ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3401/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 7 mai 2007, reclamantul Ș.D.N.A.J. a solicitat obligarea pârâtei Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale să-i comunice rezultatul anchetei administrative privind abuzurile, falsurile și refuzul Casei de Pensii a Municipiului București de a-i emite o decizie de pensionare legală, urmare cererilor sale, precum și obligarea pârâtei să ia măsuri pentru rezolvarea pe fond a petițiilor sale, cum rezultă din Decizia nr. 7344/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și determinarea Casei de Pensii a Municipiului București să emită o decizie corectă. Reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la plata unor daune morale în sumă de 30.000 lei pentru stresul la care este supus de angajații Casei de Pensii a Municipiului București.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că se impune excluderea din calculul punctajului a perioadei 18 iulie 1936 - 1 august 1939 întrucât, în această perioadă nu a fost încadrat în muncă, fiind elev, iar prin sentința civilă nr. 2489/1959 s-a stabilit începutul perioadei de activitate la data de 1 august 1939. De asemenea, reclamantul a indicat și alte venituri care să fie luate în calcul la emiterea noii decizii și că modul de stabilire al drepturilor bănești cuvenite s-a realizat printr-un calcul absurd. Curtea de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2347 din 3 octombrie 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, urmare memoriilor reclamantului, autoritatea publică pârâtă a efectuat verificări și i-a adus acestuia la cunoștință rezultatele verificărilor, astfel încât solicitarea de obligare a pârâtei să-i comunice rezultatul anchetei administrative este neîntemeiată. S-a mai reținut că pârâta a comunicat reclamantului că a fost emisă decizia de revizuire a deciziei de recalculare a pensiei, iar o nouă modificare se poate face la cerere, cu anexarea înscrisurilor doveditoare. În legătură cu capătul de cerere privind daunele morale, s-a reținut că, nefiind constatat un refuz nejustificat de soluționare a cererilor reclamantului, autoritatea publică nu poate fi sancționată prin plata unor sume cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ș.D.N.A.J., formulând critici pe care le-a încadrat în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Recurentul susține că instanța de fond a ignorat prevederile O.U.G. nr. 19/2007 în ansamblu, omițând să-i acorde câte un punct pe lună pentru perioada anterioară anului 1963. Mai arată că, deși a formulat șase capete de cerere, niciunul nu a fost soluționat. Au fost greșit interpretate adresele Direcției de Audit Intern și Control și s-a omis a se observa că decizia de pensionare din 16 iunie 2006 a fost anulată de Tribunalul București. În fine, recurentul se plânge de faptul că nu i s-au acordat daunele solicitate, în cuantum de 30.000 lei, în pofida tergiversării abuzive a soluționării cererii sale de emitere a unei decizii de pensionare legale.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor expuse, precum și potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Recurentul-reclamant a invocat în fata instanței de contencios administrativ refuzul nejustifîcat al intimatei-pârâte de a-i soluționa mai multe memorii, dintre care numai cel datat 10 aprilie 2007s-a dovedit că a fost înregistrat la autoritatea publică chemată în judecată. Instanța de fond a motivat convingător că prin adresa nr. 100815 din 25 mai 2007 intimata-pârâtă i-a răspuns pertinent la problemele sesizate, dându-i îndrumările necesare, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Susținerile recurentului referitoare la ignorarea de către instanța de fond a dispozițiilor O.U.G. nr. 19/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale sunt foarte generale, cu atât mai mult cu cât nu instanța de contencios administrativ este competentă să cenzureze legalitatea deciziilor de pensionare emise pe numele său. În orice caz, demersul judiciar al recurentului-reclamant în scopul de a obliga pe intimata C.N.P.A.S. să determine, la rândul său, Casa de Pensii a Municipiului București, care nu este parte în proces, să emită o nouă decizie în sensul celor dorite și să adopte o anumită conduită în privința sa, nu are suport legal.

De altfel, recurentul-reclamant a învestit și instanța competentă cu soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor de pensionare, obținând hotărâri favorabile (sentința civilă nr. 3360 din 28 iunie 2008 și sentința civilă nr. 4568 din 17 octombrie 2006, ambele ale Tribunalului București, secția a VII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal), astfel că o nouă acțiune, chiar cu un temei juridic diferit, nu se justifică. În fine, din interpretarea sistematică și logică a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 rezultă că daunele materiale și morale pot fi acordate numai în situația în care acțiunea în contencios administrativ se dovedește a fi fondată.

Cum în speță, acțiunea a fost respinsă cu motivarea că nu există refuz nejustificat, aceeași soartă o are și cererea de acordare a daunelor morale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ș.D.N.A.J. împotriva sentinței civile nr. 2347 din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2008.