ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4618/2012

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin decizia nr. 112 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de pârâta SC A. SA împotriva deciziei nr. 42 din 10 iunie 2011 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Împotriva acestei decizii, SC A. SA IAȘI a formulat contestație în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (l) pct. 2 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acesteia și anularea deciziei atacate. În motivarea contestației în anulare, se susține că deși cauza a fost declinată spre competentă soluționare Secției de contencios administrativ a Tribunalului Iași, ca instanță de fond, aceasta a fost soluționată de completul specializat pentru cauze comerciale.

Contestatoarea solicită să se constate faptul că judecata s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, ca efect al ignorării unei hotărâri judecătorești care se bucură de putere de lucru judecat sub aspectul secției competente material în soluționare, respectiv cu ignorarea completului specializat ce trebuia să soluționeze cauza. Se mai susține că, așa cum corect a reținut și Judecătoria Iași, în pronunțarea hotărârii de declinare, litigiul dedus judecății este de natură administrativă, deoarece normele juridice aplicabile sunt de drept public. Totodată, este de observat că, în esență, cauza a fost soluționată cu nesocotirea normelor de competență, astfel că cerințele prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea contestației și rejudecarea recursului sunt îndeplinite.

Față de cele de mai sus, prezintă relevanță atât dispozițiile art. 1 – art. 4 C. proc. civ., cât și cele ale art. 36 din Legea nr. 304/2004. Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată. Înalta Curte, analizând contestația în anulare, prin prisma motivului invocat și a temeiului de drept indicat, constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (l) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului.

În cauză, hotărârea atacată nu a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Astfel, la fond, acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, iar prin sentința civilă nr. 9249 din 9 iunie 2010 s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ. Tribunalul Iași a constatat că natura juridică a cauzei este una comercială, conform art. 56 C. com. și art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006, împrejurare față de care cauza a fost transpusă la un complet specializat pentru cauze comerciale potrivit încheierii de ședință din 11 noiembrie 2010, încheiere care de altfel nu a fost contestată.

Cauza a fost soluționată în primă instanță de Tribunalul Iași, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, acțiunea reclamanților fiind admisă, iar pârâta obligată să încheie cu fiecare reclamant contracte individuale de furnizare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare. Apelul cât și recursul formulate în cauză de pârâtă au fost respinse. Calificarea acțiunii ca fiind de natură comercială și soluționarea litigiului de către completul specializat pentru cauze comerciale nu conduce la concluzia că au fost încălcate normele imperative de ordine publică privitoare la competență în sensul dispozițiilor art. 317 alin. (l) pct. 2 C. proc. civ., întrucât încheierea Tribunalului Iași prin care s-a statuat că natura juridică a cauzei este una comercială se bucură de puterea de lucru judecat.

De reținut este faptul că problema competenței materiale nu a fost ridicată de contestatoare nici în faza de apel nici cea de recurs, iar încheierea de transpunere a cauzei nu a fost atacată. Prin urmare, motivele invocate de contestatoare, în sensul că au fost încălcate dispozițiile legale imperative privitoare la competență nu pot fi reținute, împrejurare față de care Înalta Curte, urmează să respingă contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A.V. SA Iași împotriva deciziei nr. 112 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a Il-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA IAȘI împotriva deciziei nr. 112 din 19 ianuarie 2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția a Il-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.