ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1005/2013

Asupra cauzei de față constată următoarele. Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta R.M.

a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Municipiului Brașov, Municipiul Brașov prin Primar, Prefectura Județului Brașov și Clubul Sportiv Școlar „B.”, ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să constate că imobilul fabrică de asfalt, anexe și teren, înscris în CF nr. 9852 Brașov, sub nr. top 12212, în suprafață de 45.353 mp, a trecut în mod abuziv și fără titlu valabil în proprietatea Statului Român, să constate că, în temeiul art. 2 pct. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, autorul ei, defunctul M.M.A., și-a păstrat calitatea avută la data preluării și să îi oblige pe pârâți să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului și să i-l predea în pașnică și deplină posesie, pentru construcțiile care mai există, iar pentru cele care nu mai există în prezent, pârâții să fie obligați să-i plătească despăgubiri în condițiile legii; să dispună anularea intabulării Statului Român în evidențele de publicitate imobiliară și intabularea dreptului său de proprietate și să îi oblige pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată, în măsura în care, se vor opune admiterii cererii.

Prin sentința civilă nr. 446/S/2011 Tribunalul Brașov a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român, lipsei capacității procesuale de folosință și lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Brașov, lipsei de interes a reclamantului. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția Prefectului Județului Brașov. A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.C.R., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov, Municipiul Brașov, prin Primar și Clubul Sportiv Școlar B., în consecință: A constatat nevalabilitatea titlului cu care Statul Român a preluat imobilul înscris în cartea funciară nr. 9852 Brașov, sub numerele topografice 12212/1, 12211/1/2, 12212/2.

A respins restul pretențiilor formulate de reclamant. A respins cererea de chemare în judecată formulată de același reclamant, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului Brașov, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea pârâtului Municipiul Brașov de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 84/202.2007, Tribunalul Brașov a admis excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, și, pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată promovată de către reclamanta R.M. Împotriva sentinței civile nr. 84 din 2 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov, reclamanta R.M.

a exercitat calea de atac a apelului. Prin decizia civilă nr. 150 din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Brașov a admis în parte cererea de apel formulată de către partea menționată, cu consecința desființării în parte a sentinței apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov, numai pentru petitul relativ la valabilitatea titlului statului. Instanța de apel a păstrat celelalte dispoziții din sentința apelată și a respins celelalte pretenții formulate prin cererea de apel. Împotriva deciziei civile nr. 150 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov toate părțile litigiului au exercitat calea de atac a recursului, ce a fost respinsă prin decizia civilă nr. 1781 din 16 martie 2010, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală.

Prin hotărârea pe care a pronunțat-o, Înalta Curte de Casație și Justiție a îndrumat instanța de rejudecare să soluționeze excepțiile ce au fost invocate în cauză și să pronunțe o soluție pe fond cu privire la capătul de cerere referitor la constatarea nevalabilității titlului cu care statul a preluat bunul imobil din litigiu. În urma trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov, aceasta a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr. 10434/62, la data de 28 septembrie 2010, fiind pronunțată Sentința civilă nr. 359 din 22 decembrie 2010 prin care au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei R.M., lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția Prefectului Județului Brașov și admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta R.M., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov, Municipiul Brașov, reprezentat legal de Primar, și Clubul Sportiv Școlar B. și, în consecință: a constatat nevalabilitatea titlului cu care Statul Român a preluat imobilul înscris în cartea funciară nr. 9852 Brașov, sub numerele topografice 12212/1, 12211/1/2, 12212/2, a respins restul pretențiilor formulate de reclamantă și cererea de chemare în judecată pe care reclamanta a formulat-o în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului Brașov, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală ca și cererea pârâtului Municipiul Brașov de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Sentința civilă nr. 359 din 22 decembrie 2010 și încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2010 au fost anulate prin Decizia nr. 64/AP. DIN 19 aprilie 2011 a Curții de Apel Brașov, reținându-se că, urmare încheierii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat de BNP O.B. sub nr. 2734 din 25 septembrie 2006 apelantul M.C.R. a formulat o cerere de introducere în cauză în calitate de reclamant, cerere ce i-a fost respinsă prin încheierea din data de 10 decembrie 2010. Acesta are calitate procesuală activă de a ataca această încheiere, ca și sentința pronunțată pe fondul cauzei, întrucât calitatea procesuală presupune îndreptățirea unei persoane de a sta în proces, iar apelantul pretinde că este titularul dreptului subiectiv civil dedus judecății, ca o consecință a încheierii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, motiv pentru care excepția a fost respinsă.

