ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2164/2012

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea actelor și lucrărior

dosarului se constată că:

Prin

decizia nr. 1127 din 15 martie 2011, secția comercială a Înaltei Curți de

Casație și Justiție a respins excepția tardivității recursului și a respins ca

nefondat recursul declarat de reclamanta SC D.S. SRL împotriva deciziei nr. 55

din 16 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

recurs a reținut, în esență, că recurenta-reclamantă a învestit instanța

comercială cu o acțiune comercială, iar nu fiscală, prin care a solicitat

obligarea pârâtei la plata suinei de 261.146,24 RON reprezentând contravaloarea

accizei datorate de către aceasta în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat

între părți la 13 octombrie 2008, cerând să se constate că sumele solicitate derivă

din obligațiile contractuale neonorate.

Contestatoarea SC D.S. SRL a formulat contestație

în anularea deciziei pronunțate în recurs, invocând motivul de retractare prevăzut

de pct. 2 al art. 317, precum și cel cuprins în art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ.

Contestatoarea a arătat, în esență, că

au fost încălcate normele de ordine publică privitoare la competență, întrucât la

data soluționării pricinii competența era a instanțelor de contencios administrativ

și nu a celor comerciale, litigiul fiind de natură fiscală și nu comercială, chiar

dacă cererea introductivă avea ca obiect pretenții, acestea din urmă trebuind a

fi reconsiderate ca fiind accize.

Contestația în anulare este nefondată.

Potrivit art. 317 pct. 2 C. proc. civ.,

hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când hotărârea a

fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare

la competență, iar, potrivit art. 318 alin. (1) teza I din același Cod, hotărârile

instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este

rezultatul unei greșeli materiale.

Cu privire la motivul de retractare circumscris

art. 317 pct. 2 C. proc. civ. invocat de contestatoare, este de precizat că judecata

în prezenta cauză poartă asupra instanței competente în raport cu natura pricinii,

asupra căreia a statuat irevocabil instanța de recurs prin decizia contestată, având

în vedere natura comercială a contractului de vânzare-cumpărare pe care părțile

l-au încheiat și care a fost invocat ca temei al acțiunii în justiție, trimiterile

la normele fiscale fiind, într-adevăr, irelevante.

Așadar, ipoteza reglementată de art. 317

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. este străină de cauză, drept urmare, inaplicabilă

datelor speței.

În

ceea ce privește motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) teza

I C. proc. civ., este de menționat că sintagma „greșeli materiale” vizează erorile

materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului și care au avut

drept consecință darea unei soluții greșite.

Așadar, această cale extraordinară de atac

nu poate fi exercitată pentru remedierea unor ipotetice greșeli de judecată, respectiv

de interpretare a unor dispoziții de drept substanțial sau procedural ori a actului

juridic dedus judecății.

În consecință, pentru considerentele arătate,

Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare formulată în cauză.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anularea deciziei

secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1127 din 15 martie

2011, formulată de contestatoarea SC D.S. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

26 aprilie 2012.