ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2768/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2768/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată,
la data de 27 ianuarie 2009, reclamanta G.I. a chemat în judecată A.N.P.H.
– C.S.E.P.H.A., solicitând anularea deciziei nr. 6746 din 1 august 2008 prin
care a fost încadrată la gradul de handicap mediu și acordarea gradului
II de invaliditate.
Curtea de Apel București, secția
de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința
civilă nr. 3971 din 17 noiembrie 2009 prin care a respins acțiunea ca
neîntemeiată.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța a reținut, în esență, că
actul contestat este legal, gradul de handicap stabilit fiind în
concordanță cu prevederile criteriilor medico-psihosociale aprobate
prin Ordinul nr. 762/2007, în raport de afecțiunile reale de care
suferă reclamanta.
Împotriva sentinței a declarat recurs
reclamanta G.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a invocat faptul
că instanța nu a ținut cont că în perioada 1977 - 1988 a
beneficiat de gradul II de invaliditate și nici de actele medicale
prezentate, decizia emisă de pârâtă, prin care a fost încadrată
în gradul de handicap mediu, fiind neîntemeiată.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile
art. 304 și 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este
nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, decizia contestată prin
care s-a confirmat certificatul emis la 16 iunie 2008 privind încadrarea
reclamantei în grad mediu de handicap, a fost întocmită cu respectarea
criteriilor medico-psihosociale dispuse de Legea nr. 448/2006, aprobate prin
Ordinul comun nr. 762 și 1992/2007, acte normative ce conțin prevederi
distincte de textele din Legea nr. 19/2000 ce reglementează încadrarea în
grade de invaliditate, în raport de gradul de reducere a capacității
de muncă.
Potrivit criteriilor de evaluare
prevăzute în legislația specifică protecției persoanelor cu
handicap, afecțiunile de care suferă reclamanta, în prezent în
vârstă de 74 de ani, constituie o deficiență funcțională
medie, fiind corect încadrată în gradul de handicap mediu.
Accidentul vascular cerebral soldat
cu deficit motor, ce a stat la baza pensionării reclamantei pe caz de
boală gradul II de invaliditate, precum și afecțiunile prezente
ce rezultă din documentele aflate în dosarul medical, cardiopatie
ischiemică, hipertensiune arterială stadiul II, nu constituie afecțiuni
handicapante potrivit criteriilor medicale în vigoare de la 1 ianuarie 2008.
În consecință, în raport de
diagnosticul „gonartroză secundară bilaterală, genuvarum cu
deficit funcțional, coxartroză secundară bilaterală”, încadrarea
reclamantei în gradul mediu de handicap este legală și
temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.I.
împotriva sentinței civile nr. 3971 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 26 mai 2010.