ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1005/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1005/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de față

constată următoarele.

Prin cererea

înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta R.M. a solicitat instanței, în

contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

Primăria Municipiului Brașov, Municipiul Brașov prin Primar, Prefectura

Județului Brașov și Clubul Sportiv Școlar „B.”, ca, în urma probelor ce se vor

administra, să pronunțe o sentință prin care să constate că imobilul fabrică de

asfalt, anexe și teren, înscris în CF nr. 9852 Brașov, sub nr. top 12212, în

suprafață de 45.353 mp, a trecut în mod abuziv și fără titlu valabil în

proprietatea Statului Român, să constate că, în temeiul art. 2 pct. 2 din Legea

nr. 10/2001 republicată, autorul ei, defunctul M.M.A., și-a păstrat calitatea

avută la data preluării și să îi oblige pe pârâți să îi recunoască dreptul de

proprietate asupra imobilului și să i-l predea în pașnică și deplină posesie,

pentru construcțiile care mai există, iar pentru cele care nu mai există în

prezent, pârâții să fie obligați să-i plătească despăgubiri în condițiile

legii; să dispună anularea intabulării Statului Român în evidențele de publicitate

imobiliară și intabularea dreptului său de proprietate și să îi oblige pe

pârâți la plata cheltuielilor de judecată, în măsura în care, se vor opune

admiterii cererii.

Prin sentința civilă nr.

446/S/2011 Tribunalul Brașov a respins excepțiile lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Statul Român, lipsei calității de reprezentant a Ministerului

Finanțelor Publice pentru Statul Român, lipsei capacității procesuale de

folosință și lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Brașov,

lipsei de interes a reclamantului.

A admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția Prefectului Județului

Brașov.

A admis în parte

cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.C.R., în

contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Brașov, Municipiul Brașov,

prin Primar și Clubul Sportiv Școlar B., în consecință:

A constatat

nevalabilitatea titlului cu care Statul Român a preluat imobilul înscris în

cartea funciară nr. 9852 Brașov, sub numerele topografice 12212/1, 12211/1/2,

12212/2.

A respins restul

pretențiilor formulate de reclamant.

A respins cererea de chemare

în judecată formulată de același reclamant, în contradictoriu cu pârâta

Instituția Prefectului Județului Brașov, ca fiind promovată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins cererea

pârâtului Municipiul Brașov de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor

de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 84/202.2007, Tribunalul Brașov

a admis excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, și, pe

cale de consecință, a respins cererea de chemare în judecată promovată de către

reclamanta R.M.

Împotriva sentinței

civile nr. 84 din 2 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Brașov, reclamanta

R.M. a exercitat calea de atac a apelului.

Prin decizia civilă nr.

150 din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Brașov a admis în parte cererea de

apel formulată de către partea menționată, cu consecința desființării în parte

a sentinței apelate și trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov,

numai pentru petitul relativ la valabilitatea titlului statului.

Instanța de apel a

păstrat celelalte dispoziții din sentința apelată și a respins celelalte

pretenții formulate prin cererea de apel.

Împotriva deciziei

civile nr. 150 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov toate

părțile litigiului au exercitat calea de atac a recursului, ce a fost respinsă

prin decizia civilă nr. 1781 din 16 martie 2010, de către Înalta Curte de

Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală.

Prin hotărârea pe

care a pronunțat-o, Înalta Curte de Casație și Justiție a îndrumat instanța de

rejudecare să soluționeze excepțiile ce au fost invocate în cauză și să

pronunțe o soluție pe fond cu privire la capătul de cerere referitor la

constatarea nevalabilității titlului cu care statul a preluat bunul imobil din

litigiu.

În urma trimiterii

cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov, aceasta a fost înregistrată pe

rolul instanței sub nr. 10434/62, la data de 28 septembrie 2010, fiind

pronunțată Sentința civilă nr. 359 din 22 decembrie 2010 prin care au fost

respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei R.M.,

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, lipsei calității

de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul Român.