Prin urmare, au fost admise apelurile declarate de apelanții R.M., M.R.C. și S.R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 10434/62/2010 și a sentinței civile nr. 359 din 22 decembrie 2010 a Tribunalului Brașov, pronunțată în același dosar, s-a dispus anularea încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. 10434/62/2010 și a sentinței civile nr. 359 din 22 decembrie 2010 a Tribunalului Brașov pronunțată în același dosar și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 12151/62/2011.

Analizând excepțiile invocate în, conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., cererea reclamantului, în raport de dispozițiile legale în materie și probele existente la dosarul cauzei, situația intervenită urmare înstrăinării drepturilor litigioase și limitele rejudecării stabilite de instanțele de control judiciar în cele două cicluri procesuale anterioare, instanța a reținut următoarele: În urma analizării probelor existente la dosarul cauzei, tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român, lipsei capacității procesuale de folosință și lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Brașov, lipsei de interes a reclamantului, astfel că acestea au fost respinse, pentru considerentele ce urmează.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția Prefectului Județului Brașov, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât, față de obiectul cererii de chemare în judecată, nu se poate reține că aceasta este titularul obligației în cadrul raportului juridic dedus judecății, partea menționată nedeținând niciun drept asupra bunului imobil din litigiu, astfel că a fost admisă această excepție.

În ceea ce privește fondul cauzei, potrivit îndrumarului dat de către instanțele de control judiciar, în prezenta rejudecare trebuie analizat numai capătul de cerere referitor la constatarea nevalabilității titlului cu care Statul Român a preluat bunul imobil din litigiu și posibilitatea reclamantului de a prelua calitatea procesuală de la autoarea sa așa cum rezultă din ultima decizie a Curții de Apel Brașov, soluțiile pronunțe, într-un prim ciclu procesual, cu privire la celelalte pretenții formulate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost precizată, au intrat în puterea lucrului judecat, astfel că analiza instanței se va circumscrie acestei limite, iar, în acest sens, s-au constatat următoarele: Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus-expuse, instanța a reținut că, petitul din cererea dedusă judecății relativ la nevalabilitatea titlului cu care statul a preluat imobilul în litigiu este întemeiat, astfel că a fost admis.

Pentru aceste considerente, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român, lipsei capacității procesuale de folosință și lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Brașov, lipsei de interes a reclamantului și va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția Prefectului Județului Brașov. A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.C.R., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Brașov, prin Primar și Clubul Sportiv Școlar B. și s-a constatat nevalabilitatea titlului cu care Statul Român a preluat imobilul înscris în cartea funciară nr. 9852 Brașov, sub numerele topografice 12212/1, 12211/1/2, 12212/2.

Au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamant privind revendicarea imobilului în litigiu și cererea de chemare în judecată formulată de același reclamant, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului Brașov, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul M.C.R. și pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov și Primăria Municipiului Brașov prin primar. Apelul reclamantului M.C.R.

a fost apreciat ca nefondat, a fost respins pentru următoarele considerente: În rejudecare, instanța de fond a reținut corect limitele învestirii conform deciziilor de îndrumare a instanțelor de control, stabilind legal că este învestită să analizeze doar capătul de cerere referitor la constatarea nevalabilității titlului statului, excepțiile de procedură invocate și calitatea procesuală activă a succesorului în drepturi al reclamantei ca urmare a intervenirii unui act de înstrăinare a drepturilor litigioase, celelalte pretenții formulate prin cererea de chemare în judecată intrând în puterea lucrului judecat. Astfel, în primul ciclu procesual s-a reținut în mod irevocabil de către instanța supremă prin decizia civilă nr. 1781/2010, că acțiunea în revendicare pe dreptul comun este inadmisibilă în considerarea Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, chestiunea de drept, fiind dezlegată irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind obligatorie pentru judecătorii fondului, corect s-a reținut că cererea privind acțiunea în revendicare se impune cu putere de lucru judecat în fața instanței de fond. În contextul de mai sus, având în vedere și prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., Curtea nu a analizat motivele formulate în apel referitoare la admisibilitatea acțiunii în revendicare, considerent pentru care în baza art. 296 C. proc. civ. a respins apelul reclamantului ca nefondat. Apelul pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a fost apreciat ca nefondat, fiind respins pentru următoarele considerente: Excepțiile de procedură invocate și reiterate în apel, au fost corect soluționate de instanța de fond.

