ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1312/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1312/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Deliberând, în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

1.Instanța de fond.

Prin sentința civilă nr. 7 din

18 ianuarie 2008 a Tribunalului

Brașov, a fost admisă contestația formulată de contestatorii G.I. și P.M. în

contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov, reprezentat legal de primar și,

în consecință: a fost anulată dispoziția din 24 septembrie 2007, emisă de

intimatul Municipiul Brașov, prin reprezentantul său legal; a fost obligat

intimatul să emită, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, o nouă

dispoziție, prin care să acorde contestatorilor măsura reparatorie prin echivalent

constând în compensarea cu un alt bun imobil, pentru următoarele imobile:imobiiui-teren,

în suprafață de 258 mp., înscris, inițial, în CF Brașov, și trecut, ulterior, în

CF Brașov, imobilul-teren, în suprafață de 163,20 mp., înscris în CF Brașov, și

imobilul-teren, în suprafață de 147,70 mp., înscris în CF Brașov, a fost anulată

contestația formulată de contestatorii G.I. și P.M., în contradictoriu cu intimata

Primăria municipiului Brașov - Direcția juridică și de administrație publică - Biroul

de aplicare a Legii nr. 10/2001, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității

procesuale de folosință a acestei intimate.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță

a reținut că, urmând procedura prealabilă obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001,

contestatorii au formulat notificare pe care au depus-o la Municipiul Brașov, prin

intermediul executorului judecătoresc, prin care au solicitat acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent, sub forma compensării cu alte bunuri disponibile aflate

în patrimoniul acestuia, pentru bunurile imobile în litigiu. Ulterior, contestatorii

au revenit cu o nouă cerere prin care au solicitat intimatului Municipiul Brașov

să le acorde în compensare un alt teren pentru terenurile revendicate, ca măsură

reparatorie în echivalent, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, astfel

cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Prin dispoziția contestată s-a propus contestatorilor

acordarea de despăgubiri bănești, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

astfel cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, pentru terenul în

suprafață de 258 mp., înscris, inițial în CF care a fost, ulterior, înscris în CF

Brașov și a fost respinsă notificarea pe care aceștia au formulat-o pentru terenul

în suprafață de 163,20 mp., înscris în CF Brașov, și pentru terenul în suprafață

de 147,70 mp., înscris în CF Brașov.

La adoptarea acestei dispoziții intimatul

menționat a reținut că notificatorii au calitatea de persoane îndreptățite, în înțelesul

Legii nr. 10/2001, aceștia fiind succesorii în drepturi ai proprietarilor inițiali

ai imobilelor revendicate și că imobilele pentru care a fost formulată notificarea

nu pot fi restituite în natură, ele fiind afectate de detalii de sistematizare.

Intimatul Municipiul Brașov a fundamentat

soluția de respingere a notificării pe care contestatorii au formulat-o pentru imobilele

cu destinația de teren mai sus identificate pe considerentul că, prin sentința civilă

nr. 5787/2004 a Judecătoriei Brașov, devenită definitivă și irevocabilă, a fost

constatată nulitatea absolută a titlului cu care Statul Român a preluat aceste imobile

și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară.

Cu privire la modalitatea de restituire

a terenul în suprafață de 258 mp, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 alin (1)

din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat se restituie în natură

iar alin (2) al aceluiași text de lege stipulează că în cazurile în care restituirea

în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile

reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii

oferite în echivalent de către unitatea învestită potrivit, prezentei legi cu soluționarea

notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile

prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv.

De asemenea, au fost avute în vedere dispozițiile

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora „dacă restituirea în natură

nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit

prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după

caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 alin. (1), să acorde

persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii sau să propună acordarea

de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în condițiile în care

măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".

În consecință s-a reținut că prevederile

legale mai sus-menționate, instituie în sarcina entității învestită cu soluționarea

notificării, obligația ca mai întâi să acorde persoanei îndreptățite, în compensare

alte bunuri sau servicii și doar, în cazul în care persoana îndreptățită nu își

exprimă acordul pentru instituirea acestei măsuri reparatorii prin echivalent, sau

când această măsură reparatorie prin echivalent nu poate opera din motive obiective,

să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul

de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv,

ca măsură reparatorie prin echivalent.

