
contestatoarea SC A.V. SA Iași împotriva deciziei
nr. 112 din 19
ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a Il-a
civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
contestația în anulare formulată de contestatoarea SC
A. SA IAȘI împotriva deciziei nr.
112
din 19 ianuarie
2012
pronunțată
de înalta Curte de Casație și
Justiție, secția a
Il-a
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie
2012.