ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1312/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele: 1.Instanța de fond. Prin sentința civilă nr. 7 din 18 ianuarie 2008 a Tribunalului Brașov, a fost admisă contestația formulată de contestatorii G.I. și P.M.

în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov, reprezentat legal de primar și, în consecință: a fost anulată dispoziția din 24 septembrie 2007, emisă de intimatul Municipiul Brașov, prin reprezentantul său legal; a fost obligat intimatul să emită, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, o nouă dispoziție, prin care să acorde contestatorilor măsura reparatorie prin echivalent constând în compensarea cu un alt bun imobil, pentru următoarele imobile:imobiiui-teren, în suprafață de 258 mp., înscris, inițial, în CF Brașov, și trecut, ulterior, în CF Brașov, imobilul-teren, în suprafață de 163,20 mp., înscris în CF Brașov, și imobilul-teren, în suprafață de 147,70 mp., înscris în CF Brașov, a fost anulată contestația formulată de contestatorii G.I.

și P.M., în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Brașov - Direcția juridică și de administrație publică - Biroul de aplicare a Legii nr. 10/2001, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a acestei intimate. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, urmând procedura prealabilă obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001, contestatorii au formulat notificare pe care au depus-o la Municipiul Brașov, prin intermediul executorului judecătoresc, prin care au solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, sub forma compensării cu alte bunuri disponibile aflate în patrimoniul acestuia, pentru bunurile imobile în litigiu.

Ulterior, contestatorii au revenit cu o nouă cerere prin care au solicitat intimatului Municipiul Brașov să le acorde în compensare un alt teren pentru terenurile revendicate, ca măsură reparatorie în echivalent, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. Prin dispoziția contestată s-a propus contestatorilor acordarea de despăgubiri bănești, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, pentru terenul în suprafață de 258 mp., înscris, inițial în CF care a fost, ulterior, înscris în CF Brașov și a fost respinsă notificarea pe care aceștia au formulat-o pentru terenul în suprafață de 163,20 mp., înscris în CF Brașov, și pentru terenul în suprafață de 147,70 mp., înscris în CF Brașov.

La adoptarea acestei dispoziții intimatul menționat a reținut că notificatorii au calitatea de persoane îndreptățite, în înțelesul Legii nr. 10/2001, aceștia fiind succesorii în drepturi ai proprietarilor inițiali ai imobilelor revendicate și că imobilele pentru care a fost formulată notificarea nu pot fi restituite în natură, ele fiind afectate de detalii de sistematizare. Intimatul Municipiul Brașov a fundamentat soluția de respingere a notificării pe care contestatorii au formulat-o pentru imobilele cu destinația de teren mai sus identificate pe considerentul că, prin sentința civilă nr. 5787/2004 a Judecătoriei Brașov, devenită definitivă și irevocabilă, a fost constatată nulitatea absolută a titlului cu care Statul Român a preluat aceste imobile și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară.

Cu privire la modalitatea de restituire a terenul în suprafață de 258 mp, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 alin (1) din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat se restituie în natură iar alin (2) al aceluiași text de lege stipulează că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către unitatea învestită potrivit, prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

De asemenea, au fost avute în vedere dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora „dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii sau să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în condițiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită". În consecință s-a reținut că prevederile legale mai sus-menționate, instituie în sarcina entității învestită cu soluționarea notificării, obligația ca mai întâi să acorde persoanei îndreptățite, în compensare alte bunuri sau servicii și doar, în cazul în care persoana îndreptățită nu își exprimă acordul pentru instituirea acestei măsuri reparatorii prin echivalent, sau când această măsură reparatorie prin echivalent nu poate opera din motive obiective, să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ca măsură reparatorie prin echivalent.

Tribunalul a mai reținut că intimatul Municipiul Brașov nu a arătat, în dispoziția atacată, care au fost considerentele pentru care nu a respectat ierarhia măsurilor reparatorii prin echivalent, instituite de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, propunând în mod direct contestatorilor, ca măsură reparatorie prin echivalent, pentru imobilul în litigiu, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

De asemenea, prima instanță a avut în vedere faptul Municipiului Brașov a emis hotărârea din 14 noiembrie 2005, prin care a statuat că măsura reparatorie prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, poate opera doar pentru imobilele ce nu pot fî restituite în natură deoarece sunt ocupate de instituții de învățământ, de instituții sanitare, de drumuri, parcuri sau parcări publice, de imobile de interes public sau în alte situații în care interesul public o impune precum și hotărârea din 26 iunie 2006, prin care a dispus punerea la dispoziția Comisiei Locale Brașov de Aplicare a Legii nr. 10/2001 a terenului pășune în suprafață de 30 ha din trupul Stoafffen, în vederea acordării de măsuri reparatorii în echivalent persoanelor îndreptățite conform Legii 10/2001.

