ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3143/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3143/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA BUCUREȘTI pentru S.N.T.F.M.

C.F.R. M. SA, SUCURSALA CRAIOVA, a solicitat obligarea pârâtei SC A.R.I.A.S.

SRL la plata sumei de 135.662,92 lei, reprezentând prejudiciu rezultat din

acordarea de reduceri tarifare necuvenite, aferente contractelor încheiate cu

pârâta, precum și obligarea acesteia la plata dobânzii legale de 7.770,75 lei

și a diferenței de curs valutar de 4.012,47 lei pentru care s-a calculat

dobânda legală de 292,69 lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că a încheiat, în calitatea sa de transportator, cu pârâta, în

calitate de client, contractele nr. C2.3/263/2004, C2.3./264/2004 și C2.3/265/2004

privind plată centralizată și reduceri tarifare. În continuare a arătat că

potrivit contractului nr. C2.3./263/2004, pârâta s-a angajat că va realiza

treapta 1 de tonaj pentru o cantitate de mărfuri cuprinsă între 5.001-40.000

tone/an, fapt pentru care în perioada de derulare a contractului, a beneficiat de

reduceri tarifare de 13% pentru vagoanele C.F.R. M. și particulare și de 5%

pentru vagoanele RIV și PPV netranspuse. La sfârșitul derulării contractului și

urmare regularizării finale, reclamanta a acordat reduceri tarifare

nejustificate, în sumă de 82.368,79 lei în plus, atât pentru traficul de import

cât și de export, sumă la care s-a calculat dobânda legală.

Cu referire la contractul nr. C2.3./264/2004,

pârâta s-a angajat că va realiza treapta 1 de tonaj pentru o cantitate de

mărfuri cuprinsă între 1-100.000 tone/an, fapt pentru care nu a realizat

reduceri tarifare. Potrivit regularizării finale, reclamanta a acordat reduceri

tarifare nejustificate în sumă de 17.779,92 lei.

La sfârșitul derulării contractului nr. C2.3/265/2004,

pârâta a realizat un tonaj de 21.929 tone, reclamanta acordând reduceri

tarifare nejustificate de 41.218,22 lei, la care s-a adăugat o dobândă de

2.519,67 lei.

De asemenea, reclamanta a mai susținut că

nu au fost respectate prevederile contractelor privind valoarea cursului

valutar, reclamanta luând în considerare cursul valutar al B.N.R. valabil la

data efectuării plății efective a facturilor de prestații în loc de cursul

valutar al B.N.R. valabil la data scadenței contractuale a facturilor.

Tribunalul Dolj, secția comercială, prin

sentința nr. 122 din 31 ianuarie 2008 a respins acțiunea reclamantei și a

obligat reclamanta la plata sumei de 5000 RON , cheltuieli de judecată în

favoarea pârâtei.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a

reținut în ceea ce privește suma solicitată cu titlu de prejudiciu, că în

ianuarie 2005 părțile au procedat la regularizarea finală, nefiind formulate

obiecții cu privire la sumele acordate ca tarife de transport și nici la

reducerile tarifare acordate. Regularizarea a fost efectuată conform art. 5.2.

din contract, prin raportare la numărul de luni de derulare a contractului și

nu prin raportare la anul calendaristic, fapt care este în concordanță cu

Politica tarifară /2004 a S.N.T.F.M. C.F.R. M. și a Dispoziției nr. 75/2003 de

aplicare a acesteia. Tribunalul a reținut netemeinicia cererii privind

diferența de curs valutar, întrucât din documentele de plată depuse la dosar a

rezultat că sumele aferente facturilor achitate de către pârâtă au fost

calculate la cursul B.N.R. valabil din ziua plății, ceea ce este în concordanță

cu clauzele contractuale.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamanta S.N.T.F.M..C.F.R. MARFĂ SA BUCUREȘTI prin S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA,

SUCURSALA CRAIOVA, și pârâta SC A.R.I.A.S. SRL CRAIOVA.

