ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 858/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Brașov, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 258 din 13 octombrie 2009, a admis în parte contestația formulată de contestatorii B.I.A. și B.D.C., în contradictoriu cu intimații SC R. SRL Brașov, Municipiul Brașov - prin Primar și SC B.C.

SA și pe cale de consecință: a anulat în parte Decizia nr. 738 din 30 ianuarie 2009, emisă de intimata SC R. SRL Brașov, în ce privește art. 1 al acesteia și a obligat-o pe această intimată să reformuleze conținutul acestui articol în sensul respingerii notificării de restituire în natură a imobilului în litigiu, cu excepția apartamentului compus din 4 camere, neîntabulat și terenul aferent acestuia, pentru care s-au acordat despăgubiri prin art. 2 și 4 ale acestei decizii; au fost menținute restul dispozițiilor deciziei atacate; intimatul Municipiul Brașov, prin primar, a fost obligat să emită dispoziție motivată prin care să restituie în natură imobilul-teren de 293,40 mp situat în Brașov str. M.E.

nr. 35 și înscris în CF X Brașov, nr. top xx; intimata SC B.C. SA a fost obligată să emită decizie motivată cu privire la cererea de restituire în natură a imobilelor înscrise în CF X Brașov, cu excepția celor mai sus identificate. A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și autorității de lucru judecat, invocate de intimata SC B.C. SA. Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Din documentația depusă și întâmpinarea formulată de intimata SC B.C. SA rezultă că aceasta este deținătoarea imobilului cu privire la care i-a fost comunicat dosarul administrativ pentru a se pronunța prin decizie motivată, cum rezultă din Adresa nr. 1268/6027 din 09 februarie 2009. În sistemul Legii nr. 10/2001, unitatea obligată să răspundă unei notificări și natura măsurilor reparatorii care se cuvin se determină în funcție și de faptul dacă aceasta este privatizată, distingându-se două situații.

Atunci când entitatea deținătoare a bunului este integral privatizată, sunt aplicabile dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, iar când bunul se află în patrimoniul unei societăți la care statul este acționar, devin aplicabile dispozițiile art. 21 din același act normativ. În speță, imobilul solicitat se află în deținerea SC B.C. SA, iar din actele aflate la dosar nu rezultă faptul că aceasta este unitate integral privatizată. În acest mod se justifică în persoana intimatei calitatea procesuală pasivă atribuită prin cererea de chemare în judecată. Nici excepția autorității lucrului judecat nu poate fi reținută, temeiul juridic al celor două acțiuni fiind diferit, ca și părțile litigante de altfel, astfel că nu au fost întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., cea care a făcut obiectul Deciziei nr. 116/R din 09 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Mureș în dosarul nr. 1175/43/2006 și invocată de intimată.

Pe fond, contestația s-a dovedit întemeiată și a fost admisă în parte potrivit următoarelor considerente: Obiectul cauzei l-a constituit contestarea Deciziei nr. 738/2009 emisă de SC R. SRL, chiar dacă din formularea contestatorilor ar părea o acțiune în revendicare, în raport de acest obiect contestația apărând admisibilă, astfel că nu s-a putut reține inadmisibilitatea acesteia, invocată ca apărare de intimata SC B.C. SA. Contestatorii au urmat calea specială de restituire a proprietăților antecesorilor, preluate abuziv de stat, intimata SC R. SRL pronunțându-se în consecință, stabilită fiind calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, ca și preluarea imobilului de către stat din proprietatea antecesorilor acestora.

Prin concluziile scrise depuse anterior pronunțării, contestatorii au formulat în clar solicitarea lor, în sensul anulării parțiale a Deciziei nr. 738/2009, respectiv a mențiunilor din art. 1, SC R. SRL neavând calitatea de deținătoare a bunului, aceasta recunoscând că, din eroare, s-a pronunțat asupra întregului imobil notificat deși a deținut numai asupra apartamentului neîntabulat în cartea funciară (4 camere de locuit, dependințe și anexe), un drept de administrare. Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 501 din 22 martie 2011 a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă SC B.C. SA Brașov, împotriva Sentinței civile nr. 258/S/2009 a Tribunalului Brașov; a admis în parte apelul formulat de apelantul-pârât Municipiul Brașov, prin primar, împotriva aceleiași sentințe; a admis cererea de intervenție în interesul SC R. SRL Brașov și a respins cererea de intervenție în interes propriu, ambele formulate de către intervenienții C.N.D.

și C.M.; a obligat intimatul Municipiul Brașov, prin primar, să emită dispoziție motivată prin care să restituie în natură terenul de 293,40 mp situat în Brașov, str. P.U. nr. 15, în loc de M.E. nr. 35, și înscris în C.F. X Brașov nr. top xx, potrivit Adresei nr. 1268/6027 din 9 februarie 2009 emisă de intimata SC R. SRL Brașov și înregistrată la acest intimat sub nr. 9393 din 9 februarie 2009 și a păstrat restul dispozițiilor din sentință. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că apelul municipiului Brașov este fondat, iar apelul formulat de SC B.C. SA este nefondat, pentru următoarele considerente: În timpul soluționării apelului au formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul pârâtei SC R. SRL Brașov intervenienții C.N.D.

și M. prin care au solicitat: - să se constate că ei, în calitate de cumpărători, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 20492 din 18 octombrie 1996 încheiat cu SC R. SRL Brașov, în calitate de vânzător și prin efectul legii au dobândit dreptul de proprietate (nu numai asupra apartamentului cu descrierea din contract, ci și asupra terenului aferent construcției); - să se dispună identificarea acestui teren, ieșirea din indiviziune prin lotizare cu dezmembrarea lui din terenul total înscris și în alte nr. topografice din aceeași CF, acesta fiind situat în municipiul Brașov, Str. P.U., nr. 15, județul Brașov, înscris în CF nr. X Brașov, sub nr. top xy, compus din casă și curte în Strada P. nr. 15 de 232,20 mp.

