ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1329/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, reclamanta M.R. a chemat în judecată pe pârâta A.M.R.P.H.-C.S.E.P.H.A.,

solicitând anularea deciziei nr. 7521 din 21 august 2007 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască reclamantei

încadrarea sa în gradul II de handicap.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că la vârsta de 6 ani a fost operată de litiaza vezicală, că rinichiul

său drept restant este litiazic și că din această cauză a fost pensionată

gradul III, iar după 6 luni a fost trecută în gradul II de pensionare cu

diagnostic: litiază renală pe rinichi drept, unic chirurgical, insuficiență renală

cronică.

A mai arătat că la data de 29 mai 2007

s-a prezentat la revizuire, aceasta fiind respinsă cu motivarea că afecțiunile

de care suferă nu se încadrează în criteriile medico-sociale prevăzute de

Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei.

A mai arătat că a contestat certificatul

de încadrare în grad de handicap nr. 3182 din 29 mai 2007 emis de C.E.P.H.A. de

pe lângă Consiliul Județean Constanța, contestația fiind respinsă prin Decizia

nr. 7251 din 21 august 2007 a C.S.E.P.H.A.

Pârâta, prin note scrise, a solicitat

respingerea acțiunii, arătând că nu există o corespondență între criteriile de

apreciere a capacității de muncă și cele de evaluare a gradului de handicap și

că reclamanta nu se încadrează în criteriile prevăzute în Ordinul nr. 726/2002

al Ministerului Sănătății și Familiei.

Prin sentința civilă nr. 92/CA din 6

februarie 2008 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată acțiunea

reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, în esență, următoarele:

A constatat că reclamanta nu a contestat

încadrarea sa într-un anumit grad de invaliditate, ci a solicitat să fie

încadrată în categoria persoanelor cu grad de handicap.

A observat că în mod corect comisiile

medicale au apreciat că bolile de care suferă reclamanta nu regăsesc în

criteriile prevăzute de Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății și

Familiei pentru că reclamanta să fie încadrată în grad de handicap.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului a arătat că

soluția primei instanțe este greșită, în condițiile în care reclamanta în

perioada 2002-2007 ar fi beneficiat de statutul de persoană cu handicap, iar

afecțiunea sa medicală nu a cunoscut o evoluție pozitivă.

În al doilea rând, recurentul a arătat că

și-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă și că deși nu se află în

situația de a beneficia de un însoțitor totuși ar avea dreptul să fie încadrată

la persoană cu handicap.

Prin Încheierea din 18 iunie 2008, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

constatând lipsa părților de la judecata cauzei și faptul că acestea nu au

solicitat judecarea recursului în lipsă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ. a dispus suspendarea cauzei.

La cererea recurentei, cauza a fost

repusă pe rol.

Examinând actele și lucrările dosarului

din perspectiva motivelor de recurs invocate și din oficiu, Înalta Curte va

respinge recursul, ca nefondat, având în vedere considerentele ce se vor arăta

în cele ce urmează.

Prin Certificatul nr. 3182 din 29 mai

2007 C.E.P.H.A. din cadrul Consiliului Județean Constanța a stabilit că

recurenta-reclamantă nu se încadrează în categoria persoanelor cu grad de

handicap, potrivit Ordinului nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății și Familiei.

Prin Decizia nr. 7251 din 21 august 2007,

emisă în urma soluționării contestației formulate de reclamantă, C.S.E.P.H.A. a

menținut actul administrativ al comisiei județene, reținând că reclamanta nu se

încadrează în criteriile cuprinse în Ordinul nr. 721/2002 al Ministerului

Sănătății și Familiei.

La capitolul I pct. 2 din aceste criterii

sunt prevăzute afecțiunile handicapante care atrag încadrarea într-un grad de

handicap, printre care și afecțiuni renale cum ar fi insuficiență renală

cronică în stadiul de retenție azotată fixă sau de uremie depășită supuse

hemodializei periodice.

Prima instanță a constatat că în etapele

jurisdicțional administrative, comisiile medicale au apreciat în mod just că

reclamanta nu suferă de afecțiunile renale înscrise în Ordinul nr. 726/2002,

pentru a fi încadrată în grad accentuat de handicap și că nici celelalte boli

de care suferă nu se regăsesc în criteriile prevăzute în ordinul menționat.

Împrejurarea că anterior,

recurenta-reclamantă ar fi fost încadrată în grad de handicap nu este relevantă

în cauză, încadrările anterioare neavând caracter permanent, ci fiind supuse

revizuirii în raport cu evoluția diagnosticului clinic și funcțional și cu

gradul de recuperare medicală.

Înalta Curte apreciază că nici motivul de

recurs invocat de recurentă, potrivit căruia aceasta și-a pierdut în totalitate

capacitatea de muncă nu este de natură să conducă la ideea că autoritatea

emitentă administrativă ar fi exercitat în mod abuziv dreptul de apreciere în

evaluarea și aprecierea încadrării recurentei în grad de handicap, decizia

administrativă fiind conformă cu dispozițiile legale în materie.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul

art. 312 C. proc. civ. și al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată, ca fiind

legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta M.R.

împotriva sentinței civile nr. 92/CA din 06 februarie 2008 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

martie 2009.