ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 51/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 51/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
S-a luat în examinare recursul declarat de
Casa Județeană de Pensii București împotriva sentinței civile nr.271 din 3
martie 2003 a Curții de Apel București-Secția de contencios administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat:
intimata-reclamantă U.N. reprezentată de avocatul T.P., lispind
recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii București precum și
intimatele-reclamante U.A., U.L., U.A. (fiică) și M.M.
Procedura completă.
Avocatul T.P. a pus concluzii de
respingere a recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a
sentinței atacate și în fond admiterea acțiunii, întrucât nici unul din
motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art.304 din Codul de
procedură civilă.
C
U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 14
iunie 2000, reclamantul U.M. a chemat în judecată Casa de Pensii a
Municipiului București, solicitând anularea deciziei nr.160.978 din 25 mai 2000.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat
că prin decizia sus-menționată s-a dispus majorarea pensiei numai până la
1.716.727 lei, deși i s-ar fi cuvenit un cuantum de 3.131.287 lei și s-a
acordat o diferență retroactivă în baza Hotărârii Guvernului nr.171/1991.
A mai susținut că prin decizia atacată
ar fi trebuit să i se acorde diferențe de pensii de la data pensionării la zi
în sumă de 75.804.708 lei.
Curtea de Apel București-Secția de
contencios administrativ, investită cu soluționarea cauzei s-a pronunțat prin
sentința civilă nr.271 din 3 martie 2003 prin care analizând acțiunea reclamantului
U.M. (decedat) preluată de moștenitorii U.A., U.A. – fiică, U.L., U.N. și M.M.,
a anulat decizia –atacată și a obligat pârâta la plata diferențelor de pensie
în sumă totală de 22.228.436 lei pentru perioada 1 martie 1998 – 1 iunie 2002.
Pentru a hotărî astfel curtea de apel a
avut în vedere concluziile raportului de expertiză care a ținut cont de hotărârile
de guvern de majorare și indexare a pensiilor.
Instanța a mai reținut că reclamantul
deși a contestat susținerile raportului de expertiză, nu a prezentat
modalitatea de calcul.
Impotriva acestei sentințe considerată
nelegală și netemeinică a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa de
Pensii a municipiului București criticând-o pentru motivul prevăzut de
art.304 alin.7 din Codul de procedură civilă, precizând în cauză că expertul
nu a avut în vedere suma care a fost primită de către reclamant, că acesta
a avut carnetul de muncă reconstituit fapt care a condus la confundarea datei
ieșirii la pensie având drept consecință acordarea eronată a altor
procente la recorelările care i-au fost acordate.
Examinând sentința atacată în raport
cu criticile formulate, probele administrate în cauză și dispozițiile legale
incidente pricinii se constată că recursul este nefondat, pentru cele ce
urmează.
Din analiza actelor și lucrărilor de la
dosar rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică
fundamentată pe un raport de expertiză judicios întocmit care a ținut
seama de toate hotărârile de guvern de majorare și indexare a pensiilor în
vigoare pentru perioada respectivă, deci a avut în vedere și aplicat cadrul
legislativ existent la acea dată, pentru fiecare perioadă. Se mai reține
faptul că raportul de expertiză a fost completat, răspunzând la obiecțiunile
formulate și ținând cont de calculele prezentate de recurente, corectând
pozițiile greșite inițial reținute în raportul de expertiză (filele 102-103 dosar
recurs).
Totodată expertul a ținut seama și de
taloanele PTTR prin care reclamantul a încasat sumele și a decis în final și
asupra plății diferențele rezultate.
In atare situație susținerile din recurs
nu pot fi primite.
In consecință față de cele de mai sus
recursul se privește a fi nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii a municipiului București, împotriva sentinței civile
nr.271 din 3 martie 2003 a Curții de Apel București, Secția contencios
adiministrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14
ianuarie 2004.