ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4077/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

În promovarea acestui demers judiciar generat de nemulțumirile privind calcularea/recalcularea pensiei de invaliditate și pensiei anticipate pentru limita de vârstă petentul a arătat că prin Decizia nr. 187301 din 14 aprilie 2003 a Casei de Pensii sector 4 București i s-a stabilit o pensie gradul II de invaliditate în cuantum de numai 2.390.134 lei (ROL) calculată incorect prin „ignorarea veniturilor salariale efective obținute și împărțirea punctajului total și la cei 9 ani de activitate militară nepunctați respectiv neluarea în considerare a studiilor superioare adică a primilor 3 ani de facultate la cursurile de zi”. Cererea pentru corectarea cuantumului pensiei amintite nu i s-a primit la Casa de Pensii sector 4, astfel că a formulat contestație la instanță ce a format obiectul Dosarului nr. 5149/AS/2003 al Tribunalului Municipiului București, secția a VIII-a. Procesul amintit prelungindu-se și impunându-se recalcularea punctajului pentru pensie pe baza înscrisurilor nou obținute de la angajatorul preponderent R. SA București a înregistrat cerere și documentația corespunzătoare sub nr. 12074 din 16 iunie 2005 la Casa de Pensii a sectorului 4 București, rezolvată nefavorabil prin clasare potrivit comunicării scrise primite la interval de peste 16 luni, în data de 25 octombrie 2006. În aceste condiții a formulat o acțiune civilă, înregistrată sub nr. 41602/3/2006 din 5 decembrie 2006 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale prin care a solicitat obligarea Casei de Pensii a Municipiului București la recalcularea punctajului său de pensie și să îi acorde drepturile cuvenite ca pensie anticipată pentru limită de vârstă și tragerea la răspundere penală a angajaților Casei de pensii a Municipiului București sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu. Acest din urmă capăt de casare a fost disjuns de instanța civilă și trimis pentru cercetări la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 3 București care a dispus prin Rezoluția nr. 7161/P/2007 din 19 iunie 2009 adoptată de procurorul de caz R.I. - rezoluție comunicată persoanei vătămate în scris în data de 23 iunie 2009 și neatacată de aceasta la procurorul ierarhic potrivit art. 278 C. proc. pen. - soluție de neîncepere a urmăririi penale în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. față de numita G.D., în calitate de șefă a Casei Locale de Pensii a sectorului 4 sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. cu motivarea că din actele premergătoare efectuate, a rezultat că și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile lipsind elementul material al laturii obiective a faptei penale sesizate [a fost audiată de procurorul de caz numita G.D. care a declarat că (i) în calculul pensiei s-au avut în vedere salariile tarifare din carnetul de muncă, la care s-a adăugat procentul aferent sporului de vechime, generat automat de către programul informatic de calcul, respectiv prevederile art. I pct. 1 din anexa O.U.G. nr. 4/2005; (ii) în cadrul suprapunerii a două perioade de activitate se valorifică perioada care este menționată în carnetul de muncă; (iii) perioada 01 iulie 1975 - 26 septembrie 1975 este luată în considerare ca vechime neîntreruptă pentru păstrarea sporului de vechime nefiind considerată vechime în muncă; (iv) perioada realizată în Sisteme Neintegrate a fost luată în calcul numai pentru deschiderea dreptului de pensie perioada respectivă nefiind luată în considerare la calculul punctajului mediu conform prevederilor art. 194 din Legea nr. 19/2000].

La data de 1 octombrie 2009 Curtea a pus în vedere petentului-reclamant să precizeze obiectul acțiunii (sesizării) iar acesta a arătat în scris pentru termenul din 22 octombrie 2009 când a cerut și judecarea în lipsă - că vizează nu atât „plângerea împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată (art. 278

1

C. proc. pen.) cum se menționează în citație” cât „abuzul în serviciu deliberat al prepușilor intimatelor” și mai ales „înlăturarea (...) înscrierii în documentele pentru calculul pensiei a unor venituri salariale incomplete și a unor procente eronate privind vechimea în muncă diminuate excesiv față de cele reale”.