A fost admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția Prefectului

Județului Brașov și admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de

reclamanta R.M., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat legal

de Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat convențional de Direcția Generală

a Finanțelor Publice a Județului Brașov, Municipiul Brașov, reprezentat legal

de Primar, și Clubul Sportiv Școlar B. și, în consecință: a constatat

nevalabilitatea titlului cu care Statul Român a preluat imobilul înscris în

cartea funciară nr. 9852 Brașov, sub numerele topografice 12212/1, 12211/1/2,

12212/2, a respins restul pretențiilor formulate de reclamantă și cererea de chemare

în judecată pe care reclamanta a formulat-o în contradictoriu cu pârâta

Instituția Prefectului Județului Brașov, ca fiind promovată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală ca și cererea pârâtului Municipiul Brașov de

obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Sentința civilă nr. 359

din 22 decembrie 2010 și încheierea de ședință din data de 10 decembrie 2010 au

fost anulate prin Decizia nr. 64/AP. DIN 19 aprilie 2011 a Curții de Apel

Brașov, reținându-se că, urmare încheierii contractului de vânzare-cumpărare de

drepturi litigioase autentificat de BNP O.B. sub nr. 2734 din 25 septembrie 2006

apelantul M.C.R. a formulat o cerere de introducere în cauză în calitate de

reclamant, cerere ce i-a fost respinsă prin încheierea din data de 10 decembrie

sentința pronunțată pe fondul cauzei, întrucât calitatea procesuală presupune

îndreptățirea unei persoane de a sta în proces, iar apelantul pretinde că este

titularul dreptului subiectiv civil dedus judecății, ca o consecință a

încheierii contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, motiv

pentru care excepția a fost respinsă.

Prin urmare, au fost

admise apelurile declarate de apelanții R.M., M.R.C. și S.R. prin Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva

încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

Brașov în dosarul nr. 10434/62/2010 și a sentinței civile nr. 359 din 22

decembrie 2010 a Tribunalului Brașov, pronunțată în același dosar, s-a dispus

anularea încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2010 pronunțată de

Tribunalul Brașov în dosarul nr. 10434/62/2010 și a sentinței civile nr. 359

din 22 decembrie 2010 a Tribunalului Brașov pronunțată în același dosar și

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.

În rejudecare, cauza

a fost înregistrată sub nr. 12151/62/2011.

Analizând excepțiile

invocate în, conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

cererea reclamantului, în raport de dispozițiile legale în materie și probele

existente la dosarul cauzei, situația intervenită urmare înstrăinării

drepturilor litigioase și limitele rejudecării stabilite de instanțele de

control judiciar în cele două cicluri procesuale anterioare, instanța a reținut

următoarele:

În urma analizării

probelor existente la dosarul cauzei, tribunalul a constatat că sunt

neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul

Român, lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice

pentru Statul Român, lipsei capacității procesuale de folosință și lipsei

calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Brașov, lipsei de interes

a reclamantului, astfel că acestea au fost respinse, pentru considerentele ce

urmează.

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Instituția Prefectului

Județului Brașov, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată, întrucât,

față de obiectul cererii de chemare în judecată, nu se poate reține că aceasta

este titularul obligației în cadrul raportului juridic dedus judecății, partea

menționată nedeținând niciun drept asupra bunului imobil din litigiu, astfel că

a fost admisă această excepție.

