ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2768/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, la data de 27 ianuarie 2009, reclamanta G.I. a chemat în judecată A.N.P.H. – C.S.E.P.H.A., solicitând anularea deciziei nr. 6746 din 1 august 2008 prin care a fost încadrată la gradul de handicap mediu și acordarea gradului II de invaliditate. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 3971 din 17 noiembrie 2009 prin care a respins acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că actul contestat este legal, gradul de handicap stabilit fiind în concordanță cu prevederile criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007, în raport de afecțiunile reale de care suferă reclamanta.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta G.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a invocat faptul că instanța nu a ținut cont că în perioada 1977 - 1988 a beneficiat de gradul II de invaliditate și nici de actele medicale prezentate, decizia emisă de pârâtă, prin care a fost încadrată în gradul de handicap mediu, fiind neîntemeiată. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, decizia contestată prin care s-a confirmat certificatul emis la 16 iunie 2008 privind încadrarea reclamantei în grad mediu de handicap, a fost întocmită cu respectarea criteriilor medico-psihosociale dispuse de Legea nr. 448/2006, aprobate prin Ordinul comun nr. 762 și 1992/2007, acte normative ce conțin prevederi distincte de textele din Legea nr. 19/2000 ce reglementează încadrarea în grade de invaliditate, în raport de gradul de reducere a capacității de muncă. Potrivit criteriilor de evaluare prevăzute în legislația specifică protecției persoanelor cu handicap, afecțiunile de care suferă reclamanta, în prezent în vârstă de 74 de ani, constituie o deficiență funcțională medie, fiind corect încadrată în gradul de handicap mediu.

Accidentul vascular cerebral soldat cu deficit motor, ce a stat la baza pensionării reclamantei pe caz de boală gradul II de invaliditate, precum și afecțiunile prezente ce rezultă din documentele aflate în dosarul medical, cardiopatie ischiemică, hipertensiune arterială stadiul II, nu constituie afecțiuni handicapante potrivit criteriilor medicale în vigoare de la 1 ianuarie 2008. În consecință, în raport de diagnosticul „gonartroză secundară bilaterală, genuvarum cu deficit funcțional, coxartroză secundară bilaterală”, încadrarea reclamantei în gradul mediu de handicap este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.I. împotriva sentinței civile nr. 3971 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2010.