ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 313/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 13 decembrie

2006, reclamanta S.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a mun.

București anularea hotărârii nr. 16122/366 din 31 iulie 2006 emisă de pârâtă și

recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, cu consecința

acordării drepturilor cuvenite.

În

susținerea acțiunii,

reclamanta a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea

contestată, acte de stare civilă, situație avere imobilă rurală pe numele T.B.

arătând că s-a născut în anul 1944, în perioada de refugiu a părinților săi,

strămutați din Bulgaria ca urmare a Tratatului de la Craiova din 7 septembrie

1940.

Pârâta, prin

întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă

nr. 763 din 14 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.M., a

dispus anularea hotărârii nr. 16122/366 din 31 iulie 2006 emisă de Casa de

Pensii a mun. București și a constatat că reclamanta are calitatea de

beneficiar al Legii nr. 189/2000 de aprobare a O.G. nr. 105/1999, obligând

pârâta să emită o hotărâre în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege

pentru perioada de la 28 februarie 1944 până la 6 martie 1945, începând cu

laugust 2006.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond, examinând actele și lucrările dosarului, a

constatat că reclamanta s-a născut la data de 28 februarie 1944, iar în perioada

cuprinsă între data nașterii sale și sfârșitul intervalului pentru care legea

acordă drepturi reparatorii, a suferit aceleași privațiuni, direct sau

indirect, alături de părinți.

Împotriva acestei

soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat, în termen legal,

recurs, pârâta Casa de Pensii a mun. București susținând că reclamanta nu

îndeplinește condițiile menționate în art. 1 din Legea nr. 189/2000, deoarece

prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul legii

menționate, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să

își schimbe domiciliul în altă localitate. Intimata nu era născută în anul 1940

când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România pentru a

susține că a avut alt domiciliu și a fost obligată să-l schimbe în altă

localitate. De altfel, nu se menționează în prevederile legii că ar putea

beneficia și cei născuți ulterior datei strămutării părinților.

Examinând sentința

atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate de

recurentă, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat,

după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. (1)

lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

De asemenea, potrivit

art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă

localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau

care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive

etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au

refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat

bilateral.

Prin urmare,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, în această categorie întrând, în mod implicit, și copiii

născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație ca și

părinții lor, al căror statut l-au dobândit.

Prin consecință,

copiii care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au

fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice au suferit

astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

Astfel, cu actele de

stare civilă, precum și cu înscrisul ce constată situația averii imobiliare,

reclamanta a făcut dovada că s-a născut la data de 29 februarie 1944, în comuna

N.B., județul Tulcea, unde părinții săi se refugiaseră din Bulgaria,

împrejurări care, de altfel, sunt recunoscute și de către intimata-pârâtă.

Așa fiind, în mod

corect a reținut instanța de fond că reclamanta, începând cu data nașterii

sale, a suferit aceleași condiții nefavorabile ca și familia sa, astfel că și

aceasta este îndrituită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr.

189/2000.

Pentru motivele

arătate, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., menținându-se sentința criticată, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Casa de Pensii a mun. București împotriva sentinței civile

nr. 763 din 14 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2008.