ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 858/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 858/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Tribunalul Brașov, secția civilă, prin

Sentința civilă nr. 258 din 13 octombrie 2009, a admis în parte contestația

formulată de contestatorii B.I.A. și B.D.C., în contradictoriu cu intimații SC

R. SRL Brașov, Municipiul Brașov - prin Primar și SC B.C. SA și pe cale de

consecință: a anulat în parte Decizia nr. 738 din 30 ianuarie 2009, emisă de

intimata SC R. SRL Brașov, în ce privește art. 1 al acesteia și a obligat-o pe

această intimată să reformuleze conținutul acestui articol în sensul

respingerii notificării de restituire în natură a imobilului în litigiu, cu

excepția apartamentului compus din 4 camere, neîntabulat și terenul aferent

acestuia, pentru care s-au acordat despăgubiri prin art. 2 și 4 ale acestei

decizii; au fost menținute restul dispozițiilor deciziei atacate; intimatul

Municipiul Brașov, prin primar, a fost obligat să emită dispoziție motivată

prin care să restituie în natură imobilul-teren de 293,40 mp situat în Brașov

str. M.E. nr. 35 și înscris în CF X Brașov, nr. top xx; intimata SC B.C. SA a

fost obligată să emită decizie motivată cu privire la cererea de restituire în

natură a imobilelor înscrise în CF X Brașov, cu excepția celor mai sus

identificate.

A respins excepțiile

lipsei calității procesuale pasive și autorității de lucru judecat, invocate de

intimata SC B.C. SA. Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

Din documentația

depusă și întâmpinarea formulată de intimata SC B.C. SA rezultă că aceasta este

deținătoarea imobilului cu privire la care i-a fost comunicat dosarul

administrativ pentru a se pronunța prin decizie motivată, cum rezultă din

Adresa nr. 1268/6027 din 09 februarie 2009.

În sistemul Legii nr.

10/2001, unitatea obligată să răspundă unei notificări și natura măsurilor

reparatorii care se cuvin se determină în funcție și de faptul dacă aceasta

este privatizată, distingându-se două situații. Atunci când entitatea

deținătoare a bunului este integral privatizată, sunt aplicabile dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 10/2001, iar când bunul se află în patrimoniul unei

societăți la care statul este acționar, devin aplicabile dispozițiile art. 21

din același act normativ.

În speță, imobilul

solicitat se află în deținerea SC B.C. SA, iar din actele aflate la dosar nu

rezultă faptul că aceasta este unitate integral privatizată.

În acest mod se

justifică în persoana intimatei calitatea procesuală pasivă atribuită prin

cererea de chemare în judecată.

Nici excepția

autorității lucrului judecat nu poate fi reținută, temeiul juridic al celor

două acțiuni fiind diferit, ca și părțile litigante de altfel, astfel că nu au

fost întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., cea care a făcut

obiectul Deciziei nr. 116/R din 09 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel

Mureș în dosarul nr. 1175/43/2006 și invocată de intimată.

Pe fond, contestația

s-a dovedit întemeiată și a fost admisă în parte potrivit următoarelor

considerente:

Obiectul cauzei l-a

constituit contestarea Deciziei nr. 738/2009 emisă de SC R. SRL, chiar dacă din

formularea contestatorilor ar părea o acțiune în revendicare, în raport de

acest obiect contestația apărând admisibilă, astfel că nu s-a putut reține

inadmisibilitatea acesteia, invocată ca apărare de intimata SC B.C. SA.

Contestatorii au

urmat calea specială de restituire a proprietăților antecesorilor, preluate

abuziv de stat, intimata SC R. SRL pronunțându-se în consecință, stabilită

fiind calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, ca și preluarea

imobilului de către stat din proprietatea antecesorilor acestora.

Prin concluziile

scrise depuse anterior pronunțării, contestatorii au formulat în clar

solicitarea lor, în sensul anulării parțiale a Deciziei nr. 738/2009, respectiv

a mențiunilor din art. 1, SC R. SRL neavând calitatea de deținătoare a bunului,

aceasta recunoscând că, din eroare, s-a pronunțat asupra întregului imobil notificat

deși a deținut numai asupra apartamentului neîntabulat în cartea funciară (4

camere de locuit, dependințe și anexe), un drept de administrare.