Astfel, calitatea procesuală pasivă a Statului Român rezultă din calitatea sa de proprietar tabular al imobilului în litigiu iar calitatea de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice rezultă din conținutul art. 25 din Decretul nr. 31/1954, în vigoare la acea dată ( în prezent abrogat prin legea nr. 71/2011), respectiv, art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 în vigoare la acea dată ( în prezent modificat prin Legea nr. 71/2011). Critica formulată pe fondul cauzei este înlăturată de curte, întrucât s-a constatat corect că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut fără titlu valabil, deoarece Decretele nr. 218/1960 și nr. 712/1966 ce au constituit temeiul preluării, erau contrare Constituției în vigoare la data la care au fost adoptate, prevederile Codului civil referitoare la proprietate și tratatelor internaționale la care România era parte.

Pentru aceste motive, în baza art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat apelul pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov. Apelul pârâtei Primăria Municipiului Brașov prin primar, a fost admis pentru următoarele considerente: În speță, pârâta a invocat două excepții: lipsa capacității de folosință și lipsa calității procesuale pasive. Instanța de fond a respins aceste două excepții fără însă a le analiza, respectiv, a motiva în fapt și în drept convingerea instanței pentru soluția pronunțată. În baza caracterului devolutiv al apelului, curtea a analizat și s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate.

Referitor la excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Municipiului Brașov, Curtea a reținut următoarele: Primăria unității administrativ – teritoriale este, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ – teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structura care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Se deduce că primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ.: ”orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.

Din cele expuse, reiese că este întemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului Brașov, deoarece aceasta nu are personalitate juridică, fiind numai o structură administrativă, deci nu are capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată. În consecință, având în vedere că este întemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință, acest lucru face inutilă cercetarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Brașov. Prin urmare, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ., raportat la textele legale mai sus menționate, întrucât lipsa capacității de folosință este sancționată cu nulitatea absolută, Curtea a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Brașov.

Pentru aceste considerente, în baza art. 296 C. proc. civ., curtea a admis apelul declarat de Primăria Municipiului Brașov, a schimbat în parte sentința apelată în sensul admiterii excepției lipsei capacității de folosință a pârâtei și în consecință, a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.C.R. în contradictoriu cu această pârâtă. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. În baza aceluiași text legal, curtea a respins apelurile declarate de reclamantul M.C.R. și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov. Curtea a respins cererea apelantei pârâte Primăria Municipiului Brașov privind plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită, întrucât dovada depusă la dosar în acest sens a aparținut Municipiului Brașov ca plătitor al onorariului avocațial și nu apelantei pârâte.

Împotriva deciziei nr. 88Ap din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov au declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov și reclamantul M.C.R. I. Reclamantul M.C.R. critică decizia recurată învederând următoarele motive de nelegalitate. Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra primului motiv de apel, privind analizarea de către instanța de fond a cererii de revendicare a imobilului din litigiu, cerere cu care a fost învestită cu ocazia rejudecării cauzei după casarea cu trimitere a cauzei, motiv ce ar atrage nulitatea hotărârii pronunțate. După pronunțarea deciziei ICCJ nr. 1781/2010, cu ocazia rejudecării cauzei, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând revendicarea imobilului în litigiu, cerere asupra căreia instanța trebuia să se pronunțe.

În situația în care instanța, în rejudecare, analizând precizarea acțiunii, ar considera că acțiunea în revendicare formulată este inadmisibilă, sau ar exista autoritate de lucru judecat cu privire la aceasta, era obligată să pună în discuția părților, în condiții de oralitate și contradictorialitate excepțiile inadmisibilității acțiunii și a autorității de lucru judecat. Se mai consideră că el a dovedit că imobilul a fost preluat de la proprietar în condițiile în care acesta nu figura în anexele Decretului nr. 92/1950, preluarea fiind doar temporară, dovada fiind faptul că dreptul de proprietate al statului nu a fost confirmat, cererea de intabulare inițială fiind respinsă. Ca urmare, statul, rămânând detentor precar, nu a putut dobândi proprietatea imobilului, nici prin efectul Decretului nr. 218/1960 și nici al Decretului nr. 712/1966.

Imobilul din litigiu, nu s-a aflat nicicând în proprietatea sau posesia statului, care a exercitat doar o detenție precară, și nici nu a fost înstrăinat. În aceste condiții, stabilirea inadmisibilității acțiunii, fără o verificare în acest sens, echivalează cu o nepronunțare pe fondul cauzei a instanței, sancționată cu casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Trebuie avut în vedere faptul că nu există o contradicție între dispozițiile de drept comun în materia acțiunii în revendicare (art. 480, 481 C. civ) și dispozițiile Legii nr. 10/2001, în primul rând pentru că, „revendicarea imobiliară" nu se confundă cu solicitarea și acordarea de „măsuri reparatorii", iar în al doilea rând, conform Legii nr. 10/2001 măsura reparatorie a restituirii în natură a imobilului reprezintă o reconstituire a dreptului de proprietate, titlul constând în acest caz, în decizia sau dispoziția de aprobare a restituirii și nu titlul în baza căruia, în cadrul acțiunii în revendicare, proprietarul reclamant pretinde că imobilul a fost și este proprietatea sa, respectiv actul de dobândire a proprietății de către autor.

