ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1329/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamanta M.R. a chemat în judecată pe pârâta A.M.R.P.H.-C.S.E.P.H.A., solicitând anularea deciziei nr. 7521 din 21 august 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască reclamantei încadrarea sa în gradul II de handicap. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la vârsta de 6 ani a fost operată de litiaza vezicală, că rinichiul său drept restant este litiazic și că din această cauză a fost pensionată gradul III, iar după 6 luni a fost trecută în gradul II de pensionare cu diagnostic: litiază renală pe rinichi drept, unic chirurgical, insuficiență renală cronică.

A mai arătat că la data de 29 mai 2007 s-a prezentat la revizuire, aceasta fiind respinsă cu motivarea că afecțiunile de care suferă nu se încadrează în criteriile medico-sociale prevăzute de Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei. A mai arătat că a contestat certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3182 din 29 mai 2007 emis de C.E.P.H.A. de pe lângă Consiliul Județean Constanța, contestația fiind respinsă prin Decizia nr. 7251 din 21 august 2007 a C.S.E.P.H.A. Pârâta, prin note scrise, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu există o corespondență între criteriile de apreciere a capacității de muncă și cele de evaluare a gradului de handicap și că reclamanta nu se încadrează în criteriile prevăzute în Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei.

Prin sentința civilă nr. 92/CA din 6 februarie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată acțiunea reclamantei. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: A constatat că reclamanta nu a contestat încadrarea sa într-un anumit grad de invaliditate, ci a solicitat să fie încadrată în categoria persoanelor cu grad de handicap. A observat că în mod corect comisiile medicale au apreciat că bolile de care suferă reclamanta nu regăsesc în criteriile prevăzute de Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei pentru că reclamanta să fie încadrată în grad de handicap.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului a arătat că soluția primei instanțe este greșită, în condițiile în care reclamanta în perioada 2002-2007 ar fi beneficiat de statutul de persoană cu handicap, iar afecțiunea sa medicală nu a cunoscut o evoluție pozitivă. În al doilea rând, recurentul a arătat că și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă și că deși nu se află în situația de a beneficia de un însoțitor totuși ar avea dreptul să fie încadrată la persoană cu handicap. Prin Încheierea din 18 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, constatând lipsa părților de la judecata cauzei și faptul că acestea nu au solicitat judecarea recursului în lipsă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. a dispus suspendarea cauzei. La cererea recurentei, cauza a fost repusă pe rol. Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, având în vedere considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează. Prin Certificatul nr. 3182 din 29 mai 2007 C.E.P.H.A. din cadrul Consiliului Județean Constanța a stabilit că recurenta-reclamantă nu se încadrează în categoria persoanelor cu grad de handicap, potrivit Ordinului nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei. Prin Decizia nr. 7251 din 21 august 2007, emisă în urma soluționării contestației formulate de reclamantă, C.S.E.P.H.A. a menținut actul administrativ al comisiei județene, reținând că reclamanta nu se încadrează în criteriile cuprinse în Ordinul nr. 721/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei.

La capitolul I pct. 2 din aceste criterii sunt prevăzute afecțiunile handicapante care atrag încadrarea într-un grad de handicap, printre care și afecțiuni renale cum ar fi insuficiență renală cronică în stadiul de retenție azotată fixă sau de uremie depășită supuse hemodializei periodice. Prima instanță a constatat că în etapele jurisdicțional administrative, comisiile medicale au apreciat în mod just că reclamanta nu suferă de afecțiunile renale înscrise în Ordinul nr. 726/2002, pentru a fi încadrată în grad accentuat de handicap și că nici celelalte boli de care suferă nu se regăsesc în criteriile prevăzute în ordinul menționat. Împrejurarea că anterior, recurenta-reclamantă ar fi fost încadrată în grad de handicap nu este relevantă în cauză, încadrările anterioare neavând caracter permanent, ci fiind supuse revizuirii în raport cu evoluția diagnosticului clinic și funcțional și cu gradul de recuperare medicală.

Înalta Curte apreciază că nici motivul de recurs invocat de recurentă, potrivit căruia aceasta și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă nu este de natură să conducă la ideea că autoritatea emitentă administrativă ar fi exercitat în mod abuziv dreptul de apreciere în evaluarea și aprecierea încadrării recurentei în grad de handicap, decizia administrativă fiind conformă cu dispozițiile legale în materie. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta M.R. împotriva sentinței civile nr. 92/CA din 06 februarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.