ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 319/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul B.I. a chemat în

judecată Casa de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 189/2000, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să

dispună anularea hotărârii nr. 15741/116 din 24 februarie 2006, emisă de pârâtă

și obligarea ei la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i fie recunoscute

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe perioada 23 septembrie 1942 - 6

martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a locuit împreună cu părinții și frații săi, în

localitatea unde aceștia au fost strămutați, astfel că a dobândit același

statut cu aceștia, indiferent de momentul concepției.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1539

din 26 iunie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea

hotărârii nr. 15741/116 din 24 februarie 2006, emisă de pârâtă și obligând-o pe

aceasta să-i recunoască drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, pe perioada 23 septembrie 1942 - 6 martie 1945,

începând cu data de 1 martie 2006.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că reclamantul a împărtășit aceeași viață cu

frații și surorile strămutate, ca urmare a persecuției etnice, astfel că este

îndreptățit să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.

189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în

esență, că „beneficiarii acestei legi sunt acele persoane care au fost

strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu, ceea ce nu e în situația

reclamantului care s-a născut după doi ani de la refugiul părinților săi din

Ardealul de Nord.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

dintre situațiile strict enumerate de lege.

Din interpretarea acestor

prevederi, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada

arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care le-au suferit în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Într-adevăr, la data

refugiului familiei sale la 31 octombrie 1941, reclamantul nu era născut,

acesta fiind născut la data de 23 septembrie 1942, așa cum rezultă din copia

certificatului de naștere depusă la dosar. Prin urmare, așa cum corect a

reținut și instanța de fond, fiind născut în perioada strămutării părinților

săi și în intervalul prevăzut de lege, act normativ cu un profund caracter

reparatoriu, reclamantul a suferit toate consecințele strămutării și urmează să

i se acorde drepturile corespunzătoare pe perioada 23 septembrie 1942 - 6

martie 1945, începând cu data de 1 martie 2006.

Față de cele prevăzute mai

sus, hotărârea instanței de fond se dovedește a fi legală și temeinică,

recursul urmând să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1594

din 26 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2007.