ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3143/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA BUCUREȘTI pentru S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, SUCURSALA CRAIOVA, a solicitat obligarea pârâtei SC A.R.I.A.S. SRL la plata sumei de 135.662,92 lei, reprezentând prejudiciu rezultat din acordarea de reduceri tarifare necuvenite, aferente contractelor încheiate cu pârâta, precum și obligarea acesteia la plata dobânzii legale de 7.770,75 lei și a diferenței de curs valutar de 4.012,47 lei pentru care s-a calculat dobânda legală de 292,69 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a încheiat, în calitatea sa de transportator, cu pârâta, în calitate de client, contractele nr. C2.3/263/2004, C2.3./264/2004 și C2.3/265/2004 privind plată centralizată și reduceri tarifare.

În continuare a arătat că potrivit contractului nr. C2.3./263/2004, pârâta s-a angajat că va realiza treapta 1 de tonaj pentru o cantitate de mărfuri cuprinsă între 5.001-40.000 tone/an, fapt pentru care în perioada de derulare a contractului, a beneficiat de reduceri tarifare de 13% pentru vagoanele C.F.R. M. și particulare și de 5% pentru vagoanele RIV și PPV netranspuse. La sfârșitul derulării contractului și urmare regularizării finale, reclamanta a acordat reduceri tarifare nejustificate, în sumă de 82.368,79 lei în plus, atât pentru traficul de import cât și de export, sumă la care s-a calculat dobânda legală. Cu referire la contractul nr. C2.3./264/2004, pârâta s-a angajat că va realiza treapta 1 de tonaj pentru o cantitate de mărfuri cuprinsă între 1-100.000 tone/an, fapt pentru care nu a realizat reduceri tarifare.

Potrivit regularizării finale, reclamanta a acordat reduceri tarifare nejustificate în sumă de 17.779,92 lei. La sfârșitul derulării contractului nr. C2.3/265/2004, pârâta a realizat un tonaj de 21.929 tone, reclamanta acordând reduceri tarifare nejustificate de 41.218,22 lei, la care s-a adăugat o dobândă de 2.519,67 lei. De asemenea, reclamanta a mai susținut că nu au fost respectate prevederile contractelor privind valoarea cursului valutar, reclamanta luând în considerare cursul valutar al B.N.R. valabil la data efectuării plății efective a facturilor de prestații în loc de cursul valutar al B.N.R. valabil la data scadenței contractuale a facturilor. Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 122 din 31 ianuarie 2008 a respins acțiunea reclamantei și a obligat reclamanta la plata sumei de 5000 RON , cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut în ceea ce privește suma solicitată cu titlu de prejudiciu, că în ianuarie 2005 părțile au procedat la regularizarea finală, nefiind formulate obiecții cu privire la sumele acordate ca tarife de transport și nici la reducerile tarifare acordate. Regularizarea a fost efectuată conform art. 5.2. din contract, prin raportare la numărul de luni de derulare a contractului și nu prin raportare la anul calendaristic, fapt care este în concordanță cu Politica tarifară /2004 a S.N.T.F.M. C.F.R. M. și a Dispoziției nr. 75/2003 de aplicare a acesteia. Tribunalul a reținut netemeinicia cererii privind diferența de curs valutar, întrucât din documentele de plată depuse la dosar a rezultat că sumele aferente facturilor achitate de către pârâtă au fost calculate la cursul B.N.R.

valabil din ziua plății, ceea ce este în concordanță cu clauzele contractuale. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta S.N.T.F.M..C.F.R. MARFĂ SA BUCUREȘTI prin S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, SUCURSALA CRAIOVA, și pârâta SC A.R.I.A.S. SRL CRAIOVA. Pârâta S.C. A.R.I.A.S. a formulat critici în apel numai cu privire la aspectul neacordării în totalitate a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, susținând că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Reclamanta, în apelul său a arătat că referitor la contractul nr. C2.3/263/2004 a acordat reduceri tarifare nejustificate, aferente treptei 3 de tonaj, în loc de treapta 2 de tonaj, fiind acordate eronat reduceri de 82.368,79 lei.

Pentru contractul nr. C2.3/264/2004, au fost acordate reduceri aferente treptei 2 de tonaj, în loc de treapta 1 pentru care nu se acordau reduceri tarifare, rezultând suma de 17.779,92 lei. Cu privire la contractul nr. C2.3./265/2004, la regularizare au fost acordate reduceri aferente treptei 2 de tonaj, deși pârâta a realizat treapta 1 pentru care nu se acordă reduceri, rezultând suma acordată eronat de 41.218,22 lei. De asemenea, pârâta a criticat greșita aplicare a dispozițiilor art. 8.15 pct. 2, 3 , 4 și art. 8.16 din contractele încheiate, astfel cum au fost amendate prin Actul adițional nr. 1, în sensul că trebuia luat în considerare cursul valutar al B.N.R. valabil la data scadenței și nu cel de la data plății efective a facturilor.

