ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 772/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul G.D.R. a chemat în judecată pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea până la rămânerea irevocabilă a hotărârii ce se va pronunța pe fondul cauzei a executării Ordinului nr. 3 din 10 aprilie 2009, prin care a fost numită în funcția de director general interimar al Direcției Generale Juridice din cadrul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Constanța Huștiu. În motivarea cererii a arătat reclamantul că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, cerința cazului bine justificat este rezultată din faptul că în emiterea Ordinului nr. 3/2009 s-au încălcat prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999 republicată și a H.G.

nr. 227/2009. Astfel, s-a susținut de către reclamant, dacă s-ar fi respectat prevederile sus-menționate trebuia ca reclamantul, ce deținea funcția de conducere de director al Direcției Legislație, Contencios și Executare Silită, să fie numit în funcția de director general interimar, cât timp obiectul de activitate al Direcției Juridice, după reorganizare, nu s-a schimbat într-o proporție mai mare de 50% și, în plus, autoritatea publică pârâtă nu a întocmit un nou regulament de Organizare și Funcționare al Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale spre a face posibilă verificarea faptului dacă atribuțiile D.G.J. s-au modificat sau nu cu mai mult de 50%.

Referitor la cea de-a doua condiție, anume paguba iminentă, reclamantul a considerat că prin punerea în executare a actului administrativ i se aduce atât un prejudiciu material, ca urmare a faptului ca este păgubit direct de diferența între salariul primit și cel cuvenit dacă ar fi fost cel numit în funcția vizată de Ordinul nr. 3/2009, cât și un prejudiciu moral, rezultat din afectarea imaginii deosebite, de bun profesionist, cu rezultate remarcabile, pe care și-a creat-o în cadrul autorității publice pârâte. Reclamantul a solicitat chemarea în judecată, în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004, și a numitei M.I., director interimar al Direcției Management Resurse Umane în cadrul Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a formulat întâmpinare, în principal invocând excepțiile inadmisibilității pentru nerespectarea dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței și a lipsei de interes a reclamantului. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2919 din 14 august 2009, a respins excepțiile lipsei inadmisibilității și lipsei de interes ca neîntemeiate. Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a Ordinului nr. 3 din 10 aprilie 2009 formulată de reclamantul G.D.R. și l-a obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 RON reprezentând onorariu de avocat. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată deoarece reclamantul s-a adresat Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale cu plângere prealabilă.

Referitor la excepția lipsei de interes, Curtea a ținut seama de prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 cât mai ales, pe de altă parte, ale obiectului pricinii, ce impune judecătorului să examineze numai sumat legalitatea actului administrativ în verificarea cerinței cazului bine justificat, fără a prejudicia fondul. Pe fondul cererii de suspendare s-a reținut că acțiunea este nefondată, deoarece reclamantul nu și-a dovedit cererea de suspendare din perspectiva reglementării date de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe, considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs reclamantul G.D.R.; acesta, însă nu și-a motivat recursul nici prin cererea de declarare și nici ulterior, înăuntrul termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii potrivit art. 301 și art. 303 alin. (1) și (2) C. proc.

civ. Astfel fiind, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. și cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, se va constata că recursul este nul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de G.D.R. împotriva Sentinței civile nr. 2919 din 14 august 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.