ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.01.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 391/2009

HOTĂRÂRE
27.01.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 391/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 22 aprilie  2008 reclamanta P.C. a solicitat Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în

contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului București, să se dispună

anularea Hotărârii nr. 16263/512 din 23 noiembrie 2006, emisă de pârâtă, prin

care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că pârâta a refuzat în mod nejustificat să-i

acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși a făcut dovada că

împreună cu părinții săi a suferit persecuții etnice în sensul prevăzut de

Legea nr. 189/2000, fiind născută la data de 21 septembrie 1942 în localitatea

Iliești, județul Suceava și strămutată împreună cu familia în baza Tratatului

de la Craiova.

Prin sentința civilă nr. 1369

din 28 martie 2004, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ,

a admis acțiunea reclamantei P.C., a anulat Hotărârea nr. 16263/512 din 23

noiembrie 2006 emisă de pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, pe care

a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat pentru perioada

21 septembrie 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2006.

Pentru a se pronunța în

acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză

rezultă că, reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinților săi, și că

începând cu data nașterii sale, respectiv 21 septembrie 1942, a împărtășit

întru-totul situația părinților săi refugiați. Instanța de fond a considerat că

aprecierea pârâtei în sensul că reclamanta s-a născut la doi ani după punerea

în aplicare a Tratatului semnat la Craiova între România și Bulgaria, privind

schimbul de populație între cele două țări, contravine sensului pe care,

legiuitorul l-a avut în vedere la adoptarea Legii nr. 189/1999.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, se susține că reclamanta

nu este îndreptățită să beneficieze de statutul de strămutat în condițiile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece fiind născută la data de 21

septembrie 1942 în localitatea Iliești, jud. Suceava, după aproximativ doi ani

de la schimbul obligatoriu de populație intervenit în temeiul Tratatului

încheiat la Craiova între România și Bulgaria, la data de 7 septembrie 1940,

aceasta s-a născut practic pe teritoriul Statului Român, neputând invoca așadar

persecuții etnice, autoritățile române nepersecutându-și proprii cetățeni. Arată

recurenta că de prevederile legii nu pot beneficia decât copiii concepuți la

data strămutării, iar nu și cei concepuți după strămutare, născuți pe

teritoriul României, pe considerentul că au suferit privațiuni din cauza

statutului de strămutat pe care l-au avut părinții.

Examinându-se sentința

atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii se constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate începând cu 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945 a avut de

suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind

și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit.

c)].

Din probele administrate în

cauză rezultă că, reclamanta este fiica numiților S.H. și S.E., care au

domiciliat în localitatea Frăsari, județul Durostor, iar nașterea acesteia a

avut loc în timpul refugiului părinților săi, în localitatea Iliești, raionul

Gura Humorului.

Curtea nu poate lua în

considerare motivele de recurs, potrivit cu care, de prevederile Legii nr. 189/2000,

nu pot beneficia copiii născuți după strămutare, pe considerentul că legea nu

îi prevede expres ca beneficiari și pe aceștia.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată prin

Legea nr. 189/2000, rezultă că obiectul și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii ca și familia sa.

Prin urmare, instanța de

fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile

legale aplicabile. Pe cale de consecință, recursul declarat de pârâtă este nefondat

și urmează a fi respins.

Respinge recursul declarat

de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1218

din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 ianuarie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-01-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 313/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 13 decembrie 2006, reclamanta S.M. a solici
ÎCCJ 2006-05-24
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1866/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 septembrie 2005, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta a solicita
ÎCCJ 2007-02-06
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 700/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 2 martie 2006 reclamantul B.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii
ÎCCJ 2008-11-25
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4289/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 28 noiembrie 2007, reclamanta C.E.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de
ÎCCJ 2006-05-23
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1833/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta V.H. a solicitat, în contradicto
Sursă