În ceea ce privește

fondul cauzei, potrivit îndrumarului dat de către instanțele de control

judiciar, în prezenta rejudecare trebuie analizat numai capătul de cerere

referitor la constatarea nevalabilității titlului cu care Statul Român a

preluat bunul imobil din litigiu și posibilitatea reclamantului de a prelua

calitatea procesuală de la autoarea sa așa cum rezultă din ultima decizie a Curții

de Apel Brașov, soluțiile pronunțe, într-un prim ciclu procesual, cu privire la

celelalte pretenții formulate prin cererea de chemare în judecată, astfel cum

aceasta a fost precizată, au intrat în puterea lucrului judecat, astfel că

analiza instanței se va circumscrie acestei limite, iar, în acest sens, s-au

constatat următoarele:

Raportat la

considerentele de fapt și de drept mai sus-expuse, instanța a reținut că,

petitul din cererea dedusă judecății relativ la nevalabilitatea titlului cu

care statul a preluat imobilul în litigiu este întemeiat, astfel că a fost

admis.

Pentru aceste

considerente, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Statul Român, lipsei calității de reprezentant a Ministerului

Finanțelor Publice pentru Statul Român, lipsei capacității procesuale de

folosință și lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului

Brașov, lipsei de interes a reclamantului și va fi admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei Instituția Prefectului Județului Brașov.

A fost admisă în parte

cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.C.R., în

contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

Municipiul Brașov, prin Primar și Clubul Sportiv Școlar B. și s-a constatat

nevalabilitatea titlului cu care Statul Român a preluat imobilul înscris în

cartea funciară nr. 9852 Brașov, sub numerele topografice 12212/1, 12211/1/2,

12212/2.

Au fost respinse

restul pretențiilor formulate de reclamant privind revendicarea imobilului în

litigiu și cererea de chemare în judecată formulată de același reclamant, în

contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Județului Brașov, ca fiind

promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței

au declarat apel reclamantul M.C.R. și pârâții Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov și

Primăria Municipiului Brașov prin primar.

Apelul reclamantului M.C.R.

a fost apreciat ca nefondat, a fost respins pentru următoarele considerente:

În rejudecare,

instanța de fond a reținut corect limitele învestirii conform deciziilor de

îndrumare a instanțelor de control, stabilind legal că este învestită să

analizeze doar capătul de cerere referitor la constatarea nevalabilității

titlului statului, excepțiile de procedură invocate și calitatea procesuală

activă a succesorului în drepturi al reclamantei ca urmare a intervenirii unui

act de înstrăinare a drepturilor litigioase, celelalte pretenții formulate prin

cererea de chemare în judecată intrând în puterea lucrului judecat.

Astfel, în primul

ciclu procesual s-a reținut în mod irevocabil de către instanța supremă prin

decizia civilă nr. 1781/2010, că acțiunea în revendicare pe dreptul comun este

inadmisibilă în considerarea Legii nr. 10/2001.

Prin urmare,

chestiunea de drept, fiind dezlegată irevocabil de Înalta Curte de Casație și

Justiție, fiind obligatorie pentru judecătorii fondului, corect s-a reținut că

cererea privind acțiunea în revendicare se impune cu putere de lucru judecat în

fața instanței de fond.

În contextul de mai

sus, având în vedere și prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., Curtea nu

a analizat motivele formulate în apel referitoare la admisibilitatea acțiunii

în revendicare, considerent pentru care în baza art. 296 C. proc. civ. a

respins apelul reclamantului ca nefondat.

Apelul pârâtului

Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Brașov a fost apreciat ca nefondat, fiind respins

pentru următoarele considerente:

Excepțiile de

procedură invocate și reiterate în apel, au fost corect soluționate de instanța

de fond.

Astfel, calitatea

procesuală pasivă a Statului Român rezultă din calitatea sa de proprietar

tabular al imobilului în litigiu iar calitatea de reprezentant al Ministerului

Finanțelor Publice rezultă din conținutul art. 25 din Decretul nr. 31/1954, în

vigoare la acea dată ( în prezent abrogat prin legea nr. 71/2011), respectiv, art.

12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 în vigoare la acea dată ( în prezent

modificat prin Legea nr. 71/2011).