Totodată s-a reținut că în cuprinsul acestei hotărâri se menționează că, măsurile reparatorii se vor acorda pe baza unei documentații tehnice de evaluare, întocmită de experți autorizați, pentru fiecare caz în parte. Hotărârea din 2005 a Consiliului local al municipiului Brașov a format obiectul excepției de nelegalitate, excepție ce a fost admisă prin sentința nr. 2023 din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ce a devenit irevocabilă prin respingerea căilor de atac exercitate împotriva ei, astfel cum a învederat intimatul Municipiul Brașov, în întâmpinarea pe care a formulat-o și cum rezultă din actele aflate din dosarul cauzei.

Astfel, s-a reținut că la data emiterii dispoziției contestate era în vigoare Hotărârea din 2006 a Consiliului local al municipiului Brașov, care atestă existența, în patrimoniul intimatului Municipiul Brașov a unor terenuri ce pot fi acordate în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și care instituie modalitatea în care această măsură va fi stabilită pentru fiecare caz în parte.

De asemenea, tribunalul a reținut că, din înscrisurile pe care contestatorii le-au depus la dosarul cauzei în probațiune, reiese că, în patrimoniul Municipiului Brașov există și alte bunuri disponibile ce pot fi acordate în compensare ca măsură reparatorie în echivalent, în condițiile Legii nr. 10/2001, semnificative în acest sens fiind dispozițiile cuprinse în hotărârea Consiliului local al municipiului Brașov din 2005. În ceea ce privește critica adusă de contestatori dispoziției atacate sub aspectul modului de soluționare a notificării pe care aceștia au formulat-o pentru terenul în suprafață de 163,20 mp., înscris în CF Brașov, și pentru terenul în suprafață de 147,70 mp., înscris în CF Brașov, tribunalul a reținut următoarele: Imobilele, cu destinația de teren, mai sus identificate, au trecut în proprietatea statului în temeiul unui contract de donație autentificat.

În accepțiunea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în categoria imobilelor preluate în mod abuziv intră și imobilele ce au fost donate statului, în temeiul unor contracte de donație încheiate în formă autentică, dar cu condiția ca, în acest caz, să se facă dovada anulării contractului de donație printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Ținând seama de aceste prevederi legale, intimatul Municipiul Brașov a solicitat contestatorilor să facă dovada desființării pe cale judecătorească a contractului de donație, în baza căruia statul a devenit proprietarul bunurilor revendicate. Ca urmare a acestei solicitări, contestatorii au înregistrat pe rolul Judecătoriei Brașov, o acțiune prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat din 9 noiembrie 1979, ce a avut ca obiect material terenul în suprafață de 163,20 mp., înscris în CF Brașov, și pentru terenul în suprafață de 147,70 mp., înscris în CF Brașov.

Prin sentința civilă nr. 5787 din 11 iunie 2004, Judecătoria Brașov a constatat nulitatea absolută a contractului de donație mai sus menționat, astfel cum au solicitat contestatorii, și a dispus și restabilirea situației anterioare de carte funciară. S-a mai reținut că intimatul Municipiul Brașov cunoștea, încă din data de 12 iunie 2003 faptul că imobilele mâi sus identificate sunt ocupate de blocurile de locuințe, ce au fost construite, potrivit proiectului din 1982. Or, în aceste condiții, susținerile intimatului, referitoare la valorificarea de către contestatori, pe calea dreptului comun a pretențiilor legate de aceste imobile nu a fost primită, ea fiind contrară materialului probator administrat în cauză și dispozițiilor legale incidente.

Tribunalul a reținut de asemenea că, dispoziția din sentința civilă nr. 5787 din 2004 a Judecătoriei Brașov, pe care intimatul Municipiul Brașov și-a fundamentat poziția procesuală, nu poate fi interpretată în sensul restituirii în natură către contestatori a imobilelor în litigiu, întrucât, în primul rând, părțile menționate nu au formulat o pretenție în acest sens, iar, în al doilea rând, pentru că, restituirea imobilelor, în condițiile dreptului comun, nu putea fi dispusă, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Așa fiind, tribunalul a constatat că notificatorii sunt îndreptățiți să beneficieze de măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001 și pentru terenul în suprafață de 163,20 mp., înscris în CF Brașov, și pentru terenul în suprafață de 147,70 mp., înscris în CF Brașov.

Sub aspectul modalității de restituire a acestor terenuri, instanța a reținut că imobilele menționate nu pot fi restituite în natură, întrucât sunt afectate de detalii de sistematizare, astfel că pot fi acordate numai măsuri reparatorii în echivalent. Raportat la considerentele ce preced, instanța a constatat că, pentru imobilele, cu destinația de teren, mai sus identificate, intimatul Municipiul Brașov deține bunuri care pot fi oferite contestatorilor în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent, astfel că, a instituit în sarcina intimatului menționat obligația de a acorda contestatorilor în compensare alte bunuri imobile, pentru aceste terenuri. Pentru considerentele de fapt și de drept ce preced, tribunalul, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu dispozițiile legale menționate, a admis contestația pe care contestatorii au formulat-o în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov, reprezentat legal de Primar.

Ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei Primăria Municipiului Brașov - Direcția Juridică și de Administrație Publică Locală - Biroul de Aplicare a Legii nr. 10/2001, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) coroborat cu art. 61 alin. (2) din C. proc. civ., a anulat contestația pe care contestatorii au promovat-o în contradictoriu cu această intimată. Instanța nu a acordat contestatorilor cheltuieli de judecată, deși a admis contestația pe care aceștia au formulat-o în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov, reprezentat legal de Primar, întrucât părțile menționate nu au făcut dovada efectuării vreunei cheltuieli în legătură cu prezentul proces.

2.Instanța de apel. Prin decizia civilă nr. 108/Ap din data de 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins apelul declarat de intimatul Municipiul Brașov, prin Primar și s-a respins cererea contestatorilor de obligare a apelantului intimat la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Este real că prin sentința civilă nr. 5787/2004, a Judecătoriei Brașov, s-a constatat nulitatea donației autentificate din 1979, având ca obiect suprafața de teren de 163,20 mp înscrisă în CF Brașov, și terenul în suprafață de 147,70 mp înscris în CF Brașov, hotărâre pe baza căreia s-au respins prin dispoziția în prezent atacată pretențiile contestatorilor, însă acea sentință nu a avut decât menirea să consolideze calitatea lor de persoane îndreptățite în condițiile inexistenței titlului statului.

În condițiile în care terenurile în discuție sunt ocupate de construcții este iluzoriu a se crede că vreodată contestatorii își vor vedea efectivitatea dreptului lor de proprietate, încât principiul reparației integrale consacrat de chiar art. 1, precum și art. 7 și 9 din Legea nr. 10/2001 ar fi abolit, or nu acesta a fost scopul adoptării actului normativ de reparație. În cazul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent, legiuitorul acordă prevalentă variantei compensării, soluție logică întrucât prin această metodă se tinde la o „restituire în natură", chiar dacă a altui imobil, dar care se circumscrie principiului enunțat în art. 1 din Legea nr. 10/2001. S-a apreciat că prima instanță a dispus legal obligarea la acordarea măsurii reparatorii prin compensare fără a identifica însă vreun imobil supus acestei operațiuni.

S-a avut în vedere că pe acest considerent s-a apărat intimatul în apel, susținând că nu dispune de imobile susceptibile de a fi atribuite în compensare, însă curtea a reținut că motivul nu reprezintă o critică adusă sentinței și de altfel sub acest aspect nici nu a fost invocat vreun aspect de nelegalitate sau netemeinicie. În apel cauza a fost suspendată pentru a fi soluționat un litigiu având ca obiect o acțiune oblică prin care contestatorii au tins la aducerea în patrimoniul statului a unei suprafețe de teren de 561,25 mp înscrisă în CF Brașov, susceptibilă de a face obiect al măsurii reparatorii prin compensare și aceasta în directa aplicare a dispozitivului sentinței atacate.

Prin sentința civilă nr. 6237/2011, a Judecătoriei Brașov, rămasă în final irevocabilă prin decizia civilă nr. 982/R/2012, a Curții de Apel Brașov, a fost admisă acțiunea oblică iar terenul în suprafață de 561,25 mp, susidentificat a devenit proprietatea tabulară a statului și deci poate face obiect al compensării dispuse de tribunal. În vederea compensării, care presupune o anumită echivalență între imobilele ce fac obiectul operațiunii juridice, s-a întocmit raportul de expertiză extrajudiciară din 2012, de către SC R. SRL, și cu care intimatul apelant a fost de acord, astfel încât instanța de apel a considerat că raportul a devenit unul judiciar și probă în cauză, ce face parte integrantă din decizia pronunțată.