Prin decizia comercială nr. 313 din data de 18 noiembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă și pârâtă; a respins cererile ambelor părți prin care au solicitat cheltuieli de judecată în apel. În ceea ce privește apelul pârâtei, Curtea a apreciat că tribunalul a acordat în mod corect cheltuieli de judecată, prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în raport de valoarea litigiului, complexitatea speței, durata litigiului și munca prestată de apărător. Cu privire la apelul reclamantei, instanța urmare completării probatoriului administrat în fața instanței de fond, cu efectuarea unei expertize contabile, a reținut că pârâta a depășit tonajul angajat, iar reducerile tarifare au fost acordate în mod corespunzător.

În sprijinul concluziilor raportului de expertiză sunt și prevederile art. 5.2. din contractul 263, art. 7.3. din contractul nr. 264 și art. 5.3 din contractul nr. 265, care prevăd calcularea treptelor de tonaj corespunzător numărului de luni de derulare a contractului. Cu referire la sumele solicitate cu titlu de diferență de curs valutar, instanța de apel a reținut concluziile expertului contabil, în sensul că factura emisă în luna octombrie 2004 de către reclamantă, privind diferența de curs valutar dintre data emiterii și data scadenței, pentru cele trei contracte a fost decontată. Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți . Reclamanta S.N.T.F.. C.F.R. M. SA BUCUREȘTI pentru S.N.T.F.M.

C.F.R. M., SUCURSALA CRAIOVA, a formulat recurs, în cadrul termenului legal, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurată în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 135.662,92 lei prejudiciu, la care se adaugă dobânda legală aferentă acestei sume de 7.770,75 lei, diferență de curs valutar de 4.012,47 lei și dobânda legală aferentă acesteia. În concret, criticile reclamantei au vizat următoarele aspecte : Instanța de apel a interpretat în mod greșit clauzele contractelor încheiate între părți, reținând că pârâta s-a încadrat în treptele de tonaj corespunzătoare respectivelor reduceri tarifare.

Astfel, reclamanta a arătat că pentru contractul nr. C2.3./263/2004, reclamanta a acordat reduceri tarifare, aferente treptei 3 de tonaj, în loc de treapta 2 de tonaj realizată de către pârâtă; pentru contractul nr. C2.3./264/2004, pârâta a realizat un tonaj de 73.987 tone pentru care nu putea beneficia de reduceri tarifare; pentru contractul nr C2.3./265/2004, reclamanta a acordat reduceri aferente treptei 2 de tonaj, deși pârâta a realizat treapta 1 de tonaj. Reclamanta susține încălcarea prevederilor art. 8.15 pct. 2, 3 și 4 și art. 8.16 din Contractul nr. 263 și actului adițional acestuia, precum și încălcarea art. 8.15 pct. 2, 3 și 4 și art. 8.16 din contractul nr. 265, în sensul neluării în considerare a cursului valutar de la data scadenței facturilor.

Pârâta SC A.R.I.A.S SRL CRAIOVA a formulat recurs în cadrul termenului legal, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul solicitat și dovedit. În susținerea criticilor recurenta a arătat că onorariul de avocat plătit de către pârâtă, a fost redus în mod nejustificat de la suma de 50.000 RON la suma de 5.000 RON. În susținerea onorariului plătit apărătorului ales, recurenta are în vedere valoarea litigiului și complexitatea speței. Pentru organizarea apărării, apărătorul a studiat o amplă documentație, iar onorariul achitat este pe deplin justificat.

Recurenta susține că au fost încălcate dispozițiile art. 969 și art. 970 C. civ., prin intervenția instanței în dispozițiile contractuale ale contractului de asistență juridică, care are putere de lege între părți. De asemenea, pârâta a invocat dispozițiile art. 30 din Legea nr. 51/1995. În susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pârâta a susținut că instanța de apel a respins cererea accesorie formulată în apel privind cheltuieli de judecată, deși nu a motivat în nici un fel respingerea acesteia. În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA BUCUREȘTI pentru SUCURSALA CRAIOVA, Înalta Curte constată că este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente : În susținerea cererii de recurs, recurenta a invocat motivele de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Din analiza criticilor dezvoltate, prin raportare la textele legale invocate, se constată că recurenta a susținut interpretarea greșită a clauzelor contractuale, situație care atrage câmpul de aplicare al motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care urmează a fi analizat de către instanță. Invocarea formală a motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără dezvoltarea criticilor care vizează nelegalitatea deciziei recurată, nu poate atrage controlul instanței de recurs. Revenind la motivul de recurs invocat și dezvoltat, motiv care vizează interpretarea greșită a actului dedus judecății, respectiv a contractelor nr. C2.3./263/2004, C2.3./264/2004 și C2.3./265/2004, încheiate între reclamantă în calitate de transportator și pârâtă în calitate de client, Înalta Curte constată că ambele instanțe nu au trecut peste voința clar exprimată a părților.