Critica formulată pe

fondul cauzei este înlăturată de curte, întrucât s-a constatat corect că

preluarea imobilului în litigiu s-a făcut fără titlu valabil, deoarece

Decretele nr. 218/1960 și nr. 712/1966 ce au constituit temeiul preluării, erau

contrare Constituției în vigoare la data la care au fost adoptate, prevederile

Codului civil referitoare la proprietate și tratatelor internaționale la care

România era parte.

Pentru aceste motive,

în baza art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat apelul pârâtului

Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Brașov.

Apelul pârâtei

Primăria Municipiului Brașov prin primar, a fost admis pentru următoarele

considerente:

În speță, pârâta a

invocat două excepții: lipsa capacității de folosință și lipsa calității

procesuale pasive.

Instanța de fond a

respins aceste două excepții fără însă a le analiza, respectiv, a motiva în

fapt și în drept convingerea instanței pentru soluția pronunțată.

În baza caracterului

devolutiv al apelului, curtea a analizat și s-a pronunțat asupra excepțiilor

invocate.

Referitor la excepția

lipsei capacității de folosință a Primăriei Municipiului Brașov, Curtea a

reținut următoarele:

Primăria unității

administrativ – teritoriale este, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, o

structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primar,

viceprimar, secretarul unității administrativ – teritoriale și aparatul de

specialitate al primarului, structura care duce la îndeplinire hotărârile

consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente

ale colectivității locale.

Se deduce că primăria

nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecată, așa

cum prevăd dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ.: ”orice persoană care

are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.

Din cele expuse,

reiese că este întemeiată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a

Primăriei Municipiului Brașov, deoarece aceasta nu are personalitate juridică,

fiind numai o structură administrativă, deci nu are capacitate de folosință a

drepturilor civile pentru a fi parte în judecată.

În consecință, având

în vedere că este întemeiată excepția lipsei capacității procesuale de

folosință, acest lucru face inutilă cercetarea excepției lipsei calității

procesuale pasive a Primăriei Municipiului Brașov.

Prin urmare, în baza art.

137 alin. (1) C. proc. civ., raportat la textele legale mai sus menționate,

întrucât lipsa capacității de folosință este sancționată cu nulitatea absolută,

Curtea a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în

contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Brașov.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 296 C. proc. civ., curtea a admis apelul declarat de

Primăria Municipiului Brașov, a schimbat în parte sentința apelată în sensul

admiterii excepției lipsei capacității de folosință a pârâtei și în consecință,

a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M.C.R. în contradictoriu

cu această pârâtă.

A păstrat celelalte

dispoziții ale sentinței.

În baza aceluiași

text legal, curtea a respins apelurile declarate de reclamantul M.C.R. și

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Brașov.

Curtea a respins

cererea apelantei pârâte Primăria Municipiului Brașov privind plata

cheltuielilor de judecată ca nedovedită, întrucât dovada depusă la dosar în

acest sens a aparținut Municipiului Brașov ca plătitor al onorariului avocațial

și nu apelantei pârâte.

Împotriva deciziei nr.

88Ap din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov au declarat recurs pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Brașov și reclamantul M.C.R.

I. Reclamantul M.C.R.

critică decizia recurată învederând următoarele motive de nelegalitate.

Instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra primului motiv de apel, privind analizarea de către

instanța de fond a cererii de revendicare a imobilului din litigiu, cerere cu

care a fost învestită cu ocazia rejudecării cauzei după casarea cu trimitere a

cauzei, motiv ce ar atrage nulitatea hotărârii pronunțate.

După pronunțarea

deciziei ICCJ nr. 1781/2010, cu ocazia rejudecării cauzei, reclamantul și-a

precizat acțiunea, solicitând revendicarea imobilului în litigiu, cerere asupra

căreia instanța trebuia să se pronunțe.

În situația în care

instanța, în rejudecare, analizând precizarea acțiunii, ar considera că

acțiunea în revendicare formulată este inadmisibilă, sau ar exista autoritate

de lucru judecat cu privire la aceasta, era obligată să pună în discuția

părților, în condiții de oralitate și contradictorialitate excepțiile

inadmisibilității acțiunii și a autorității de lucru judecat.