Pârâta S.C. A.R.I.A.S. a formulat critici

în apel numai cu privire la aspectul neacordării în totalitate a cheltuielilor

de judecată, reprezentând onorariu de avocat, susținând că instanța a aplicat

greșit dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Reclamanta, în apelul său a arătat că

referitor la contractul nr. C2.3/263/2004 a acordat reduceri tarifare

nejustificate, aferente treptei 3 de tonaj, în loc de treapta 2 de tonaj, fiind

acordate eronat reduceri de 82.368,79 lei. Pentru contractul nr. C2.3/264/2004,

au fost acordate reduceri aferente treptei 2 de tonaj, în loc de treapta 1

pentru care nu se acordau reduceri tarifare, rezultând suma de 17.779,92 lei.

Cu privire la contractul nr. C2.3./265/2004, la regularizare au fost acordate

reduceri aferente treptei 2 de tonaj, deși pârâta a realizat treapta 1 pentru

care nu se acordă reduceri, rezultând suma acordată eronat de 41.218,22 lei. De

asemenea, pârâta a criticat greșita aplicare a dispozițiilor art. 8.15 pct. 2,

3 , 4 și art. 8.16 din contractele încheiate, astfel cum au fost amendate prin

Actul adițional nr. 1, în sensul că trebuia luat în considerare cursul valutar

al B.N.R. valabil la data scadenței și nu cel de la data plății efective a

facturilor.

Prin decizia comercială nr. 313 din data

de 18 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca

nefondate apelurile declarate de reclamantă și pârâtă; a respins cererile

ambelor părți prin care au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

În ceea ce privește apelul pârâtei,

Curtea a apreciat că tribunalul a acordat în mod corect cheltuieli de judecată,

prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în raport de

valoarea litigiului, complexitatea speței, durata litigiului și munca prestată

de apărător.

Cu privire la apelul reclamantei,

instanța urmare completării probatoriului administrat în fața instanței de

fond, cu efectuarea unei expertize contabile, a reținut că pârâta a depășit

tonajul angajat, iar reducerile tarifare au fost acordate în mod corespunzător.

În sprijinul concluziilor raportului de expertiză sunt și prevederile art. 5.2.

din contractul 263, art. 7.3. din contractul nr. 264 și art. 5.3 din contractul

nr. 265, care prevăd calcularea treptelor de tonaj corespunzător numărului de

luni de derulare a contractului. Cu referire la sumele solicitate cu titlu de

diferență de curs valutar, instanța de apel a reținut concluziile expertului

contabil, în sensul că factura emisă în luna octombrie 2004 de către

reclamantă, privind diferența de curs valutar dintre data emiterii și data

scadenței, pentru cele trei contracte a fost decontată.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs ambele părți .

Reclamanta S.N.T.F.. C.F.R. M. SA

BUCUREȘTI pentru S.N.T.F.M. C.F.R. M., SUCURSALA CRAIOVA, a formulat recurs, în

cadrul termenului legal, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea

în parte a deciziei recurată în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei

la plata sumei de 135.662,92 lei prejudiciu, la care se adaugă dobânda legală

aferentă acestei sume de 7.770,75 lei, diferență de curs valutar de 4.012,47

lei și dobânda legală aferentă acesteia.

În concret, criticile reclamantei au

vizat următoarele aspecte :

Instanța de apel a interpretat în

mod greșit clauzele contractelor încheiate între părți, reținând că pârâta s-a

încadrat în treptele de tonaj corespunzătoare respectivelor reduceri tarifare.

Astfel, reclamanta a arătat că pentru contractul nr. C2.3./263/2004, reclamanta

a acordat reduceri tarifare, aferente treptei 3 de tonaj, în loc de treapta 2

de tonaj realizată de către pârâtă; pentru contractul nr. C2.3./264/2004,

pârâta a realizat un tonaj de 73.987 tone pentru care nu putea beneficia de

reduceri tarifare; pentru contractul nr C2.3./265/2004, reclamanta a acordat

reduceri aferente treptei 2 de tonaj, deși pârâta a realizat treapta 1 de

tonaj.