Tribunalul a mai reținut că intimatul Municipiul

Brașov nu a arătat, în dispoziția atacată, care au fost considerentele pentru care

nu a respectat ierarhia măsurilor reparatorii prin echivalent, instituite de

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, propunând în mod direct contestatorilor,

ca măsură reparatorie prin echivalent, pentru imobilul în litigiu, acordarea de

despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

De asemenea, prima instanță a avut în vedere

faptul Municipiului Brașov a emis hotărârea din 14 noiembrie 2005, prin care a statuat

că măsura reparatorie prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau

servicii, poate opera doar pentru imobilele ce nu pot fî restituite în natură deoarece

sunt ocupate de instituții de învățământ, de instituții sanitare, de drumuri, parcuri

sau parcări publice, de imobile de interes public sau în alte situații în care interesul

public o impune precum și hotărârea din 26 iunie 2006, prin care a dispus punerea

la dispoziția Comisiei Locale Brașov de Aplicare a Legii nr. 10/2001 a terenului

pășune în suprafață de 30 ha din trupul Stoafffen, în vederea acordării de măsuri

reparatorii în echivalent persoanelor îndreptățite conform Legii 10/2001.

Totodată s-a reținut că în cuprinsul acestei

hotărâri se menționează că, măsurile reparatorii se vor acorda pe baza unei documentații

tehnice de evaluare, întocmită de experți autorizați, pentru fiecare caz în parte.

Hotărârea din 2005 a Consiliului local

al municipiului Brașov a format obiectul excepției de nelegalitate, excepție ce

a fost admisă prin sentința nr. 2023 din 30 noiembrie 2006 a Tribunalului Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, ce a devenit irevocabilă prin

respingerea căilor de atac exercitate împotriva ei, astfel cum a învederat intimatul

Municipiul Brașov, în întâmpinarea pe care a formulat-o și cum rezultă din actele

aflate din dosarul cauzei.

Astfel, s-a reținut că la data emiterii

dispoziției contestate era în vigoare Hotărârea din 2006 a Consiliului local al

municipiului Brașov, care atestă existența, în patrimoniul intimatului Municipiul

Brașov a unor terenuri ce pot fi acordate în compensare, ca măsură reparatorie în

echivalent, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și care instituie modalitatea

în care această măsură va fi stabilită pentru fiecare caz în parte.

De asemenea, tribunalul a reținut că, din

înscrisurile pe care contestatorii le-au depus la dosarul cauzei în probațiune,

reiese că, în patrimoniul Municipiului Brașov există și alte bunuri disponibile

ce pot fi acordate în compensare ca măsură reparatorie în echivalent, în condițiile

Legii nr. 10/2001, semnificative în acest sens fiind dispozițiile cuprinse în hotărârea

Consiliului local al municipiului Brașov din 2005.

În ceea ce privește critica adusă de contestatori

dispoziției atacate sub aspectul modului de soluționare a notificării pe care aceștia

au formulat-o pentru terenul în suprafață de 163,20 mp., înscris în CF Brașov, și

pentru terenul în suprafață de 147,70 mp., înscris în CF Brașov, tribunalul a reținut

următoarele:

Imobilele, cu destinația de teren, mai

sus identificate, au trecut în proprietatea statului în temeiul unui contract de

donație autentificat.

În accepțiunea dispozițiilor Legii nr.

10/2001, în categoria imobilelor preluate în mod abuziv intră și imobilele ce au

fost donate statului, în temeiul unor contracte de donație încheiate în formă autentică,

dar cu condiția ca, în acest caz, să se facă dovada anulării contractului de donație

printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Ținând seama de aceste prevederi legale,

intimatul Municipiul Brașov a solicitat contestatorilor să facă dovada desființării

pe cale judecătorească a contractului de donație, în baza căruia statul a devenit

proprietarul bunurilor revendicate.

Ca urmare a acestei solicitări, contestatorii

au înregistrat pe rolul Judecătoriei Brașov, o acțiune prin care au solicitat să

se constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat din 9

noiembrie 1979, ce a avut ca obiect material terenul în suprafață de 163,20 mp.,

înscris în CF Brașov, și pentru terenul în suprafață de 147,70 mp., înscris în CF

Brașov.

