ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2397/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată

la Curtea de Apel București la data de 7 iulie 2007, reclamanta D.E. a solicitat

în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București anularea hotărârii

din 28 mai 2007 emisă de pârâtă și recunoașterea calității sale de beneficiar al

drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000 și pentru perioada 16 aprilie 1941 -

1 iulie 1942.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, deși are aceeași situație juridică cu fratele său, acesta

beneficiază de drepturile acordate de lege pentru perioada respectivă, iar reclamantei

nu i se acordă aceleași drepturi.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2434

din 10 octombrie 2007 a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamanta D.E. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București.

A anulat hotărârea din 28 mai 2007 emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită o

nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000 și pentru perioada 16 aprilie 1941 - 1 iulie 1942, începând cu 1 decembrie

2006.

În motivarea soluției

s-a reținut că, reclamanta are o situație juridică identică cu a fratelui său, că

a prezentat aceleași acte ca și acesta, motiv pentru care este îndreptățită la acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și pentru perioada solicitată prin acțiune.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că greșit s-a reținut că, hotărârea

nr. AA/2006 depusă de reclamantă, referitoare la fratele său a fost emisă de aceeași

pârâtă, în realitate această hotărâre a fost emisă de Casa Județeană de Pensii Timiș,

motiv pentru care instanța de fond nu putea să constate că reclamanta a prezentat

aceleași înscrisuri ca și fratele său pentru obținerea hotărârii nr. AA/2006. Simplul

fapt că fratele reclamantei beneficiază de o hotărâre prin care i se recunoaște

perioada 15 octombrie 1940 - 1 iulie 1942 ca fiind persecuție etnică nu este de

natură a conduce la concluzia că, reclamanta trebuie să beneficieze de prevederile

legii, pentru aceeași perioadă, în lipsa actelor doveditoare.

Examinând cauza în raport

cu motivul invocat, precum și potrivit art. 304

1

C. proc. civ., se constată

că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente.

Prin decizia nr. 2073

din 14 noiembrie 2002 emisă de pârâta Casa de Pensii a Municipiului București s-a

admis cererea formulată de petenta-reclamantă D.E., fiindu-i acordate acesteia drepturile

conferite de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, începând cu 1 iulie 2002, pentru

perioadele: 22 octombrie 1940 - 15 aprilie 1941 și 1 martie 1944 - 6 martie 1945.

Această hotărâre a rămas

definitivă, nefiind atacată de reclamanta D.E., care la acea dată nu a înțeles să

pretindă acordarea respectivelor drepturi și pentru perioada 16 aprilie 1941 - 1

iulie 1942.

Prin cererea nouă adresată

pârâtei la data de 15 noiembrie 2006, petenta-reclamantă a solicitat acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1940-1942, deși perioada 22 octombrie

1940 - 15 aprilie 1941 îi fusese recunoscută prin decizia nr. 2073 din 14noiembrie

motivată prin nedovedirea persecuției etnice invocate, certificatul de notorietate

emis de Primăria B. - R. pentru B.D., nereprezentând o dovadă a persecuției etnice

pentru reclamanta D.E.

Se constată de altfel,

date contradictorii în actele depuse de reclamantă, fratele acesteia B.M. este fiul

lui D. și V., reclamanta este născută B.E. fiica lui D. și V., la Călărași, iar

în buletinul de identitate locul nașterii reclamantei este în localitatea J. - S.;

certificatul de notorietate este emis pe numele B.D. fără a rezulta gradul de rudenie

între această persoană și reclamantă.

În consecință, se va admite

recursul declarat de pârâtă, se va casa sentința atacată și pe fond se va respinge

acțiunea formulată de D.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2434 din

10 octombrie 2007 a Curții de Apel București. secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința atacată

și pe fond respinge acțiunea formulată de D.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2008.