Instanța în considerarea obiectului astfel precizat al demersului judiciar penal inițiat de către petent a respins ca inadmisibilă acțiunea acestuia cu motivarea pe de o parte că sesizarea nu a fost făcută prin rechizitoriul procurorului potrivit prevederilor imperative ale art. 264 alin. (1) C. proc. pen., iar pe de altă parte că soluționarea acestui gen de cauze - modul de calcul eronat de către Casa de Pensii sector 4 București a cuantumului pensiei de invaliditate/limită de vârstă cuvenite potrivit Legii nr. 19/2000 modificate - exced competenței de judecată a instanțelor penale stabilită în mod generic prin dispozițiile art. 317 C. proc. pen.

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. dispozițiile relative la sesizarea instanței sunt imperative sub sancțiunea nulității absolute.

Rezolvarea conflictului născut în urma săvârșirii de infracțiuni stă sub semnul oficialității și este adus spre soluționare prin acțiune penală care se exercită doar prin intermediul organelor statului anume învestite de lege; această trăsătură deosebește acțiunea penală de acțiunea civilă, care este privată.

În privința judecării cauzelor penale funcționează principiul potrivit căruia instanța nu sesizează din oficiu, aceasta procedând la desfășurarea acestei activități judiciare numai în măsura în care a fost sesizată potrivit legii, această concluzie rezultă din dispozițiile art. 317 C. proc. pen. în care se arată că „judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea”.

În conformitate cu dispozițiile legale, instanța penală poate fi sesizată, în principal prin rechizitoriul procurorului (art. 264 alin. (1)) pe căi suplimentare [prin extinderea acțiunii penale pentru alte acte materiale (art. 335); prin exercitarea procesului penal pentru alte fapte (art. 336) și prin extinderea procesului penal cu privire la alte persoane (art. 337)] prin unele modalități complementare/de trimitere, desființarea/casarea cu trimitere (art. 379 pct. 2 lit. c)/385

15

pct. 2 lit. c)) declinarea de competență (art. 42 alin. (1)) regulator de competență (art. 43 alin. (8) și (9) strămutare (art. 55 alin. (1))] și plângerea persoanei nemulțumite de rezoluțiile/ordonanțele procurorului de netrimitere în judecată [art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen.].

Acțiunea promovată de petent excede modalităților legale de sesizare sus-menționate și ca atare este lipsită de pertinență funcțională sub aspectul finalității urmărite privind judecarea și tragerea la răspundere penală a prepușilor celor două intimate pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu astfel că a fost respinsă în mod justificat ca inadmisibilă de prima instanță. De menționat că petentul nu a înțeles să recurgă la procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen. avându-se în vedere că acest temei juridic lipsește din acțiunea introductivă și precizarea făcută la 2 septembrie 2009 iar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 7161/P/2007 din 19 iunie 2009 - comunicată acestuia la 23 iunie 2009, premergător introducerii acțiunii actuale în baza Legii nr. 19/2000 modificată - nu a mai fost atacată administrativ potrivit art. 278 C. proc. pen., condiție de admisibilitate pentru sesizarea valabilă a instanței prevăzută în alin. (1) al textului de lege amintit.

2.2. Litigiul având ca obiect revizuirea modului de calcul al pensiei gr. II de invaliditate/trecerea la pensie de limită de vârstă conform art. 64 din Legea nr. 19/2000 modificată privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale având caracterul unei cauze de asigurări sociale intră în competența de soluționare a tribunalului civil în temeiul art. 155 lit. f) din legea amintită, iar nu în competența instanțelor penale astfel cum aceasta este indicată generic prin dispozițiile art. 317 C. proc. pen. [„judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței” în înțelesul săvârșirii unei infracțiuni].

În consecință, acțiunea formulată de petentul-reclamant contrar susținerilor acestuia prin cererea de recurs - este lipsită de aptitudinea funcțională de a învesti cu examinarea sa o jurisdicție penală, soluția respingerii ca inadmisibilă adoptată în primă instanță este legală, fiind menținută sentința atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul U.G.G. împotriva Sentinței penale nr. 276 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2009.