ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 772/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul G.D.R. a chemat în judecată

pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale pentru

ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea până la

rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța pe fondul cauzei a

executării Ordinului nr. 3 din 10 aprilie 2009, prin care a fost numită în

funcția de director general interimar al Direcției Generale Juridice din cadrul

Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Constanța

Huștiu.

În motivarea cererii

a arătat reclamantul că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea

nr. 554/2004. Astfel, cerința cazului bine justificat este rezultată din faptul

că în emiterea Ordinului nr. 3/2009 s-au încălcat prevederile art. 100 din Legea

nr. 188/1999 republicată și a H.G. nr. 227/2009. Astfel, s-a susținut de către

reclamant, dacă s-ar fi respectat prevederile sus-menționate trebuia ca

reclamantul, ce deținea funcția de conducere de director al Direcției

Legislație, Contencios și Executare Silită, să fie numit în funcția de director

general interimar, cât timp obiectul de activitate al Direcției Juridice, după

reorganizare, nu s-a schimbat într-o proporție mai mare de 50% și, în plus,

autoritatea publică pârâtă nu a întocmit un nou regulament de Organizare și

Funcționare al Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale

spre a face posibilă verificarea faptului dacă atribuțiile D.G.J. s-au

modificat sau nu cu mai mult de 50%. Referitor la cea de-a doua condiție, anume

paguba iminentă, reclamantul a considerat că prin punerea în executare a

actului administrativ i se aduce atât un prejudiciu material, ca urmare a

faptului ca este păgubit direct de diferența între salariul primit și cel

cuvenit dacă ar fi fost cel numit în funcția vizată de Ordinul nr. 3/2009, cât

și un prejudiciu moral, rezultat din afectarea imaginii deosebite, de bun

profesionist, cu rezultate remarcabile, pe care și-a creat-o în cadrul

autorității publice pârâte.

Reclamantul a

solicitat chemarea în judecată, în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004, și a

numitei M.I., director interimar al Direcției Management Resurse Umane în

cadrul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Pârâta Casa Națională

de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a formulat întâmpinare, în

principal invocând excepțiile inadmisibilității pentru nerespectarea

dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței și a lipsei de interes a

reclamantului.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 2919 din 14 august 2009, a respins excepțiile lipsei

inadmisibilității și lipsei de interes ca neîntemeiate.

Totodată, a respins

ca neîntemeiată cererea de suspendare a Ordinului nr. 3 din 10 aprilie 2009

formulată de reclamantul G.D.R. și l-a obligat la cheltuieli de judecată în

cuantum de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii

este neîntemeiată deoarece reclamantul s-a adresat Casei Naționale de Pensii și

Alte Drepturi de Asigurări Sociale cu plângere prealabilă.

Referitor la excepția

lipsei de interes, Curtea a ținut seama de prevederile art. 8 din Legea nr.

554/2004 cât mai ales, pe de altă parte, ale obiectului pricinii, ce impune

judecătorului să examineze numai sumat legalitatea actului administrativ în

verificarea cerinței cazului bine justificat, fără a prejudicia fondul.

Pe fondul cererii de

suspendare s-a reținut că acțiunea este nefondată, deoarece reclamantul nu și-a

dovedit cererea de suspendare din perspectiva reglementării date de art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei

sentințe, considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs reclamantul

G.D.R.; acesta, însă nu și-a motivat recursul nici prin cererea de declarare și

nici ulterior, înăuntrul termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii

potrivit art. 301 și art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Astfel fiind, având

în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și cum nu au fost

constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu,

potrivit alin. (2) al aceluiași articol, se va constata că recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de G.D.R. împotriva Sentinței civile nr. 2919 din 14 august 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.