ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1127/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 430 din 16 martie 2010,

Tribunalul Iași, secția comercială, a respins acțiunea promovată de reclamanta SC

D.S. SRL în contradictor cu pârâta SC C.E.T.I. SA IAȘI, având ca obiect

obligarea la plata sumei de 261.164,24 lei reprezentând contravaloare acciză,

ca neîntemeiată.

Judecătorul fondului a reținut

realitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1365 pe care părțile l-au

încheiat la 13 octombrie 2008 având ca obiect livrare păcură constatând că

potrivit art. 2.4 din acest contract prețul a fost convenit exclusiv TVA și

acciză, fapt care rezultă și din factura nr. 114 din 2 ianuarie 2009.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

Iași, secția comercială, prin decizia nr. 55 din 16 iulie 2010.

Criticile apelantei cu privire la

aprecierea probelor și incidența normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003

au fost înlăturate de instanța de apel care a reținut în considerentele

deciziei, în esență, că reclamanta este un operator economic care

comercializează păcură, un produs energetic și care întrunește condiția de

scutire de la plata accizei prevăzută de Codul fiscal și de H.G. nr. 44/2004

modificate.

Reținând și că potrivit contractului

prețul a fost convenit fără T.V.A. și acciză, instanța de apel a respins apelul

declarat împotriva sentinței instanței de fond.

În contra acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC D.S. SRL BACĂU pentru motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare arată că scutirea directă

prevăzută de art. 23.2 din H.G. nr. 44/2004 modificată prin H.G. nr. 1861/2006

nu se aplică nici reclamantei și nici pârâtei întrucât nu face parte din

categoria operatorilor autorizați de A.N.R.E., instanța de apel aplicând greșit

prevederile art. 34 din H.G. nr. 213/2007 întrucât nu sunt îndeplinite

condițiile unei scutiri directe.

Intimata C.E.T. IAȘI SA a depus

întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea

deciziei atacate arătând că prețul convenit de către părți nu a inclus TVA și

accize și că fundamentarea deciziei pe dispozițiile art. 34 din H.G. nr. 213/2007

pentru modificarea normelor metodologice este corectă, reclamanta îndeplinind

condiția de scutire de la plata accizei.

La termenul din 25 ianuarie 2011,

instanța a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului.

Cum recurenta a făcut dovada că

trimiterea poștală s-a efectuat recomandat la data de 20 septembrie 2009

conform confirmării de primire depusă în original, recursul a fost declarat în

termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. în raport cu data

comunicării deciziei: 3 septembrie 2010, situație față de care excepția

tardivității va fi respinsă ca neîntemeiată.

Recursul nu este fondat.

Unul din principiile procesual

civile este principiul disponibilității consacrat de art. 129 alin. (6) C.

proc. civ. pe care judecătorul este obligat să-l respecte.

Se constată în considerarea cestui

principiu că reclamanta recurentă a învestit instanța comercială cu o acțiune

comercială iar nu fiscală prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata

sumei de 261.146,24 Ron „reprezentând contravaloarea accizei datorate de către

aceasta în temeiul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți la 13

octombrie 2008”, cerând să se constate că „sumele solicitate derivă din

obligațiile contractuale neonorate”.

Analizând criticile reclamantei din

perspectiva comercială a contractului de vânzare cumpărare pe care părțile l-au

încheiat și care a fost invocat ca temei al acțiunii în justiție, Înalta Curte

constată că încadrarea corectă a acestor critici este în motivul prevăzut de

art. 304 pct. 8 C. proc. civ., prin raportare la interpretarea clauzei

conținută de art. 2.4 din contract, interpretarea normelor fiscale încadrată de

recurentă în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. fiind practic

circumscrisă interpretării acestei clauze contractuale și corectei aplicări a

prevederilor art. 1303 C. civ.

Din această perspectivă se constată

că interpretarea pe care ambele instanțe au dat-o clauzei art. 2.4 din contract

în sensul că prețul convenit nu conține TVA și acciză este corectă, factura de

livrare confirmând neechivoc această clauză prin mențiunea pe care o conține,

trimiterile la normele fiscale fiind irelevante în raport de temeiul acțiunii

mai sus evocat.

Așa fiind, față de cele ce preced,

în raport de art. 304 pct. 8 și art. 304 pct. 9 raportat la art. 1303 C. civ.,

Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC D.S. SRL BACĂU împotriva deciziei nr. 55 din 16 iulie

2010 a Curții de Apel Iași, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 martie 2011.