Curtea de Apel

Brașov, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 501 din 22 martie 2011 a respins

apelul formulat de apelanta-pârâtă SC B.C. SA Brașov, împotriva Sentinței

civile nr. 258/S/2009 a Tribunalului Brașov; a admis în parte apelul formulat

de apelantul-pârât Municipiul Brașov, prin primar, împotriva aceleiași

sentințe; a admis cererea de intervenție în interesul SC R. SRL Brașov și a

respins cererea de intervenție în interes propriu, ambele formulate de către

intervenienții C.N.D. și C.M.; a obligat intimatul Municipiul Brașov, prin

primar, să emită dispoziție motivată prin care să restituie în natură terenul

de 293,40 mp situat în Brașov, str. P.U. nr. 15, în loc de M.E. nr. 35, și

înscris în C.F. X Brașov nr. top xx, potrivit Adresei nr. 1268/6027 din 9

februarie 2009 emisă de intimata SC R. SRL Brașov și înregistrată la acest

intimat sub nr. 9393 din 9 februarie 2009 și a păstrat restul dispozițiilor din

sentință.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că apelul municipiului Brașov este fondat,

iar apelul formulat de SC B.C. SA este nefondat, pentru următoarele

considerente:

În timpul soluționării

apelului au formulat cerere de intervenție în interes propriu și în interesul

pârâtei SC R. SRL Brașov intervenienții C.N.D. și M. prin care au solicitat:

- să se constate că

ei, în calitate de cumpărători, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 20492

din 18 octombrie 1996 încheiat cu SC R. SRL Brașov, în calitate de vânzător și

prin efectul legii au dobândit dreptul de proprietate (nu numai asupra

apartamentului cu descrierea din contract, ci și asupra terenului aferent

construcției);

- să se dispună

identificarea acestui teren, ieșirea din indiviziune prin lotizare cu

dezmembrarea lui din terenul total înscris și în alte nr. topografice din

aceeași CF, acesta fiind situat în municipiul Brașov, Str. P.U., nr. 15,

județul Brașov, înscris în CF nr. X Brașov, sub nr. top xy, compus din casă și

curte în Strada P. nr. 15 de 232,20 mp.

- să se dispună

întabularea pe numele intimaților contestatori, ca unici proprietari, cu drept

cumpărare și prin efectul legii, ca bun comun dobândit în timpul căsătoriei, asupra

acestui imobil - compus din apartament cu patru camere de locuit, dependințe și

anexe aferente.

Prin contractul de

vânzare-cumpărare nr. 20492 din 18 octombrie 1996 (a se vedea Anexa 1),

încheiat între SC R. SRL Brașov, în calitate de vânzător, și intimații

contestatori, în calitate de cumpărători, au dobândit dreptul de proprietate

asupra apartamentului descris mai sus, dobândind totodată dreptul de

proprietate asupra terenului aferent construcției, în conformitate dispozițiile

art. 33 din H.G. nr. 20/1996.

Dreptul de

proprietate asupra construcției - apartamentului - intimații l-au consolidat

prin dispozițiile Deciziei civile nr. 32/Ap. din 24 aprilie 2003 pronunțată în

Dosarul nr. 1848/Ap/2003 al Curții de Apel Brașov.

Între timp,

moștenitorii vechilor proprietari, respectiv părțile din proces B.I.A. și

B.D.C. au urmat procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Expertul constructor

a constatat că în fapt construcțiile inițiale, aflate în componența imobilului

înainte de preluarea acestora de către Statul Român, au fost demolate parțial,

respectiv s-a menținut un perete exterior și probabil o parte din acoperiș,

construindu-se un spațiu comercial nou 100%, conform autorizației nr. 32/1971,

pe același amplasament.

În mod corect prima

instanță a dispus obligarea Municipiului Brașov, prin primar, la restituirea în

natură a terenului în suprafață de 294 mp, ce constituie teren liber în sensul

art. 10 alin. (1) și (2) din Legea 10/2001.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată, în termen legal, SC B.C. SA a declarat recurs pentru

motive de nelegalitate potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9 C.

proc. civ.

Hotărârea atacată

cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și anume că, deși

instanța reține faptul că unitatea care a efectuat privatizarea SC B.C. SA

respectiv A.V.A.S. are calitatea de a emite o decizie referitoare la

notificarea formulată de contestatori, respinge lipsa calității procesuale

pasive a societății comerciale privatizate.

