ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2304/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2123

din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a respins acțiunea reclamantului O.I., formulată în contradictoriu

cu Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți, ca neîntemeiată.

În motivare s-a reținut, în

esență, că diagnosticul medical constatat de specialiștii comisiei de expertiză,

permite încadrarea reclamantului într-un grad de handicap mediu, potrivit criteriilor

aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 726/2002, așa încât

decizia nr. 4280/2003, contestată, este legală.

Împotriva sentinței,

reclamantul a declarat recurs, susținând că aceasta este netemeinică și

nelegală, întrucât instanța care a pronunțat-o, a ignorat actele medicale

aflate la dosar, din care rezultă că afecțiunile de care suferă, sunt din

copilărie și permit, astfel, încadrarea, în gradul II de handicap (accentuat).

În susținerea recursului au

fost depuse acte medicale eliberate de Ministerul Sănătății și Sanatoriul balnear

și de recuperare Techirghiol.

Recursul este fondat.

În adevăr, Comisia

Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin

decizia nr. 4280 din 8 octombrie 2003, a stabilit pe baza actelor medicale

prezentate, că reclamantul-recurent este în mod real o persoană cu handicap, cu

deficiență medie, potrivit criteriilor medicale aprobate prin Ordinul nr. 726

din 1 octombrie 2002, al ministrului sănătății și familiei.

Dar, aceleași criterii

prevăd la pct. 3, referitor la persoanele cu handicap auditiv, cum este cazul recurentului,

că se încadrează în handicap accentuat, cel care suferă de „hipoacuzie

congenitală sau dobândită precoce, cu demutizare slabă sau nulă, cu tulburări

grave de comunicare (surdomutilate)” sau prezintă „tulburări de auz bilaterale

dobândite precoce (în copilărie - adolescență), cu pierdere peste 70 db,

calculată pe audiobiogramă, ce se protezează greu, asociate cu tulburări

psihice sau de limbaj”.

Or, din biletul de ieșire

din spital eliberat pe baza foii de observație nr. 9446 din 26 septembrie 2004,

rezultă că recurentul prezintă, printre alte afecțiuni, „surditate accentuată

veche din copilărie”, iar din audiograma din 6 aprilie 2005, că această

surditate este accentuată.

Instanța de fond nu a avut

în vedere, însă, aceste acte medicale, așa încât se impune admiterea

recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, la aceeași instanță,

pentru rejudecare.

Instanța de trimitere va

aprecia în raport cu actele menționate, necesitatea unei expertize medico-legale,

pentru a fi în măsură să hotărască pe baza unui material probator complet, dacă

încadrarea reclamantului-recurent în gradul de handicap, stabilit prin decizia nr.

4280 din 8 octombrie 2003, contestată, este legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

O.I. împotriva sentinței civile nr. 2123 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2005.