Prin sentința civilă nr. 5787 din 11

iunie 2004, Judecătoria Brașov a constatat nulitatea absolută a contractului de

donație mai sus menționat, astfel cum au solicitat contestatorii, și a dispus și

restabilirea situației anterioare de carte funciară.

S-a mai reținut că intimatul Municipiul

Brașov cunoștea, încă din data de 12 iunie 2003 faptul că imobilele mâi sus identificate

sunt ocupate de blocurile de locuințe, ce au fost construite, potrivit proiectului

din 1982. Or, în aceste condiții, susținerile intimatului, referitoare la valorificarea

de către contestatori, pe calea dreptului comun a pretențiilor legate de aceste

imobile nu a fost primită, ea fiind contrară materialului probator administrat în

cauză și dispozițiilor legale incidente.

Tribunalul a reținut de asemenea că, dispoziția

din sentința civilă nr. 5787 din 2004 a Judecătoriei Brașov, pe care intimatul Municipiul

Brașov și-a fundamentat poziția procesuală, nu poate fi interpretată în sensul restituirii

în natură către contestatori a imobilelor în litigiu, întrucât, în primul rând,

părțile menționate nu au formulat o pretenție în acest sens, iar, în al doilea rând,

pentru că, restituirea imobilelor, în condițiile dreptului comun, nu putea fi dispusă,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Așa fiind, tribunalul a constatat că notificatorii

sunt îndreptățiți să beneficieze de măsurile reparatorii instituite de Legea

nr. 10/2001 și pentru terenul în suprafață de 163,20 mp., înscris în CF Brașov,

și pentru terenul în suprafață de 147,70 mp., înscris în CF Brașov.

Sub aspectul modalității de restituire

a acestor terenuri, instanța a reținut că imobilele menționate nu pot fi restituite

în natură, întrucât sunt afectate de detalii de sistematizare, astfel că pot fi

acordate numai măsuri reparatorii în echivalent.

Raportat la considerentele ce preced, instanța

a constatat că, pentru imobilele, cu destinația de teren, mai sus identificate,

intimatul Municipiul Brașov deține bunuri care pot fi oferite contestatorilor în

compensare, ca măsură reparatorie în echivalent, astfel că, a instituit în sarcina

intimatului menționat obligația de a acorda contestatorilor în compensare alte bunuri

imobile, pentru aceste terenuri.

Pentru considerentele de fapt și de drept

ce preced, tribunalul, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 coroborat

cu dispozițiile legale menționate, a admis contestația pe care contestatorii au

formulat-o în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov, reprezentat legal de

Primar.

Ca urmare a admiterii excepției lipsei

capacității procesuale de folosință a intimatei Primăria Municipiului Brașov - Direcția

Juridică și de Administrație Publică Locală - Biroul de Aplicare a Legii nr. 10/2001,

în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) coroborat cu art. 61 alin. (2)

din C. proc. civ., a anulat contestația pe care contestatorii au promovat-o în contradictoriu

cu această intimată.

Instanța nu a acordat contestatorilor cheltuieli

de judecată, deși a admis contestația pe care aceștia au formulat-o în contradictoriu

cu intimatul Municipiul Brașov, reprezentat legal de Primar, întrucât părțile menționate

nu au făcut dovada efectuării vreunei cheltuieli în legătură cu prezentul proces.

2.Instanța de apel.

Prin decizia civilă nr. 108/Ap din data

de 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins apelul

declarat de intimatul Municipiul Brașov, prin Primar și s-a respins cererea contestatorilor

de obligare a apelantului intimat la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut următoarele:

Este real că prin sentința civilă nr. 5787/2004,

a Judecătoriei Brașov, s-a constatat nulitatea donației autentificate din 1979,

având ca obiect suprafața de teren de 163,20 mp înscrisă în CF Brașov, și terenul

în suprafață de 147,70 mp înscris în CF Brașov, hotărâre pe baza căreia s-au respins

prin dispoziția în prezent atacată pretențiile contestatorilor, însă acea sentință

nu a avut decât menirea să consolideze calitatea lor de persoane îndreptățite în

condițiile inexistenței titlului statului.

În condițiile în care terenurile în discuție

sunt ocupate de construcții este iluzoriu a se crede că vreodată contestatorii își

vor vedea efectivitatea dreptului lor de proprietate, încât principiul reparației

integrale consacrat de chiar art. 1, precum și art. 7 și 9 din Legea nr. 10/2001

ar fi abolit, or nu acesta a fost scopul adoptării actului normativ de reparație.