S-a considerat că din același raport reiese că terenurile, cel care a fost expropriat de la contestatori, în suprafață totală de 568,90 mp și cel care va fi atribuit în compensare, respectiv terenul înscris în CF Brașov, în suprafață de 561,24 mp ce a făcut obiectul acțiunii oblice mai sus amintite, sunt sensibil egale ca suprafață și valoare fiind situate în aceeași zonă, încât fără dubiu compensarea celor două imobile este posibilă și va face obiectul dispoziției de primar la care se referă dispozitivul sentinței tribunalului, în prezent atacată cu apel. 3.Recursul Împotriva deciziei mai sus menționate, a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul Brașov prin primar, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor, art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ.. În dezvoltarea criticilor formulate, pârâtul a arătat următoarele aspecte: 1. În mod greșit instanța a reținut că notificatorii sunt îndreptățiți să beneficieze de măsuri reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001 atât pentru terenul în suprafață de 163,20 mp, înscris în CF Brașov, cât și pentru terenul în suprafață de 147,70 mp, înscris în CF Brașov, ignorând sentința civilă nr. 5787/2004 a Judecătoriei Brașov, irevocabilă, potrivit căreia reclamanții au redevenit proprietari tabulari asupra terenurilor mai sus menționate. 2.Instanța în mod nelegal, a admis cererea notificatorilor de acordare în compensare a terenului înscris în CF Brașov în suprafață de 561,24 mp, deși prin nota de ședință depusă în apel pentru termenul din data de 16 septembrie 2008 apelantul a arătat că se opune cererii de suspendare întrucât unitatea administrativ teritorială are dreptul de a aprecia care sunt bunurile din patrimoniul său care pot fi acordate în compensare, ca.

măsură reparatorie în echivalent. Bunurile ce fac parte din domeniul privat al unității administrativ teritoriale sunt supuse dispozițiilor Legii nr. 215/2001. Potrivit art. 10 din Legea nr. 215/2001, consiliul local dispune de bunurile proprietate privată, în conformitate cu principiul autonomiei locale. Conform art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001, consiliul local are atribuții privind administrarea domeniului public și privat al municipiului. Recurentul a mai susținut că în exercitarea acestor atribuții, Consiliul local al municipiului Brașov a hotărât, în condițiile legii, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 272/2011, care sunt terenurile ce pot face obiectul compensării, conform Legii nr. 10/2001.

Instanța nu a verificat care este situația actuală a terenului solicitat a fi acordat în compensare dacă este liber atât subteran cât și suprateran și care este destinația acestuia. 4. Analiza instanței de recurs Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este fondat și va fi admis, însă din perspectiva motivelor ce urmează: Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1), art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 se instituie principiul prevalentei restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor.

Tot astfel, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dacă această măsură nu este posibilă ori este expres înlăturată de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, sau propunerea de acordare de despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, atunci când măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită. În drept, măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1 alin. (2) și (3) din lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține, aflate în circuitul civil, și care sunt acceptate de persoana îndreptățită.

Decizia sau dispoziția motivată de restituire prin compensare cu alt imobil în echivalent, în măsura în care oferta este acceptată, face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, în sensul art. 25 alin. (4) din lege. Așa fiind, în măsura în care dispun cu privire la compensarea cu alt imobil, instanțele au obligația de a-l identifica și de a verifica regimul său juridic actual și, respectiv, de a statua dacă acesta corespunde din punct de vedere valoric cu cel care nu poate fi restituit. Totodată, instanțele au a verifica dacă imobilul atribuit în compensare este înscris în tabelul întocmit de entitatea deținătoare în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sau, după caz, dacă refuzul de înscriere în acest tabel se dovedește a fi unul abuziv.

Or, instanța de apel, deși a identificat terenul înscris în CF Brașov, în suprafață de 561,24 mp ce a făcut obiectul acțiunii oblice, ca fiind suprafața de teren ce poate fi atribuită în compensare contestatorilor, aceasta nu a procedat la verificări privind situația juridică actuală a acestei suprafețe, dacă este afectată sau nu de utilități publice, dacă este liberă de construcții și dacă face parte din bunurile ce pot fi acordate în compensare.

Spre o atare finalitate, urmează ca instanța de rejudecare să reanalizeze pricina din perspectiva dispozițiilor din Legea nr. 10/2001, incidente în cauză, să administreze toate probatoriile necesare stabilirii depline a situației de fapt conform considerentelor anterior expuse, să dispună completarea sau refacerea expertizei efectuată în cauză, să solicite înscrisurile necesare de la pârâtă, inclusiv tabelul cu bunurile ce pot îi acordate în compensare, să facă aplicarea dispozițiilor legale privind echivalența valorică a bunurilor să dispună administrarea oricăror alte probe pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în vederea lămuririi tuturor circumstanțelor ei și pentru o corectă aplicare a legii.

Totodată, este de observat că statuarea instanței de apel este corectă cât privește sentința civilă nr. 5787/2004, a Judecătoriei Brașov prin care s-a constatat nulitatea donației autentificate din 1979, având ca obiect suprafața de teren de 163,20 mp înscrisă în CF Brașov, și terenul în suprafață de 147,70 mp înscris în CF Brașov, sentința având menirea să consolideze calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite în condițiile inexistenței titlului statului. Astfel, pentru aceste suprafețe de teren, în mod legal s-a reținut că notificatorii sunt îndreptățiți să beneficieze de măsuri reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001. Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin primar împotriva deciziei nr. 108/Ap din data de 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia recurata și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2013.