Se mai susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel privind încălcarea liberului acces la justiție, cu nesocotirea dispozițiilor art. 21 din Constituție. Hotărârea Curții de Apel Brașov este nelegală sub aspectul admiterii apelului pârâtei Primăria Municipiului Brașov, cu consecința constatării lipsei capacității de folosință a acestei pârâte și a anulării acțiunii față de aceasta. Raportat la excepțiile invocate de către Primăria Municipiului Brașov, recurentul arată că a invocat excepția puterii de lucru judecat, întrucât există o hotărâre definitivă și irevocabilă de soluționare a acestor excepții, prin respingerea lor. II. Recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov privește următoarele critici de nelegalitate.

Instanța de judecată a respins în mod greșit excepțiile invocate de către Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și a menținut dispoziția din sentința civila nr. 446/S din 12 decembrie 2011 cu privire la nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. 9852 Brașov sub nr. top. 12212/1, 12211/1/2,12212/2. Reclamanta R.M. nu a revendicat imobilul potrivit procedurilor legilor speciale ale proprietății, ci a promovat această cerere în condițiile dreptului comun, ceea ce este inadmisibil (acțiunea fiind continuată de cesionarul de drepturi litigioase). Pe cale de excepție, se reiterează excepția privind lipsa calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului Român, arătându-se că imobilul în cauză se afla situat în intravilanul Municipiului Brașov, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.

Pe fond, se consideră că instanța de fond a greșit admițând în parte acțiunea reclamantei, ignorându-se prevederile actelor normative, aceeași greșeală fiind menținută de către instanța de apel. Acțiunea este inadmisibilă în considerarea Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată, precum și a practicii judiciare constante în această materie. Având în vedere aceasta procedură specială, instanța de judecată nu poate analiza chestiuni legate de valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului asupra imobilelor ce fac obiectul acestei legi, precum nici cererile privind revendicarea acestor imobile, având în vedere că, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, toate acțiunile pentru imobilele preluate de stat, cu titlu valabil, nevalabil, sau fără titlu, se soluționează numai în baza prevederilor acestei legi, urmând o fază necontencioasă și apoi, eventual, una contencioasă.

Se apreciază că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, persoanele care se consideră îndreptățite la restituirea imobilelor sau la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent nu se mai pot adresa în mod direct instanțelor de judecată pentru valorificarea drepturilor lor asupra unor imobile de natura celor prevăzute de Legea nr. 10/2001. Din conținutul cererii sale, din probatoriul administrat nu rezultă modalitatea în care autorii reclamantei au fost "deposedați" de aceste terenuri aferente fabricii. Imobilul a trecut în mod valabil în patrimoniul Statului Român, nu s-a adus nici o dovadă contrară, reclamanta stând în pasivitate cu privire la clarificarea situației sale. Se apreciază că instanța de apel nu a manifestat rol activ în clarificarea modalității de preluare a acestui imobil, s-au avut în vedere doar susținerile teoretice ale reclamantei, susțineri nedovedite.

Cu privire la excepția nulității recursurilor invocată în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție o va respinge pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. recursul trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor când există motive de ordine publică, precizându-se în alin. (3) că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În speță, atât motivele de recurs indicate de reclamant, cât și cele indicate de pârâtul Statul Român se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., fiind indicate în mod clar textele de lege care ar fi fost interpretate sau aplicate în mod eronat, în opinia recurenților, de către instanța de apel. Pentru aceste considerente, se va respinge excepția nulității recursurilor invocată în cauză. Pe fond, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de recurentul pârât Statul Român este fondat pentru considerentele ce succed: Prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat de către reclamanți revendicarea imobilului în litigiu și constatarea trecerii în mod abuziv și fără titlu valabil a imobilului în proprietatea Statului Român – anularea intabulării Statului Român în evidențele de proprietate imobiliară și intabularea dreptului său de proprietate, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a menținut dispoziția sentinței nr. 446/S din 12 decembrie 2011 a Tribunalului Brașov privind nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului înscris în CF nr. 9852 Brașov. Critica pârâtului Statul Român privind greșita interpretare de către instanța de apel a dispozițiilor legale incidente în privința admiterii acestui capăt de cerere, al constatării nevalabilității titlului statului asupra imobilului în litigiu este fondată. Așa cum s-a reținut de către instanța de fond în primul ciclu procesual, s-a constatat în mod irevocabil (prin decizia nr. 1781/2000) de Înalta Curte de Casație și Justiție că acțiunea în revendicare formulată pe dispozițiile dreptului comun este inadmisibilă.

Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 1 ocrotește bunurile actuale, iar nu speranța de a vedea recunoscut un drept vechi de proprietate, imposibil de exercitat. Atâta timp cât reclamantul a avut la dispoziție o cale specială de urmat în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, el putea uza de această posibilitate legală, în termenele legale pentru respectarea stabilității și securității raporturilor juridice din materia proprietății. Reclamantului i-a fost asigurată o cale specială de urmat în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în condițiile în care termenul de depunere a notificărilor în baza Legii nr. 10/2001a fost prelungit succesiv pentru a se da posibilitatea celor aflați în situații identice să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de această lege, singurele posibile după intrarea în vigoare a acesteia.

În mod greșit instanța de apel a menținut dispoziția instanței de fond privind constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului în litigiu, în condițiile în care acțiunea în revendicare formulată de reclamant a fost respinsă ca inadmisibilă și reclamantul nu a uzat de dispozițiile Legii nr. 10/20001 pentru a solicita restituirea imobilului în litigiu. De altfel, acest capăt de cerere al constatării nevalabilității titlului statului este în directă legătură cu acțiunea în revendicare (ce a fost respinsă în mod just ca inadmisibilă), ipoteza formulării acestei acțiuni constând tocmai în susținerea deținerii imobilului fără titlu de către stat.

Pentru aceste considerente, se impune admiterea recursului declarat de Statul Român, modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii apelului declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 446/S din 12 decembrie 2011 a Tribunalului Brașov, pe care o va schimba în parte în sensul respingerii și a capătului de cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului cu care Statul Român a preluat imobilul înscris în CF nr. 9852 Brașov. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei. Recursul declarat de recurentul-reclamant M.C.R.

împotriva deciziei nr. 88Ap din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, va fi respins pentru următoarele considerente: Se invocă de către recurentul reclamant faptul că instanța nu s-ar fi pronunțat pe cererea sa în revendicare, reținându-se doar că instanța supremă a statuat în decizia nr. 1781/2010 că acțiunea în revendicare este inadmisibilă. Această susținere a recurentului reclamant nu poate fi primită. Decizia nr. 1781/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat cu putere de lucru judecat inadmisibilitatea acțiunii în revendicare formulată de reclamant este obligatorie conform art. 315 C. proc.

civ. pentru instanța de trimitere, în mod just fiind respins acest capăt de cerere. Se mai invocă de către recurentul reclamant eronata interpretare de către instanță a dispozițiilor art. 480 C. civ., precum și greșita aplicare a deciziei în interesul legii nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile unite, încălcându-se astfel și garanțiile oferite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, critici ce nu subzistă. Dispozițiile art. 315 C. proc. civ. prevăd că „hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. Acest text, care enunță fără echivoc principiile ce trebuie respectate de instanța de rejudecare vizând obligativitatea îndrumărilor date de instanța de casare își găsește justificare în rațiunea controlului judiciar.

Existența unui control judiciar eficient nu poate fi concepută în lipsa unor mijloace procedurale menite să impună respectarea deciziilor date de instanța supremă. Instanța de apel a respectat aceste dispoziții, cu ocazia rejudecării, atât în privința dezlegării problemei de drept privind inadmisibilitatea acțiunii în revendicare, cât și cu privire la celelalte aspecte, respectiv soluționarea excepțiilor invocate, susținerile recurentului reclamant privind excepțiile soluționate de Curtea de Apel Brașov neputând conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate. De altfel, decizia instanței de apel cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, conform art. 261 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., cu privire la modul de soluționare a excepțiilor invocate de părți. Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de recurentul reclamant M.C.R. împotriva deciziei nr. 88Ap din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursurilor invocată în cauză. Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva deciziei nr. 88Ap din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale pe care o modifică în parte în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței nr. 446S din 12 decembrie 2011 a Tribunalului Brașov – Secția civilă, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge și capătul de cerere privind constatarea nevalabilității titlului cu care Statul Român a preluat imobilul înscris în CF nr. 9852 Brașov sub nr. top 12212/1, 12211/2, 12212/2.

Menține restul dispozițiilor sentinței și deciziei. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul M.C.R. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2013.