În cazul acordării măsurilor reparatorii

prin echivalent, legiuitorul acordă prevalentă variantei compensării, soluție logică

întrucât prin această metodă se tinde la o „restituire în natură", chiar dacă

a altui imobil, dar care se circumscrie principiului enunțat în art. 1 din

Legea nr. 10/2001.

S-a apreciat că prima instanță a dispus

legal obligarea la acordarea măsurii reparatorii prin compensare fără a identifica

însă vreun imobil supus acestei operațiuni.

S-a avut în vedere că pe acest considerent

s-a apărat intimatul în apel, susținând că nu dispune de imobile susceptibile de

a fi atribuite în compensare, însă curtea a reținut că motivul nu reprezintă o critică

adusă sentinței și de altfel sub acest aspect nici nu a fost invocat vreun aspect

de nelegalitate sau netemeinicie.

În apel cauza a fost suspendată pentru

a fi soluționat un litigiu având ca obiect o acțiune oblică prin care contestatorii

au tins la aducerea în patrimoniul statului a unei suprafețe de teren de 561,25

mp înscrisă în CF Brașov, susceptibilă de a face obiect al măsurii reparatorii prin

compensare și aceasta în directa aplicare a dispozitivului sentinței atacate.

Prin sentința civilă nr. 6237/2011, a Judecătoriei

Brașov, rămasă în final irevocabilă prin decizia civilă nr. 982/R/2012, a Curții

de Apel Brașov, a fost admisă acțiunea oblică iar terenul în suprafață de 561,25

mp, susidentificat a devenit proprietatea tabulară a statului și deci poate face

obiect al compensării dispuse de tribunal.

În vederea compensării, care presupune

o anumită echivalență între imobilele ce fac obiectul operațiunii juridice, s-a

întocmit raportul de expertiză extrajudiciară din 2012, de către SC R. SRL, și cu

care intimatul apelant a fost de acord, astfel încât instanța de apel a considerat

că raportul a devenit unul judiciar și probă în cauză, ce face parte integrantă

din decizia pronunțată.

S-a considerat că din același raport reiese

că terenurile, cel care a fost expropriat de la contestatori, în suprafață totală

de 568,90 mp și cel care va fi atribuit în compensare, respectiv terenul înscris

în CF Brașov, în suprafață de 561,24 mp ce a făcut obiectul acțiunii oblice mai

sus amintite, sunt sensibil egale ca suprafață și valoare fiind situate în aceeași

zonă, încât fără dubiu compensarea celor două imobile este posibilă și va face obiectul

dispoziției de primar la care se referă dispozitivul sentinței tribunalului, în

prezent atacată cu apel.

3.Recursul

Împotriva deciziei mai sus menționate,

a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul Brașov prin primar, criticând-o

pentru nelegalitate în temeiul dispozițiilor, art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ..

În dezvoltarea criticilor formulate, pârâtul

a arătat următoarele aspecte:

notificatorii sunt îndreptățiți să beneficieze de măsuri reparatorii instituite

de Legea nr. 10/2001 atât pentru terenul în suprafață de 163,20 mp, înscris în CF

Brașov, cât și pentru terenul în suprafață de 147,70 mp, înscris în CF Brașov, ignorând

sentința civilă nr. 5787/2004 a Judecătoriei Brașov, irevocabilă, potrivit căreia

reclamanții au redevenit proprietari tabulari asupra terenurilor mai sus menționate.

2.Instanța în mod nelegal, a admis cererea

notificatorilor de acordare în compensare a terenului înscris în CF Brașov în suprafață

de 561,24 mp, deși prin nota de ședință depusă în apel pentru termenul din data

de 16 septembrie 2008 apelantul a arătat că se opune cererii de suspendare întrucât

unitatea administrativ teritorială are dreptul de a aprecia care sunt bunurile din

patrimoniul său care pot fi acordate în compensare, ca. măsură reparatorie în echivalent.

Bunurile ce fac parte din domeniul privat

al unității administrativ teritoriale sunt supuse dispozițiilor Legii nr. 215/2001.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 215/2001,

consiliul local dispune de bunurile proprietate privată, în conformitate cu principiul

autonomiei locale.