Se mai susține că

instanța nu s-a pronunțat pe toate criticile din apel formulate și nu a arătat

motivele de fapt și de drept în temeiul cărora a considerat că SC B.C. SA este

unitate deținătoare.

O altă critică

vizează incidența motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., susținându-se încălcarea prevederilor art. 21 și art. 29 din Legea

nr. 10/2001, deoarece SC B.C. SA este o societate integral privatizată încă din

1997, de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a acțiunilor deținute

de stat, statul nemaifiind acționar la societate.

Examinând decizia

atacată, în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul nu

este fondat.

Primul motiv de

recurs vizează incidența art. 304 pct. 7 (2) C. proc. civ., considerându-se că

există motive contradictorii sau străine de natura pricinii și că instanța nu

s-ar fi pronunțat pe toate criticile din apel. Aceste susțineri nu sunt

fondate.

Decizia instanței de

apel nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, ea arată

motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea conform

art. 261 (5) C. proc. civ.. Astfel, în mod corect se reține că:

În speță persoana

juridică notificată care deține o parte din bunurile imobile solicitate, este

SC B.C. SA. Criticile din apel referitoare la excepția calității procesuale

pasive a acestei societăți comerciale au fost apreciate ca neîntemeiate, având

în vedere că prin art. 5 din decizia contestată s-a dispus trimiterea

notificării pentru o parte din imobilul notificat și terenul aferent acestuia,

care se află în administrarea societății B.C., către aceasta.

Hotărârea recurată

cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței,

precum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților, mențiuni

prevăzute de art. 261 alin. (5) C. proc. civ.

De altfel, așa cum

s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, (în cauza Albina

împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României), dreptul la un proces

echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt

examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen

efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin a le

aprecia.

Art. 6 din Convenție

obligă instanțele să își motiveze hotărârile, însă nu trebuie interpretat ca

impunând un răspuns detaliat pentru toate argumentele avansate de către părți.

Motivarea hotărârii

recurate este realizată într-o manieră clară de natură a exercita controlul de

către instanța de recurs.

Nici a doua critică

ce vizează interpretarea dispozițiilor art. 21 și art. 29 din Legea nr. 10/2001

nu poate fi primită, acestea fiind interpretate în mod just de instanța de

apel.

Dispozițiile art. 21

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privesc bunurile deținute la data intrării în

vigoare a legii de una dintre entitățile cu personalitate juridică prevăzute de

textul legal, iar scopul acestei măsuri este ca persoana deținătoare să își

îndeplinească obligația de restituire către adevăratul proprietar.

În speță persoana

juridică notificată care deține o parte din bunurile imobile solicitate, este

SC B.C. SA.

Corect a reținut

instanța de apel că, analizând temeinicia art. 5 din decizia contestată,

potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, atunci când persoana juridică

notificată deține numai o parte din bunurile imobile notificate, va fi emisă o

decizie motivată de retrocedare doar pentru partea de imobil pe care o deține,

iar potrivit art. 9.1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001 "entitatea inițial notificată are obligația de a transmite

notificarea și documentația aferentă entității deținătoare și, totodată, de a

înștiința expres persoana îndreptățită despre această situație".

În considerarea

dispozițiilor legale evocate unitatea notificată și-a declinat în mod corect

competența de soluționare pentru partea din imobil ce se află în folosința SC

B.C. SA împrejurarea că această societate și-a declinat, la rândul ei,

competența către A.V.A.S. nu are relevanță din punct de vedere juridic,

întrucât nu face obiectul prezentei cercetări judecătorești nefiind parte în

cauză iar, pe de altă parte, contestația supusă judecății vizează doar prima

declinare către SC B.C. SA.

Față de cele

învederate, se va respinge recursul declarat de pârâta SC B.C. SA împotriva

Deciziei civile nr. 25 din 13 martie 2012 a Curții de Apel Brașov și în baza

art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia. Se vor avea în vedere și

dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC B.C. SA împotriva Deciziei civile nr. 25/Ap din 13 martie

2012 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă

recurenta-pârâtă la plata către intimații reclamanți B.I.A. și B.D.C. a sumei

de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2013.

Procesat de GGC - GV