ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3505/2013

R O M Â I N A Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele: Prin sentința civilă nr. 1453 din 27 septembrie 2011, Tribunalul Brașov a admis excepția puterii de lucru judecat, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul B.I.G., în contradictoriu cu pârâții S.I., P.S., Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov și Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului. Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Unul dintre efectele hotărârii judecătorești este puterea de lucru judecat; lucrul judecat trebuie considerat că reflectă adevărul. Potrivit art. 1201 C. civ., este lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este formulată de aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.

În practică s-a stabilit că există identitate de obiect chiar dacă acesta este formulat diferit, dar scopul urmărit de parte este același. Cauza cererii de chemare în judecată privește fundamentul raportului juridic dedus judecății, nefiind permis să se introducă o a doua acțiune, menținând aceeași cauză, dar invocând numai motive diferite. În speță, prin sentința nr. 645/SIND din 20 septembrie 2007 a Tribunalului Brașov pronunțată în Dosarul nr. 655/F/2005, modificată prin decizia nr. 559/R din 06 decembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, s-a stabilit răspunderea solidară a pârâților B.I.O., S.I. și P.S. față de creditorii debitoarei SC S. SRL, respectiv față de Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului și Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov.

În cauză, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie stabilirea aceleiași răspunderi care a fost analizată de instanța de judecată, reclamantul invocând divizibilitatea răspunderii sale față de pârâții S.I. și P.S. Instanța a apreciat că din moment ce s-a stabilit cu putere de lucru judecat răspunderea solidară, nu se poate trece peste hotărârea irevocabilă pronunțată pentru a se reanaliza felul răspunderii și pentru a se stabili divizibilitatea acesteia. Prin decizia civilă nr. 7/Ap din 1 februarie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul formulat de reclamantul B.I.O. împotriva sentinței civile nr. 1453/C din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut următoarele: Puterea lucrului judecat pe care se întemeiază soluția instanței atenuează și simplifică dovada unui fapt pe care se întemeiază un drept subiectiv și nu se aplică atunci când este vorba de chestiuni de drept abstracte sau aflarea unei reguli de drept pe cale de interpretare. Pentru a împiedica eventualele contradicții, constatarea jurisdicțională făcută într-un proces anterior, este acceptată ca valabilă pentru soluționarea unui proces ulterior. În primul proces soluționat irevocabil prin decizia nr. 559/2007 a Curții ele Apel Brașov s-a stabilit o obligație, respectiv o răspundere solidară a reclamantului din prezenta cauză și a pârâților S.I.

și P.S., iar în cea de-a doua cauză, se tinde a se dovedi întinderea obligației fiecăruia dintre debitori în raport cu gradul de culpă în calitatea lor de administratori, pe care au avut-o la SC S. SRL. Ca o consecință a stabilirii răspunderii solidare celor trei administratori, în prezenta cauză nu poate fi reanalizată întinderea culpei și divizibilttatea ei. Obligația solidară se caracterizează prin aceea că datoria nu se divide între subiectele raportului juridic obligațional, ea nefiind divizibilă decât în anumite circumstanțe, anume prevăzute de lege. Or, principalul efect al solidarității pasive, îl constituie obligația fiecăruia dintre codebitori de a plăti datoria în întregime, deoarece această pluralitate de debitori sunt ținuți de o prestație unică.

Dispozițiile art. 1052 C. civ. pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, nu sunt incidente în cauză. Textul de lege se referă la codebitorui care, plătind întreaga datorie la care a fost obligat, este îndreptățit să se întoarcă împotriva celorlalți codebitori, solidari și să le pretindă tot ceea ce a plătit peste partea lui. Așadar, numai după efectuarea plății datoriei dispare solidaritatea între codebitori. Deși puterea de lucru judecat împiedică în principiu judecarea fondului cauzei, în speță se impune consecvență în judecată, în raport cu hotărârea irevocabilă avută în vedere și ținând seama de efectele obligației solidare pasive. Pe de altă parte puterea de lucru judecat, ca prezumție irefragabilă nu admite nici o dovadă contrară, chestiunea dezlegată printr-o hotărâre irevocabilă trebuie soluționată la fel în procesele ulterioare (res indicata pro veritate accipietur).