Se mai consideră că

el a dovedit că imobilul a fost preluat de la proprietar în condițiile în care

acesta nu figura în anexele Decretului nr. 92/1950, preluarea fiind doar

temporară, dovada fiind faptul că dreptul de proprietate al statului nu a fost

confirmat, cererea de intabulare inițială fiind respinsă.

Ca urmare, statul,

rămânând detentor precar, nu a putut dobândi proprietatea imobilului, nici prin

efectul Decretului nr. 218/1960 și nici al Decretului nr. 712/1966.

Imobilul din litigiu,

nu s-a aflat nicicând în proprietatea sau posesia statului, care a exercitat

doar o detenție precară, și nici nu a fost înstrăinat.

În aceste condiții,

stabilirea inadmisibilității acțiunii, fără o verificare în acest sens,

echivalează cu o nepronunțare pe fondul cauzei a instanței, sancționată cu

casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Trebuie avut în

vedere faptul că nu există o contradicție între dispozițiile de drept comun în

materia acțiunii în revendicare (art. 480, 481 C. civ) și dispozițiile Legii nr.

10/2001, în primul rând pentru că, „revendicarea imobiliară" nu se

confundă cu solicitarea și acordarea de „măsuri reparatorii", iar în al

doilea rând, conform Legii nr. 10/2001 măsura reparatorie a restituirii în

natură a imobilului reprezintă o reconstituire a dreptului de proprietate,

titlul constând în acest caz, în decizia sau dispoziția de aprobare a

restituirii și nu titlul în baza căruia, în cadrul acțiunii în revendicare,

proprietarul reclamant pretinde că imobilul a fost și este proprietatea sa,

respectiv actul de dobândire a proprietății de către autor.

Se mai susține că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel privind încălcarea

liberului acces la justiție, cu nesocotirea dispozițiilor art. 21 din

Constituție.

Hotărârea Curții de

Apel Brașov este nelegală sub aspectul admiterii apelului pârâtei Primăria

Municipiului Brașov, cu consecința constatării lipsei capacității de folosință

a acestei pârâte și a anulării acțiunii față de aceasta.

Raportat la

excepțiile invocate de către Primăria Municipiului Brașov, recurentul arată că

a invocat excepția puterii de lucru judecat, întrucât există o hotărâre

definitivă și irevocabilă de soluționare a acestor excepții, prin respingerea

lor.

II. Recursul declarat

de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de

Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov privește următoarele critici de

nelegalitate.

Instanța de judecată

a respins în mod greșit excepțiile invocate de către Statul Român reprezentat

de Ministerul Finanțelor Publice și a menținut dispoziția din sentința civila nr.

446/S din 12 decembrie 2011 cu privire la nevalabilitatea titlului statului

asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. 9852 Brașov sub nr. top.

12212/1, 12211/1/2,12212/2.

Reclamanta R.M. nu a

revendicat imobilul potrivit procedurilor legilor speciale ale proprietății, ci

a promovat această cerere în condițiile dreptului comun, ceea ce este

inadmisibil (acțiunea fiind continuată de cesionarul de drepturi litigioase).

Pe cale de excepție,

se reiterează excepția privind lipsa calității Ministerului Finanțelor Publice

de reprezentant al Statului Român, arătându-se că imobilul în cauză se afla

situat în intravilanul Municipiului Brașov, precum și excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor

Publice.

Pe fond, se consideră

că instanța de fond a greșit admițând în parte acțiunea reclamantei,

ignorându-se prevederile actelor normative, aceeași greșeală fiind menținută de

către instanța de apel.

Acțiunea este

inadmisibilă în considerarea Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată,

precum și a practicii judiciare constante în această materie.

