ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 505/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 505/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Deliberând

asupra recursului civil de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată la data de 25 august 2006 la Tribunalul Brașov sub nr.

1429/62/2006, M.I. și M.M. au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu

Municipiul Brașov, parte cu care au precizat

ulterior că înțeleg să se judece, să anuleze dispoziția nr. 2861 din 25

iulie 2006 emisă de primarul municipiului Brașov în temeiul Legii nr. 10/2001

și să-l oblige pe primar să emită o dispoziție prin care să li se acorde bunuri

în

compensare pentru imobilul teren și

construcție ce Ie-a fost expropriat.

În

motivarea contestației, M.I. și M.M. au susținut că în mod greșit, prin

dispoziția menționată, le-au fost acordate ca măsuri reparatorii prin

echivalent titluri de despăgubire, acțiuni la Fondul Proprietatea deoarece,

potrivit legii, în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă,

cum este cazul lor, se oferă măsuri reparatorii constând în bunuri imobile în

compensare și numai dacă nici această măsură nu este posibilă se oferă titluri

de despăgubire, în condițiile legii speciale.

Tribunalul

Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 131 S din 16 februarie 2007, a

admis contestația formulată de M.I. și M.M. în contradictoriu cu

Municipiul Brașov, prin primar, astfel cum a fost precizată, a anulat

dispoziția nr. 2861 din 25 iulie 2006 emisă de primarul municipiului Brașov și

l-a obligat pe acesta să procedeze la emiterea unei noi dispoziții, în

condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, prin care să acorde

contestatorilor în compensare, un bun imobil, ca măsură reparatorie prin

echivalent, pentru imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 14024 Brașov,

sub nr. top 8799/15/2, compus din construcție și teren.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că art. 26 alin. (1) din Legea nr.

10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor care fac

obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001, instituind, totodată, o ierarhie

a măsurilor reparatorii prin echivalent ce se acordă, în cazul în care

restituirea în natură a acestor imobile nu este posibilă. Tribunalul a avut în

vedere că prevederile textului de lege menționat stabilesc pentru entitatea

investită cu soluționarea notificării, obligația de a motiva, prin decizia sau,

după caz, prin dispoziția pe care o va emite, alegerea uneia dintre măsurile

reparatorii prin echivalent, ca modalitate de restituire a imobilului cu

privire la care a fost formulată notificarea și a constatat că, în speță,

pârâtul Municipiul Brașov nu a arătat care sunt considerentele pentru care nu a

respectat ierarhia măsurilor reparatorii prin echivalent instituite de art. 26

alin. (1) din lege, propunând în mod direct, persoanelor îndreptățite,

acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor

aferente imobilelor preluate abuziv. Instanța de fond a apreciat că sunt

nefondate apărările pârâtului care vizau atât faptul că nu deține bunuri sau

servicii ce ar putea fi oferite reclamanților în compensare, ca măsură

reparatorie prin echivalent cât

și

împrejurarea că prin Hotărârea nr. 688/2005 a Consiliului local al municipiului

Brașov au fost stabilite în mod expres și limitativ situațiile în care

poate opera compensarea cu alte bunuri sau servicii, ca măsură reparatorie.

Tribunalul a constatat, în baza înscrisului depus de pârâtul Municipiul Brașov,

la solicitarea instanței, care i-a pus în vedere să depună inventarul bunurilor

care fac parte din patrimoniul său, nerevendicate de foștii proprietarii, că

are posibilitatea de a acorda contestatorilor un alt bun imobil în compensare,

ca măsură reparatorie prin echivalent. Cu privire la Hotărârea nr. 688/2005 a

Consiliului local al municipiului Brașov a statuat că nu poate produce efecte

juridice, deoarece a constituit obiectul unei excepții de nelegalitate iar prin

sentința nr. 2023 din 30 noiembrie 2006 pronunțată de secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Brașov, devenită irevocabilă prin

respingerea recursului, s-a constatat că este nelegală, întrucât contravine

prevederilor Legii nr. 10/2001.

Curtea

de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia nr. 96 Ap din 3 iulie 2007, a

respins apelul declarat de pârâtul Municipiul

Brașov, prin

primar, ca nefondat, în baza acelorași considerente. Instanța de apel a mai

reținut că nu poate fi primită susținerea pârâtului în sensul că instanța nu se

poate substitui unității deținătoare și nu poate statua asupra măsurilor

reparatorii ce se cuvin persoanelor îndreptățite, controlul judiciar fiind

limitat doar la aspectele soluționate prin dispoziția emisă, deoarece persoana

îndreptățită are accesul liber la justiție, conform art. 26 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001. Instanța de apel a considerat neîntemeiate și susținerile

pârâtului în sensul că nu este posibilă acordarea de teren în compensare, pe

considerentul că s-a făcut dovada existenței în patrimoniul acestuia a unor

imobile care ar putea fi identificate „punctual" în vederea acordării lor

în compensare reclamanților, ca măsură reparatorie prin echivalent pentru

imobilul ce Ie-a fost expropriat.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat

recurs pârâtul Municipiul Brașov, prin

primar, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul

Municipiul Brașov, prin primar,

a susținut, în esență, că

Legea nr. 10/2001 nu obligă unitatea deținătoare la acordarea de bunuri sau

servicii în compensare în situațiile în care această măsură nu este posibilă,

prevăzând posibilitatea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale. A

arătat că, în mod greșit, instanțele de fond și apel au dispus obligarea

pârâtului la emiterea unei noi dispoziții în temeiul Legii nr.