Împotriva deciziei civile nr. 7/Ap din 1 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a declarat recurs reclamantul B.I.O., întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, respingerea excepției puterii de lucru judecat și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, pentru a intra în cercetarea fondului. Prin criticile formulate, după o prezentare a situației de fapt, recurentul reclamant a susținut că decizia pronunțată este nelegală, avându-se în vedere că obiectul acțiunii sale este diferit față de cel din acțiunea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, soluționată de instanța comercială în procedura însoivenței.

Acțiunea formulată de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov în procedura de insolvență a avut ca obiect obligarea celor trei administratori, la plata unor sume din pasivul SC S. SRL, aflată în stare de faliment, situație în care instanța comercială a stabilit răspunderea solidară a acestora, care au funcționat în calitate de administratori, în ultimii 5 ani la această societate, avându-se în vedere că din probele administrate nu s-a putut stabili răspunderea individuală a fiecărui administrator. Recurentul a susținut că, prin acțiunea ce face obiectul recursului de față a cerut stabilirea părții din datorie ce revine fiecărui administrator, în raport de neîndeplinirea obligațiilor acestora care au cauzat falimentul societății, raportat la perioada de activitate a fiecăruia și nu schimbarea caracterului solidar al răspunderii stabilite în dosarul de faliment.

Având în vedere că acțiunea de față are alt obiect, altă cauză și alt scop, iar părțile au altă calitate față de cererea de faliment, nu sunt întrunite condițiile puterii de lucru judecat. Intimații pârâți Autoritatea Națională pentru Valorificarea Activelor Statului București și Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov au formulat în cauză întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat de reclamantul B.I.O.

împotriva deciziei civile nr. 7/Ap din 1 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, din perspectiva criticilor formulate și temeiurilor de drept arătate, ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Înalta Curte constată că, în primul proces soluționat irevocabil prin decizia nr. 559/2007 a Curții de Apel Brașov s-a stabilit o obligație, respectiv o răspundere solidară a reclamantului din prezenta cauză și a pârâților S.I. și P.S., iar în cea de-a doua cauză ce face obiectul recursului de față, se tinde a se dovedi întinderea obligației fiecăruia dintre debitori în raport cu gradul de culpă în calitatea lor de administratori, pe care au avut-o Ia SC S. SRL, situație în care nu poate fi reanalizată întinderea culpei și divizibilitatea ei.

Cum obligația solidară se caracterizează prin aceea că datoria nu se divide între subiectele raportului juridic obligațional, ea nefiind divizibilă decât în anumite circumstanțe, anume prevăzute de lege, și cum principalul efect al solidarității pasive, îI constituie obligația fiecăruia dintre codebitori de a plăti datoria în întregime, deoarece în această pluralitate de debitori sunt ținuți de o prestație unică, se reține că dispozițiile art. 1052 C. civ. pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, nu sunt incidente în cauză, cum corect a reținut și instanța de apel. Art. 1052 C. civ., menționat, se referă la codebitorul care, plătind întreaga datorie la care a fost obligat, este îndreptățit să se întoarcă împotriva celorlalți codebitori, solidari și să Ie pretindă tot ceea ce a plătit peste partea Iui, astfel că numai după efectuarea plății datoriei dispare solidaritatea între codebitori.

Or, în atare situație trebuie avut în vedere că pe de o parte, puterea de lucru judecat împiedică în principiu judecarea fondului cauzei, în speță impunându-se consecvență în judecată, în raport cu hotărârea irevocabilă avută în vedere și ținând seama de efectele obligației solidare pasive, iar pe de altă parte că puterea de lucru judecat nu admite nicio dovadă contrară, astfel că chestiunea dezlegată printr-o hotărâre irevocabilă trebuie soluționată la fel și în procesele ulterioare. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGlI D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.I.O. împotriva deciziei civile nr. 7/Ap din 1 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013.