Reclamanta susține încălcarea

prevederilor art. 8.15 pct. 2, 3 și 4 și art. 8.16 din Contractul nr. 263 și

actului adițional acestuia, precum și încălcarea art. 8.15 pct. 2, 3 și 4 și art.

8.16 din contractul nr. 265, în sensul neluării în considerare a cursului

valutar de la data scadenței facturilor.

Pârâta SC A.R.I.A.S SRL CRAIOVA a

formulat recurs în cadrul termenului legal, în temeiul motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ., prin care a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată și obligarea

reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul solicitat și

dovedit.

În susținerea criticilor recurenta a

arătat că onorariul de avocat plătit de către pârâtă, a fost redus în mod

nejustificat de la suma de 50.000 RON la suma de 5.000 RON. În susținerea

onorariului plătit apărătorului ales, recurenta are în vedere valoarea

litigiului și complexitatea speței. Pentru organizarea apărării, apărătorul a

studiat o amplă documentație, iar onorariul achitat este pe deplin justificat.

Recurenta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 969 și art. 970 C.

civ., prin intervenția instanței în dispozițiile contractuale ale contractului

de asistență juridică, care are putere de lege între părți. De asemenea, pârâta

a invocat dispozițiile art. 30 din Legea nr. 51/1995.

În susținerea motivului de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pârâta a susținut că

instanța de apel a respins cererea accesorie formulată în apel privind

cheltuieli de judecată, deși nu a motivat în nici un fel respingerea acesteia.

În ceea ce privește recursul

declarat de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA BUCUREȘTI pentru SUCURSALA

CRAIOVA, Înalta Curte constată că este nefondat urmând a fi respins pentru

următoarele considerente :

În susținerea cererii de recurs,

recurenta a invocat motivele de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Din analiza criticilor dezvoltate, prin raportare

la textele legale invocate, se constată că recurenta a susținut interpretarea

greșită a clauzelor contractuale, situație care atrage câmpul de aplicare al

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care

urmează a fi analizat de către instanță. Invocarea formală a motivului prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără dezvoltarea criticilor care vizează

nelegalitatea deciziei recurată, nu poate atrage controlul instanței de recurs.

Revenind la motivul de recurs

invocat și dezvoltat, motiv care vizează interpretarea greșită a actului dedus

judecății, respectiv a contractelor nr. C2.3./263/2004, C2.3./264/2004 și

C2.3./265/2004, încheiate între reclamantă în calitate de transportator și

pârâtă în calitate de client, Înalta Curte constată că ambele instanțe nu au

trecut peste voința clar exprimată a părților. Astfel, în mod corect instanța

de apel, în baza rolului devolutiv a apelului a încuviințat efectuarea unei

expertize contabile, de către doi experți contabili, prin intermediul căreia

s-a răspuns următoarelor obiective : data încheierii contractelor, perioada de

valabilitate a acestora, tonajele angajate la transport și treapta de tonaj

corespunzătoare contractelor încheiate, valoarea procentuală a reducerilor

tarifare de care a beneficiat pârâta, tonajul realizat de pârâtă la sfârșitul

perioadei de valabilitate a contractelor, sumele datorate de pârâtă.

Soluția pronunțată de către instanța

de apel a fost în mod legal fundamentată pe concluziile raportului de

expertiză, care a avut în vedere prevederile contractuale și politica tarifară,

precum și înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Argumentele prezentate de către

reclamantă în sprijinul justificării sumei reprezentând prejudiciu vizează

chestiuni de temeinicie și nu de nelegalitate, motiv pentru care, instanța de

recurs nu poate proceda la reinterpretarea probelor administrate în cauză, ci

poate doar examina dacă s-a procedat la interpretarea greșită a clauzelor

contractuale.

Astfel, clauzele prevăzute la art.

