ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 9039/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la 10 iunie 2003, I.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Expertiză Medicală pentru Persoanele cu Handicap din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap București, anularea deciziei nr. 1684 din 6 mai 2003 și încadrarea în categoria persoanelor cu handicap, precum și dreptul de a beneficia de facilitățile prevăzute de O.U.G. nr. 102/1999, cu motivația că afecțiunea pe care o are, se încadrează în cele handicapante. Prin certificatul nr. 12.751 din 28 ianuarie 2003, emis de Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Neamț, a fost respinsă cererea contestatorului.

Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanei cu Handicap din cadrul Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap, prin decizia nr. 1684 din 6 mai 2003, a admis contestația formulată de I.C. împotriva certificatului nr. 12.751 din 28 ianuarie 2003, emis de Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap Neamț, stabilind că afecțiunea de „hipoacuzie senzorială bilaterală” a contestatorului, reprezintă un handicap mediu de gradul III și o deficiență funcțională accentuată. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 202 din 25 noiembrie 2003, a respins contestația, ca nefondată, reținând că decizia atacată a fost dată în conformitate cu Ordinul Ministrului Sănătății și Familiei nr. 726/2002, privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit s-a respins contestația, deși hipoacuzia de care suferă, este afecțiune ireversibilă, care impune emiterea unei decizii de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap, care necesită o protecție specială prin protejare. Recursul este nefondat. Prin Ordinul Ministrului Sănătății și Familiei nr. 726/2002 au fost aprobate „Criteriile medico-sociale pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulți)”, iar în lista afecțiunilor handicapante la pct. 3 „Persoane cu handicap auditiv”, figurează hipoacuzia congenitală sau dobândită precoce, precum și tulburările de auz dobândite precoce, calificate, însă, ambele, ca handicapuri accentuate, iar nu grave.

Recurentului i s-a stabilit afecțiunea de „hipoacuzie senzorială bilaterală”, abia la vârsta de 40 de ani, prin decizia nr. 1684 din 6 mai 2003 a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanei cu Handicap din cadrul Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap, afecțiune ce reprezintă handicap mediu de gradul III și o deficiență funcțională accentuată. Ca atare, recurentul a beneficiat de o încadrare favorabilă a afecțiunii de care suferă, din partea comisiei de specialitate, în raport cu descrierea afecțiunii din „Criteriile medico-sociale pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulți)”, aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății și Familiei nr. 726/2002.

Pe de altă parte, decizia nr. 1684 din 6 mai 2003 a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap a fost emisă în baza Ordinului Ministrului Sănătății și Familiei nr. 726/2002, care nu a fost contestat de recurent, încât și sub acest aspect, se reține că recursul declarat este nefondat și urmează să fie respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.C. împotriva sentinței civile nr. 202 din 25 noiembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2004.