Având în vedere

aceasta procedură specială, instanța de judecată nu poate analiza chestiuni

legate de valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului asupra imobilelor

ce fac obiectul acestei legi, precum nici cererile privind revendicarea acestor

imobile, având în vedere că, după intrarea în vigoare a acestui act normativ,

toate acțiunile pentru imobilele preluate de stat, cu titlu valabil, nevalabil,

sau fără titlu, se soluționează numai în baza prevederilor acestei legi, urmând

o fază necontencioasă și apoi, eventual, una contencioasă.

Se apreciază că, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, persoanele care se consideră

îndreptățite la restituirea imobilelor sau la acordarea de măsuri reparatorii

în echivalent nu se mai pot adresa în mod direct instanțelor de judecată pentru

valorificarea drepturilor lor asupra unor imobile de natura celor prevăzute de

Legea nr. 10/2001.

Din conținutul

cererii sale, din probatoriul administrat nu rezultă modalitatea în care

autorii reclamantei au fost "deposedați" de aceste terenuri aferente

fabricii.

Imobilul a trecut în

mod valabil în patrimoniul Statului Român, nu s-a adus nici o dovadă contrară,

reclamanta stând în pasivitate cu privire la clarificarea situației sale.

Se apreciază că

instanța de apel nu a manifestat rol activ în clarificarea modalității de

preluare a acestui imobil, s-au avut în vedere doar susținerile teoretice ale

reclamantei, susțineri nedovedite.

Cu privire la

excepția nulității recursurilor invocată în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție o va respinge pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. recursul trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază, iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

stabilește că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor când există motive de ordine publică, precizându-se în alin.

(3) că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului

dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

În speță, atât

motivele de recurs indicate de reclamant, cât și cele indicate de pârâtul

Statul Român se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., fiind indicate în mod clar textele de lege care ar fi fost

interpretate sau aplicate în mod eronat, în opinia recurenților, de către instanța

de apel.

Pentru aceste

considerente, se va respinge excepția nulității recursurilor invocată în cauză.

Pe fond, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că recursul declarat de recurentul pârât Statul

Român este fondat pentru considerentele ce succed:

Prin acțiunea dedusă

judecății s-a solicitat de către reclamanți revendicarea imobilului în litigiu

și constatarea trecerii în mod abuziv și fără titlu valabil a imobilului în

proprietatea Statului Român – anularea intabulării Statului Român în evidențele

de proprietate imobiliară și intabularea dreptului său de proprietate, precum

și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a

menținut dispoziția sentinței nr. 446/S din 12 decembrie 2011 a Tribunalului

Brașov privind nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului înscris în

CF nr. 9852 Brașov.

Critica pârâtului

Statul Român privind greșita interpretare de către instanța de apel a

dispozițiilor legale incidente în privința admiterii acestui capăt de cerere,

al constatării nevalabilității titlului statului asupra imobilului în litigiu

este fondată.

Așa cum s-a reținut

de către instanța de fond în primul ciclu procesual, s-a constatat în mod

irevocabil (prin decizia nr. 1781/2000) de Înalta Curte de Casație și Justiție că

acțiunea în revendicare formulată pe dispozițiile dreptului comun este

inadmisibilă.

Conform

jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din

Protocolul nr. 1 ocrotește bunurile actuale, iar nu speranța de a vedea

recunoscut un drept vechi de proprietate, imposibil de exercitat.

Atâta timp cât

reclamantul a avut la dispoziție o cale specială de urmat în vederea

redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, el putea

uza de această posibilitate legală, în termenele legale pentru respectarea

stabilității și securității raporturilor juridice din materia proprietății.

Reclamantului i-a

fost asigurată o cale specială de urmat în vederea redobândirii dreptului de

proprietate asupra imobilului în condițiile în care termenul de depunere a

notificărilor în baza Legii nr. 10/2001a fost prelungit succesiv pentru a se da

posibilitatea celor aflați în situații identice să beneficieze de măsurile

reparatorii prevăzute de această lege, singurele posibile după intrarea în vigoare

a acesteia.