Astfel, în mod corect instanța de apel, în baza rolului devolutiv a apelului a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, de către doi experți contabili, prin intermediul căreia s-a răspuns următoarelor obiective : data încheierii contractelor, perioada de valabilitate a acestora, tonajele angajate la transport și treapta de tonaj corespunzătoare contractelor încheiate, valoarea procentuală a reducerilor tarifare de care a beneficiat pârâta, tonajul realizat de pârâtă la sfârșitul perioadei de valabilitate a contractelor, sumele datorate de pârâtă. Soluția pronunțată de către instanța de apel a fost în mod legal fundamentată pe concluziile raportului de expertiză, care a avut în vedere prevederile contractuale și politica tarifară, precum și înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Argumentele prezentate de către reclamantă în sprijinul justificării sumei reprezentând prejudiciu vizează chestiuni de temeinicie și nu de nelegalitate, motiv pentru care, instanța de recurs nu poate proceda la reinterpretarea probelor administrate în cauză, ci poate doar examina dacă s-a procedat la interpretarea greșită a clauzelor contractuale. Astfel, clauzele prevăzute la art. 5.2 (contractul 263), art. 7.3 (contractul 264) și art. 5.3 (contractul 265) , prevăd că treapta de tonaj se stabilește potrivit numărului de luni de derulare a contractului, interpretare care este în concordanță și cu punctul de vedere solicitat de către reclamantă S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA BUCUREȘTI, existent la fila 61 a dosarului de apel, adresă care concluzionează în sensul că regularizările finale la contractele deferite justiției au fost corect efectuate, având în vedere perioada de derulare a contractului și tonajul efectiv realizat.

În sprijinul acestei interpretări este și punctul de vedere exprimat prin Nota de constatare întocmită de către SUCURSALA DE MARFĂ CRAIOVA, la data de 3 februarie 2006, existentă la fila 105 a dosarului de apel, care a constatat că au fost respectate prevederile contractuale. În ceea ce privește clauza nr. 8.15, respectiv 8.16 pct. 2, 3 și 4 din contractele încheiate, referitoare la regularizarea diferențelor de curs valutar, interpretarea instanței de apel este corectă în sensul că părțile au convenit prin contracte ca achitarea tarifelor de transport să se facă în lei sau Euro de la data efectuării plății, iar cu ocazia regularizării s-a convenit să se aibă în vedere cursul de la data facturării.

În oricare situație, potrivit concluziilor raportului, diferențele de curs valutar dintre data emiterii facturilor și data scadenței acestora au fost facturate de către reclamantă, iar acestea au fost decontate de către pârâtă. Având în vedere că nu se evidențiază motive care să fie supuse cazului de modificare a deciziei prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi respins. Recursul declarat de pârâta SC A.R.I.A.S SRL CRAIOVA este nefondat. Înalta Curte, va examina în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - invocat de către recurentă, greșita aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Astfel, dispozițiile textului legal sus menționat, reglementează un aspect al raportului juridic de drept procesual, textul stabilind modalitatea de calcul a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecată.

În cadrul acestui raport, instanța va determina cuantumul cheltuielilor de judecată, cu posibilitatea diminuării acestora, atunci când acestea sunt nepotrivit de mari. Raportul juridic civil, dintre avocat și client, nu este stânjenit în nici un mod , deoarece activitatea instanței nu stânjenește și nici nu controlează executarea contractului de asistență juridică, reglementat de Legea nr. 51/1995, ea fiind limitată la reducerea cheltuielilor de judecată și nu la reducerea onorariului avocatului. În raport de aceste precizări, instanța de fond, în raport de criteriile vizând complexitatea cauzei, munca prestată de avocat și valoarea litigiului, a cenzurat, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial, reducând corespunzător cheltuielile de judecată.

În temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susținut că instanța de apel a respins, fără nici o motivare, cererea sa privind acordarea de cheltuieli de judecată în apel. Înalta Curte, analizând hotărârea prin prisma motivului invocat, constată legalitatea soluționării acestei cereri accesorii în raport de soluția pronunțată de către instanța de apel. Astfel, sentința primei instanțe a fost apelată atât de către reclamantă cât și de către pârâtă, prin decizia instanței de apel fiind respinse ambele apeluri formulate. Cheltuielile de judecată provocate de formularea cererii de apel de către pârâta SC . A.R.I.A.S SRL CRAIOVA, respinsă de către instanță, trebuie suportate de partea care a formulat-o, fiind irelevant faptul că instanța de apel a soluționat și apelul formulat de reclamantă.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. se constată pe de o parte că nu a fost dezvoltat și motivat, iar pe de altă parte că în cauză nu se evidențiază nici una dintre ipotezele prevăzute de acest motiv de nelegalitate. În raport de aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Craiova, și pârâta SC . A.R.I.A.S SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 313 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2009.