ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 702/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

68 din 31 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamanta C.S., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.E.S. - A.N.P.H.,

C.S.E.P.H., având ca obiect anularea Deciziei nr. 11784 din 9 decembrie 2008

emisă de pârât, obligarea acestuia la stabilirea unui alt grad de handicap

decât cel stabilit prin decizia atacată și la plata unei

despăgubiri lunare de 112 lei, respectiv a sumei totale de 2240 lei.

Pentru a hotărî astfel, curtea

de apel a reținut în esență, faptul că în cauza dedusă

judecății reclamanta nu a făcut dovada existenței unui

drept proteguit de lege, astfel încât nu sunt întrunite condițiile art. 1

din Legea nr. 554/2004 pentru promovarea acțiunii în contencios

administrativ. În acest sens instanța a reținut că deși

gradul de handicap a fost menținut și prin decizia contestată,

reclamanta a susținut că redactarea deciziei este confuză iar

stabilirea gradului de handicap s-a făcut cu mare întârziere, din culpa

unor salariați ai autorității pârâte.

Instanța a mai reținut

că reclamanta nu a făcut în nici un chip dovada că încadrarea sa

într-un grad de handicap accentuat, în baza criteriilor medico-psihosociale

care au intrat în vigoare la 01 ianuarie 2008 ar fi greșită sau

nelegală.

S-a constatat că, din actele

dosarului rezultă, într-adevăr, faptul că bolile de care

reclamanta suferă nu s-au ameliorat, însă au fost operate

modificări în privința criteriilor de evaluare a gradelor de

handicap, astfel încât întârzierea în emiterea deciziei nu este

imputabilă, cu atât mai mult cu cât aceasta se datorează și unor

demersuri ale reclamantei care au făcut ca soluționarea dosarului

său să fie în mod inutil întârziată.

Cererea reclamantei de acordare de

daune a fost respinsă de către instanță ca fiind

nejustificată, atâta timp cât reclamantei i-a fost în mod corect stabilit

gradul de handicap - împrejurare pe care aceasta nici nu a contestat-o de altfel

iar faptul că în cuprinsul deciziei au fost făcute mențiuni care

nu sunt pe placul sau înțelegerea sa, nu poate constitui, în opinia

instanței de fond, un temei justificat pentru acordarea

despăgubirilor solicitate.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta

a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând

în esență că fiind încadrată în gradul de handicap

accentuat în mod nejustificat i s-a refuzat asistentul personal, în

condițiile în care nu se poate deplasa fără însoțitor –

codul 1 de handicap și este oarbă – codul 2 de handicap.

Recurenta-reclamantă

susține că este criticabilă sentința instanței de fond

și pentru faptul că nu a beneficiat de „apărare gratuită” fiind

necesar a fi numit un apărător din cadrul Baroului de Avocați

Galați, desemnat în condițiile art. 75 alin. (2) C. proc. civ.

și totodată precizează că decizia de încadrare în grad de

handicap este nulă pentru că nu conține toate semnăturile

necesare, respectiv cea a juristei.

Recursul este nefondat și

urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în

continuare.

Potrivit art. 75 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ. asistența judiciară cuprinde „apărarea și

asistența gratuită printr-un avocat delegat de baroul

avocaților”, iar art. 76 C. proc. civ. menționează că

„cererea de asistență juridică va fi făcută în scris

instanței de judecată”.

Recurenta-reclamantă nu s-a

prezentat în prima fază procesuală și nu a depus cerere pentru

asistență judiciară, cerere ce ar fi trebuit a fi

însoțită de dovezi scrise privitoare la starea materială a

acesteia, astfel încât în recurs nu poate formula o astfel de critică

referitoare la sentința instanței de fond pe care o consideră

nelegală.

Critica vizând nulitatea deciziei de

încadrare în grad de handicap nr. 11748 din 9 decembrie 2008 emisă de C.S.E.P.H.A.,

pe motiv că nu este semnată de jurist, nu poate fi primită,

această decizie reprezentând de fapt rezolvarea contestației formulată

de recurenta-reclamantă împotriva certificatului de încadrare în grad de

handicap – grad de handicap accentuat emis de C.E.P.H.A.        din cadrul

Consiliului Județean Brăila cu nr. 3175/2008, certificat ce

conține semnăturile tuturor membrilor comisiei, inclusiv a medicului

primar expertiză medicală, iar criticile recurentei-reclamante

împotriva acestei decizii s-au referit exclusiv la gradul de handicap acordat.

Critica vizând încadrarea

greșită în grad de handicap accentuat fără asistent

personal este de asemenea neîntemeiată, atât C.E.P.H.A. din cadrul

Consiliului Județean Brăila, cât și C.S.E.P.H.A., din cadrul M.M.F.E.S.

în rezolvarea contestației formulată de reclamantă, aplicând în mod

corect criteriile medicopsiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31

august 2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministrului

Sănătății Publice .

Recurenta-reclamantă suferă de

o boală diabetică din anul1989, din actele medicale depuse rezultând

anumite complicații ale acestei boli, precum retinopatie

preproliefativă, fotocoagulată Laser, cu vedere după corecție

0,1(1/10), polineuropatie senzitivo-motorie și nefropatie, cu

insuficiență renală compensată, toate aceste

complicații ale diabetului zaharat conducând la stabilirea gradului

accentuat de handicap, (Codul de handicap 7 (handicap asociat) fiind corect

înscris) și nicidecum la stabilirea gradului grav de handicap.

Aceste complicații, astfel cum

corect au stabilit cele două comisii, nu corespund criteriilor medico –

psihosociale prevăzute de Ordinul comun al M.M.F.E.S. și Ministrului

Sănătății Publice nr. 762/1992/2007 (cap.2 subcap.1

evaluarea gradului de handicap în efectuarea funcțiilor vederii; cap.6

subcap.1 – evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor de filtrare

și secreție renală și cap2, subcap.III evaluarea gradului

de handicap cu afectarea funcțiilor motorii, pct. 2 – afecțiuni neurologice,

litera c).

Celelalte boli de care suferă

recurenta-reclamantă, potrivit actelor medicale prezentate, HTA formă

severă, psihosindrom organic cronic pe fond vascular cu elemente

deteriorative și paranoide, fractură de col femural (proteză Moore

șold drept), conform normelor cuprinse în cap I – Funcțiile mentale

și cap 7 – Funcțiile Neuromusculo-scheletice și ale

mișcărilor aferente, subcap.I – Evaluare grad de handicap în afectarea

mobilității articulațiilor și oaselor, nu au fost nici ele

luate în calcul de cele două comisii la evaluarea gradului de handicap

pentru că nu sunt reținute ca handicapante în legislație.

Așadar, în mod corect prima

instanța a îmbrățișat punctul de vedere al celor două

comisii în sensul că recurenta-reclamantă nu se încadrează în

condițiile de a beneficia de gradul grav de handicap cu însoțitor,

complicațiile oculare, renale și oculare ale bolii diabetice

neîntrunind cerințele unor deficiențe funcționale grave.

Recursul se privește astfel, ca

nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.S. împotriva sentinței

civile nr. 68 din 31 martie 2009 a Curții de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2010.