ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 559/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării

competenței de

judecată de către Tribunalul

Călărași, prin sentința civilă nr. 539 din 16 septembrie 2005,

reclamanta

SC A.T.C. SRL Călărași, în contradictoriu cu pârâtele A.R.R. și A.R.R. – A.C.,

a solicitat obligarea acestora sa-i recunoască calitatea de operator de

transport rutier care a îndeplinit condițiile de participare la licitația

electronică organizată la data de 03 iunie 2005, să-i elibereze licență de

execuție pe traseul Călărași - Ștefan cel Mare și să anuleze măsura atribuirii

acestui traseu către SC T. SRL, alt participant la licitație; reclamanta a

solicitat, de asemenea, obligarea pârâtelor, în solidar, la repararea pagubei

cauzată prin neeliberarea licenței de execuție aferentă traseului Călărași -

Ștefan cel Mare, evaluată la 300 RON pentru fiecare zi, începând cu

01 iulie 2005 și până la repararea ei integrală,

la suportarea daunelor morale în

cuantum de 30.000 RON, precum și

suspendarea măsurii de atribuire a traseului Călărași - Ștefan cel Mare, altui

operator de transport, până la soluționarea cauzei.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe

dispozițiile Legii nr. 554/2004, reclamanta a arătat că a participat la

licitația electronică de atribuire a

traseului

Călărași - Ștefan cel Mare, iar pârâta refuză nejustificat să-i

elibereze

licența de execuție pentru traseul respectiv, pentru motivul că este operator

de transport subvenționat, invocând dispozițiile art. 70 din Ordinul M.L.P.T.L.

nr. 1842/2001.

Pârâta A.R.R., prin întâmpinare, a

invocat excepțiile lipsei capacității procesuale pasive și a lipsei calității

procesuale pasive a A.R.R. – A.C., pe fond solicitând respingerea acțiunii ca

neîntemeiată. Pârâta a solicitat, de asemenea, introducerea în cauză a I.G.C.T.I.

și a D.G.T.R., din cadrul M.T.C.T.

La termenul de judecată din 01

februarie 2006, Instanța de Fond a admis cererea de introducere în cauză a I.G.C.T.I.,

respingând-o în privința D.G.T.R.

Pârâtul I.G.C.T.I. a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale.

Prin

sentința civilă nr. 1073 din 17 mai 2006, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins atât

excepțiile

lipsei capacității procesuale și

a lipsei calității procesuale pasive, invocate de

pârâții A.R.R. – A.C.

și I.G.C.T.I., cât și acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această soluție, Instanța

de Fond a reținut, în ceea ce privește excepțiile invocate de pârâți, că

aceștia au atât capacitate cât și calitate procesuală, întrucât fiecare dintre

instituțiile pârâte au atribuții distincte în activitatea de autorizare a

transporturilor rutiere și a activităților conexe, astfel cum aceasta este

reglementată de Normele metodologice - anexă la Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, art. 41, respectiv de Legea nr. 510/2004 privind

reorganizarea I.G.C.T.I.,art. 12 pct. 17.

Cu privire la fondul cauzei, Instanța

de judecată a reținut, în esență, că în cauză sunt aplicabile prevederile art.

70 din Norma metodologică, aprobată prin Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1842/2001,

potrivit cărora „Operatorii de transport rutier public care efectuează

transporturi urbane subvenționate au acces numai la licențele de execuție

pentru traseu pentru transport rutier de persoane prin servicii regulate în

trafic județean, rămase nesolicitate, și numai după efectuarea în totalitate a

programului de transport urban, confirmată de autoritățile locale, dacă pentru

aceste curse există evidență contabilă separată". Or, apreciază Instanța

de judecată, reclamanta nu a

îndeplinit

condițiile prevăzute de textul legal. Cu privire la capetele de cerere

subsecvente, privind repararea pagubei cauzată prin neeliberarea licenței de

execuție,

obligarea la daune morale și suspendarea măsurii de atribuire a traseului în

discuție altei societăți comerciale, Instanța de Fond a reținut că acestea sunt

neîntemeiate, întrucât nu pot fi apreciate decât în raport cu o

acțiune în contencios administrativ întemeiată,

situație în care nu ne aflăm în

speță.

Împotriva soluției pronunțate de Instanța

de Fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta,

invocând prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea recursului, se arată, în

esență, că hotărârea Instanței de Fond este dată cu aplicarea greșită a

prevederilor art. 70 din Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1842/2001, ce vizează

operatorii de transport rutier care efectuează mai

multe transporturi urbane subvenționate; or, recurenta operează diverse

tipuri

de transport rutier, dintre care numai unul singur este

subvenționat.

De asemenea, arată recurenta, Instanța

de Fond nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere

referitoare la repararea daunelor pricinuite prin neeliberarea licenței de

execuție și la acordarea daunelor morale pricinuite prin știrbirea imaginii

societății.

Examinând sentința atacată, în raport

cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și

cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit prevederilor art. 70 din Norma

metodologică de autorizare și efectuare a transporturilor rutiere și a

activităților conexe acestora, aprobată prin Ordinul M.L.P.T.L. nr. 1842/2001,

„Operatorii de transport rutier public care efectuează transporturi urbane

subvenționate au acces numai la licențele de execuție pentru traseu pentru

transport rutier de persoane prin servicii regulate în trafic județean, rămase

nesolicitate, și numai după efectuarea în totalitate a programului de transport

urban, confirmată de autoritățile locale, dacă pentru aceste curse există

evidență contabilă separată".

Rezultă, din dispozițiile normative citate, că

accesul la licențele de execuție pentru traseu pentru transport rutier de

persoane prin servicii regulate în trafic județean, pentru operatorii de

transport rutier public care efectuează transporturi urbane subvenționate, din

categoria cărora face parte și societatea recurentă, este condiționat, printre

altele, de împrejurarea ca licențele respective să fi rămas nesolicitate de

alte categorii de operatori de transport.

Cum între tipurile de transport rutier operate de către

recurenta față de reclamantă se regăsește și unul urban subvenționat, iar legea

nu distinge cu privire la numărul transporturilor de acest tip, pe de o parte,

și traseul în discuție nu îndeplinea condiția de a fi rămas nesolicitat, pe de

altă parte, în

mod corect a reținut Instanța

de Fond că cererea reclamantei nu îndeplinește

condițiile prevăzute de

lege, refuzul autorității pârâte de a soluționa favorabil această cerere fiind

justificat.

Nici critica formulată de recurentă în sensul

că Instanța de Fond nu a

cercetat și nu s-a

pronunțat asupra capetelor de cerere referitoare la repararea

daunelor

cauzate prin neeliberarea licenței de execuție și la acordarea daunelor morale

pricinuite prin știrbirea imaginii societății nu este întemeiată, întrucât, așa

cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, Instanța de Fond a reținut,

cu privire la aceste aspecte ale acțiunii, calificate în mod corect ca fiind

subsecvente capătului de cerere principal, în raport de care sunt analizate, că

sunt, de asemenea, neîntemeiate, iar prin dispozitivul hotărârii a fost

respinsă acțiunea în întregul ei, astfel cum a fost formulată de reclamantă,

avându-se, deci, în vedere toate capetele de cerere.

Pentru considerentele arătate, soluția Instanței

de Fond fiind temeinică și legală, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A.T.C.

SRL Călărași împotriva sentinței civile nr. 1073 din 17 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

31 ianuarie 2007.