În mod greșit

instanța de apel a menținut dispoziția instanței de fond privind constatarea

nevalabilității titlului statului asupra imobilului în litigiu, în condițiile

în care acțiunea în revendicare formulată de reclamant a fost respinsă ca

inadmisibilă și reclamantul nu a uzat de dispozițiile Legii nr. 10/20001 pentru

a solicita restituirea imobilului în litigiu.

De altfel, acest

capăt de cerere al constatării nevalabilității titlului statului este în

directă legătură cu acțiunea în revendicare (ce a fost respinsă în mod just ca

inadmisibilă), ipoteza formulării acestei acțiuni constând tocmai în susținerea

deținerii imobilului fără titlu de către stat.

Pentru aceste

considerente, se impune admiterea recursului declarat de Statul Român,

modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii apelului declarat de

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței

civile nr. 446/S din 12 decembrie 2011 a Tribunalului Brașov, pe care o va

schimba în parte în sensul respingerii și a capătului de cerere privind

constatarea nevalabilității titlului statului cu care Statul Român a preluat

imobilul înscris în CF nr. 9852 Brașov. Se vor menține restul dispozițiilor

sentinței și deciziei.

Recursul declarat de

recurentul-reclamant

M.C.R.

împotriva deciziei nr. 88Ap din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov - Secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale, va fi respins pentru următoarele considerente:

Se invocă de către

recurentul reclamant faptul că instanța nu s-ar fi pronunțat pe cererea sa în

revendicare, reținându-se doar că instanța supremă a statuat în decizia nr. 1781/2010

că acțiunea în revendicare este inadmisibilă.

Această susținere a

recurentului reclamant nu poate fi primită. Decizia nr. 1781/2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție care a statuat cu putere de lucru judecat

inadmisibilitatea acțiunii în revendicare formulată de reclamant este

obligatorie conform art. 315 C. proc. civ. pentru instanța de trimitere, în mod

just fiind respins acest capăt de cerere.

Se mai invocă de

către recurentul reclamant eronata interpretare de către instanță a

dispozițiilor art. 480 C. civ., precum și greșita aplicare a deciziei în

interesul legii nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile

unite, încălcându-se astfel și garanțiile oferite de art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, critici ce nu subzistă.

Dispozițiile art. 315

C. proc. civ. prevăd că „hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de

drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului”. Acest text, care enunță fără echivoc

principiile ce trebuie respectate de instanța de rejudecare vizând

obligativitatea îndrumărilor date de instanța de casare își găsește justificare

în rațiunea controlului judiciar.

Existența unui

control judiciar eficient nu poate fi concepută în lipsa unor mijloace

procedurale menite să impună respectarea deciziilor date de instanța supremă.

Instanța de apel a

respectat aceste dispoziții, cu ocazia rejudecării, atât în privința dezlegării

problemei de drept privind inadmisibilitatea acțiunii în revendicare, cât și cu

privire la celelalte aspecte, respectiv soluționarea excepțiilor invocate,

susținerile recurentului reclamant privind excepțiile soluționate de Curtea de

Apel Brașov neputând conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate.

De altfel, decizia

instanței de apel cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format

convingerea instanței, conform art. 261 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu

privire la modul de soluționare a excepțiilor invocate de părți.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul declarat de recurentul reclamant

M.C.R. împotriva

deciziei nr. 88Ap din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov - Secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursurilor invocată în cauză.

Admite recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat

de Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov împotriva deciziei nr. 88Ap

din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Brașov - Secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale pe care o

modifică în parte în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a

Finanțelor Publice Brașov împotriva sentinței nr. 446S din 12 decembrie 2011 a Tribunalului Brașov – Secția civilă, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge și

capătul de cerere privind constatarea nevalabilității titlului cu care Statul

Român a preluat imobilul înscris în CF nr. 9852 Brașov sub nr. top 12212/1,

12211/2, 12212/2.

Menține restul

dispozițiilor sentinței și deciziei.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul M.C.R. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.