- să se dispună întabularea pe numele intimaților contestatori, ca unici proprietari, cu drept cumpărare și prin efectul legii, ca bun comun dobândit în timpul căsătoriei, asupra acestui imobil - compus din apartament cu patru camere de locuit, dependințe și anexe aferente. Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 20492 din 18 octombrie 1996 (a se vedea Anexa 1), încheiat între SC R. SRL Brașov, în calitate de vânzător, și intimații contestatori, în calitate de cumpărători, au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului descris mai sus, dobândind totodată dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției, în conformitate dispozițiile art. 33 din H.G. nr. 20/1996. Dreptul de proprietate asupra construcției - apartamentului - intimații l-au consolidat prin dispozițiile Deciziei civile nr. 32/Ap.

din 24 aprilie 2003 pronunțată în Dosarul nr. 1848/Ap/2003 al Curții de Apel Brașov. Între timp, moștenitorii vechilor proprietari, respectiv părțile din proces B.I.A. și B.D.C. au urmat procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001. Expertul constructor a constatat că în fapt construcțiile inițiale, aflate în componența imobilului înainte de preluarea acestora de către Statul Român, au fost demolate parțial, respectiv s-a menținut un perete exterior și probabil o parte din acoperiș, construindu-se un spațiu comercial nou 100%, conform autorizației nr. 32/1971, pe același amplasament. În mod corect prima instanță a dispus obligarea Municipiului Brașov, prin primar, la restituirea în natură a terenului în suprafață de 294 mp, ce constituie teren liber în sensul art. 10 alin. (1) și (2) din Legea 10/2001.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată, în termen legal, SC B.C. SA a declarat recurs pentru motive de nelegalitate potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. Hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și anume că, deși instanța reține faptul că unitatea care a efectuat privatizarea SC B.C. SA respectiv A.V.A.S. are calitatea de a emite o decizie referitoare la notificarea formulată de contestatori, respinge lipsa calității procesuale pasive a societății comerciale privatizate. Se mai susține că instanța nu s-a pronunțat pe toate criticile din apel formulate și nu a arătat motivele de fapt și de drept în temeiul cărora a considerat că SC B.C.

SA este unitate deținătoare. O altă critică vizează incidența motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se încălcarea prevederilor art. 21 și art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece SC B.C. SA este o societate integral privatizată încă din 1997, de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor deținute de stat, statul nemaifiind acționar la societate. Examinând decizia atacată, în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Primul motiv de recurs vizează incidența art. 304 pct. 7 (2) C. proc. civ., considerându-se că există motive contradictorii sau străine de natura pricinii și că instanța nu s-ar fi pronunțat pe toate criticile din apel.

Aceste susțineri nu sunt fondate. Decizia instanței de apel nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, ea arată motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea conform art. 261 (5) C. proc. civ.. Astfel, în mod corect se reține că: În speță persoana juridică notificată care deține o parte din bunurile imobile solicitate, este SC B.C. SA. Criticile din apel referitoare la excepția calității procesuale pasive a acestei societăți comerciale au fost apreciate ca neîntemeiate, având în vedere că prin art. 5 din decizia contestată s-a dispus trimiterea notificării pentru o parte din imobilul notificat și terenul aferent acestuia, care se află în administrarea societății B.C., către aceasta.

Hotărârea recurată cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților, mențiuni prevăzute de art. 261 alin. (5) C. proc. civ. De altfel, așa cum s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (în cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin a le aprecia. Art. 6 din Convenție obligă instanțele să își motiveze hotărârile, însă nu trebuie interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru toate argumentele avansate de către părți.

Motivarea hotărârii recurate este realizată într-o manieră clară de natură a exercita controlul de către instanța de recurs. Nici a doua critică ce vizează interpretarea dispozițiilor art. 21 și art. 29 din Legea nr. 10/2001 nu poate fi primită, acestea fiind interpretate în mod just de instanța de apel. Dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privesc bunurile deținute la data intrării în vigoare a legii de una dintre entitățile cu personalitate juridică prevăzute de textul legal, iar scopul acestei măsuri este ca persoana deținătoare să își îndeplinească obligația de restituire către adevăratul proprietar. În speță persoana juridică notificată care deține o parte din bunurile imobile solicitate, este SC B.C.

SA. Corect a reținut instanța de apel că, analizând temeinicia art. 5 din decizia contestată, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, atunci când persoana juridică notificată deține numai o parte din bunurile imobile notificate, va fi emisă o decizie motivată de retrocedare doar pentru partea de imobil pe care o deține, iar potrivit art. 9.1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 "entitatea inițial notificată are obligația de a transmite notificarea și documentația aferentă entității deținătoare și, totodată, de a înștiința expres persoana îndreptățită despre această situație". În considerarea dispozițiilor legale evocate unitatea notificată și-a declinat în mod corect competența de soluționare pentru partea din imobil ce se află în folosința SC B.C.

SA împrejurarea că această societate și-a declinat, la rândul ei, competența către A.V.A.S. nu are relevanță din punct de vedere juridic, întrucât nu face obiectul prezentei cercetări judecătorești nefiind parte în cauză iar, pe de altă parte, contestația supusă judecății vizează doar prima declinare către SC B.C. SA. Față de cele învederate, se va respinge recursul declarat de pârâta SC B.C. SA împotriva Deciziei civile nr. 25 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Brașov și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia. Se vor avea în vedere și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC B.C. SA împotriva Deciziei civile nr. 25/Ap din 13 martie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimații reclamanți B.I.A. și B.D.C. a sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2013. Procesat de GGC - GV