5.2 (contractul 263), art. 7.3 (contractul 264) și art. 5.3 (contractul 265) ,

prevăd că treapta de tonaj se stabilește potrivit numărului de luni de derulare

a contractului, interpretare care este în concordanță și cu punctul de vedere

solicitat de către reclamantă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA BUCUREȘTI, existent la

fila 61 a dosarului de apel, adresă care concluzionează în sensul că

regularizările finale la contractele deferite justiției au fost corect

efectuate, având în vedere perioada de derulare a contractului și tonajul

efectiv realizat. În sprijinul acestei interpretări este și punctul de vedere

exprimat prin Nota de constatare întocmită de către SUCURSALA DE MARFĂ CRAIOVA,

la data de 3 februarie 2006, existentă la fila 105 a dosarului de apel, care a

constatat că au fost respectate prevederile contractuale.

În ceea ce privește clauza nr. 8.15,

respectiv 8.16 pct. 2, 3 și 4 din contractele încheiate, referitoare la

regularizarea diferențelor de curs valutar, interpretarea instanței de apel

este corectă în sensul că părțile au convenit prin contracte ca achitarea

tarifelor de transport să se facă în lei sau Euro de la data efectuării plății,

iar cu ocazia regularizării s-a convenit să se aibă în vedere cursul de la data

facturării. În oricare situație, potrivit concluziilor raportului, diferențele

de curs valutar dintre data emiterii facturilor și data scadenței acestora au

fost facturate de către reclamantă, iar acestea au fost decontate de către

pârâtă.

Având în vedere că nu se evidențiază

motive care să fie supuse cazului de modificare a deciziei prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi respins.

Recursul declarat de pârâta SC

A.R.I.A.S SRL CRAIOVA este nefondat.

Înalta Curte, va examina în raport

de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - invocat

de către recurentă, greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C.

proc. civ.

Astfel, dispozițiile textului legal

sus menționat, reglementează un aspect al raportului juridic de drept

procesual, textul stabilind modalitatea de calcul a sumei datorate cu titlu de

cheltuieli de judecată. În cadrul acestui raport, instanța va determina

cuantumul cheltuielilor de judecată, cu posibilitatea diminuării acestora, atunci

când acestea sunt nepotrivit de mari.

Raportul juridic civil, dintre

avocat și client, nu este stânjenit în nici un mod , deoarece activitatea

instanței nu stânjenește și nici nu controlează executarea contractului de

asistență juridică, reglementat de Legea nr. 51/1995, ea fiind limitată la

reducerea cheltuielilor de judecată și nu la reducerea onorariului avocatului.

În raport de aceste precizări,

instanța de fond, în raport de criteriile vizând complexitatea cauzei, munca

prestată de avocat și valoarea litigiului, a cenzurat, cu prilejul stabilirii

cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial, reducând

corespunzător cheltuielile de judecată.

În temeiul art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recurenta a susținut că instanța de apel a respins, fără nici o motivare,

cererea sa privind acordarea de cheltuieli de judecată în apel.

Înalta Curte, analizând hotărârea

prin prisma motivului invocat, constată legalitatea soluționării acestei cereri

accesorii în raport de soluția pronunțată de către instanța de apel. Astfel,

sentința primei instanțe a fost apelată atât de către reclamantă cât și de

către pârâtă, prin decizia instanței de apel fiind respinse ambele apeluri

formulate. Cheltuielile de judecată provocate de formularea cererii de apel de

către pârâta SC . A.R.I.A.S SRL CRAIOVA, respinsă de către instanță, trebuie

suportate de partea care a formulat-o, fiind irelevant faptul că instanța de

apel a soluționat și apelul formulat de reclamantă.

Motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 4 C. proc. civ. se constată pe de o parte că nu a fost dezvoltat și

motivat, iar pe de altă parte că în cauză nu se evidențiază nici una dintre

ipotezele prevăzute de acest motiv de nelegalitate.

În raport de aceste considerente, în

raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri

urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Craiova, și pârâta

SC . A.R.I.A.S SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 313 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 noiembrie 2009.