Conform art. 36 alin. (2) lit. c) din Legea

nr. 215/2001, consiliul local are atribuții privind administrarea domeniului public

și privat al municipiului.

Recurentul a mai susținut că în exercitarea

acestor atribuții, Consiliul local al municipiului Brașov a hotărât, în condițiile

legii, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 272/2011, care sunt terenurile ce pot

face obiectul compensării, conform Legii nr. 10/2001.

Instanța nu a verificat care este situația

actuală a terenului solicitat a fi acordat în compensare dacă este liber atât subteran

cât și suprateran și care este destinația acestuia.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor

de recurs formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, se constată că

recursul este fondat și va fi admis, însă din perspectiva motivelor ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1),

art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 se instituie principiul prevalentei restituirii

în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste

sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,

precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor.

Tot astfel, potrivit art. 26 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, dacă această măsură nu este posibilă ori este expres înlăturată

de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute

de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent

de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, sau propunerea de acordare de despăgubiri

potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, atunci când măsura compensării nu

este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.

În drept, măsura reparatorie referitoare

la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la

art. 1 alin. (2) și (3) din lege, permite entității obligate la restituire să ofere

persoanei îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii

disponibile, pe care le deține, aflate în circuitul civil, și care sunt acceptate

de persoana îndreptățită.

Decizia sau dispoziția motivată de restituire

prin compensare cu alt imobil în echivalent, în măsura în care oferta este acceptată,

face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă

a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie,

după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară, în sensul art. 25

alin. (4) din lege.

Așa fiind, în măsura în care dispun cu

privire la compensarea cu alt imobil, instanțele au obligația de a-l identifica

și de a verifica regimul său juridic actual și, respectiv, de a statua dacă acesta

corespunde din punct de vedere valoric cu cel care nu poate fi restituit.

Totodată, instanțele au a verifica dacă

imobilul atribuit în compensare este înscris în tabelul întocmit de entitatea deținătoare

în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 sau, după

caz, dacă refuzul de înscriere în acest tabel se dovedește a fi unul abuziv.

Or, instanța de apel, deși a identificat

terenul înscris în CF Brașov, în suprafață de 561,24 mp ce a făcut obiectul acțiunii

oblice, ca fiind suprafața de teren ce poate fi atribuită în compensare contestatorilor,

aceasta nu a procedat la verificări privind situația juridică actuală a acestei

suprafețe, dacă este afectată sau nu de utilități publice, dacă este liberă de construcții

și dacă face parte din bunurile ce pot fi acordate în compensare.

Spre o atare finalitate, urmează ca instanța

de rejudecare să reanalizeze pricina din perspectiva dispozițiilor din Legea

nr. 10/2001, incidente în cauză, să administreze toate probatoriile necesare stabilirii

depline a situației de fapt conform considerentelor anterior expuse, să dispună

completarea sau refacerea expertizei efectuată în cauză, să solicite înscrisurile

necesare de la pârâtă, inclusiv tabelul cu bunurile ce pot îi acordate în compensare,

să facă aplicarea dispozițiilor legale privind echivalența valorică a bunurilor

să dispună administrarea oricăror alte probe pertinente, concludente și utile soluționării

cauzei, în vederea lămuririi tuturor circumstanțelor ei și pentru o corectă aplicare

a legii.

Totodată, este de observat că statuarea

instanței de apel este corectă cât privește sentința civilă nr. 5787/2004, a Judecătoriei

Brașov prin care s-a constatat nulitatea donației autentificate din 1979, având

ca obiect suprafața de teren de 163,20 mp înscrisă în CF Brașov, și terenul în suprafață

de 147,70 mp înscris în CF Brașov, sentința având menirea să consolideze calitatea

contestatorilor de persoane îndreptățite în condițiile inexistenței titlului statului.

Astfel, pentru aceste suprafețe de teren,

în mod legal s-a reținut că notificatorii sunt îndreptățiți să beneficieze de măsuri

reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001.

Față de cele arătate, în temeiul art. 312

alin. (3) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată

și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul

Brașov prin primar împotriva deciziei nr. 108/Ap din data de 18 septembrie 2012

a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează

decizia recurata și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 martie 2013.