10/2001, prin care să se acorde contestatorilor

în compensare un alt bun imobil,

ca măsură reparatorie în echivalent pentru

imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. 14024 Brașov, nr. top 8799/15/2,

fără ca, în prealabil să fi fost dovedită existența în patrimoniul pârâtului de

terenuri libere care să poată fi acordate în compensare. A învederat că

imposibilitatea acordării de terenuri în compensare este determinată, pe de o

parte, de faptul că toate terenurile proprietate privată a unității

administrative teritoriale sunt la dispoziția comisiei locale de fond funciar,

conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările

ulterioare, iar pe de altă parte, de faptul că terenurile aflate în domeniul

public al municipiului Brașov conform modificărilor Legii nr. 18/1991 aduse

prin Legea nr. 47/2007 sunt exceptate de la retrocedare, deci nu pot fi acordate

nici ca măsură reparatorie în echivalent.

Pârâtul

Municipiul Brașov, prin primar a mai susținut că, în cadrul fazei judiciare a

procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, instanța

realizează un control al legalității dispoziției emise de persoana notificată

care se limitează numai la aspectele ce au fost soluționate prin această

dispoziție și nu poate statua asupra măsurilor reparatorii ce se cuvin

persoanelor îndreptățite, deoarece ar eluda dispozițiile imperative ale Legii

nr. 10/2001 care stabilesc obligația de a stabili aceste măsuri în sarcina

entității investită prin lege cu soluționarea notificării.

Examinând

motivele de recurs, se constată că această din urmă critică nu poate fi primită

întrucât, fiind declanșată procedura judiciară prevăzută de Legea nr. 10/2001,

instanțele sunt abilitate, în conformitate, cu prevederile art. 26 din Legea

nr. 10/2001 să analizeze cererea reclamanților sub toate aspectele deduse

judecății, inclusiv a categoriei măsurilor reparatorii ce li se

cuvin, controlul legalității și temeiniciei

deciziei/dispoziției emise în procedura administrativă a Legii nr. 10/2001

intrând în sfera de competență a instanțelor judecătorești.

Recursul

este însă fondat pentru considerentele care succed.

Art. 11 din Legea nr. 10/2001 prevede la

alin. (1)

că „Imobilele expropriate și

ale căror construcții edificate pe

acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor

îndreptățite, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispozițiilor

legale (...)" iar alin. (4) că „în cazul în care lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil". Totodată,

alin. (8) al aceluiași articol dispune că „în situațiile prevăzute la alin.

(2), (3) și (4),

măsurile reparatorii prin

echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite

în

echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea

notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în

condițiile legii speciale privind

regimul

de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv".

În

speță, așa cum reiese din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, imobilul

situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 14024 Brașov, nr. top 8799/15 și

8799/15/2 compus din teren în suprafață de 274 mp și construcție-locuință, a

fost expropriat de la M.I. și M.M., în baza Decretului nr. 437/1983 al fostului

Consiliu de Stat al RSR. Construcția a fost demolată iar pe teren au fost

edificate „blocuri de locuințe și amenajările exterioare acestora".

În

baza înscrisului depus de pârâtul Municipiul Brașov în faza procesuală a

fondului, ca urmare a dispozițiilor date de instanță în aplicarea dispozițiilor

art. 129 alin. (4) C. proc. civ., care i-a pus în vedere acestuia să depună

inventarul bunurilor care fac parte din patrimoniul său, tribunalul a reținut

că pârâtul a recunoscut existența în patrimoniul său a unor imobile libere ce

ar putea fi identificate punctual, în vederea acordării lor contestatorilor, în

compensare, ca măsură reparatorie prin echivalent, pentru imobilul pe care l-au

avut în proprietate și a fost expropriat.

În

consecință, prin dispozitivul sentinței confirmate de Curtea de Apel Brașov,

instanța de fond a anulat dispoziția nr. 2861 din 25 iulie 2006 emisă de

primarul municipiului Brașov și l-a obligat pe

acesta „să procedeze la emiterea unei

noi dispoziții, în condițiile reglementate de

Legea nr. 10/2001, prin care să acorde

contestatorilor, în compensare un bun imobil, ca măsură reparatorie

prin echivalent", pentru

imobilul situat în Brașov,

înscris în C.F. nr. 14024 Brașov, sub nr. top 8799/15/2, compus din construcție

și teren, soluție confirmată de instanța de apel.

Este

de observat că instanțele de fond și apel au reținut, întemeiat, prioritatea

măsurii compensării cu alte bunuri sau servicii față de celelalte măsuri

reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001, având în vedere

principiul restituirii în natură consacrat prin lege însă, în aplicarea

dispozițiilor incidente din lege, respectiv art. 11 alin. (8) și a art. 26

alin. (1) au făcut, exclusiv, aplicarea literală a acestor prevederi, situație

față de care dispozițiile hotărârii astfel pronunțate sunt lipsite de eficiență

juridică și finalitatea prevăzută de legea de reparație.

Potrivit

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, text ce reglementează

măsurile reparatorii prevăzute de această lege,

"în cazul în care restituirea în natură

nu este posibilă se vor stabili măsurile

reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în

compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către

entitatea învestită potrivit prezentei

legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei

îndreptățite

(...)" iar conform alin. (3) al aceluiași text de lege, "măsurile

reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii

se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite

potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării".

Potrivit pct. 1.7 din Normele metodologice de

aplicare unitară a Legii nr.

10/2001 aprobate prin H.G.

nr. 250/2007 "măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri

sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1 alin. (2) și alin. (3)

din lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei

îndreptățite, prin compensare în echivalent, orice bunuri sau servicii

disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de

persoana îndreptățită. în acest sens, entitatea

învestită cu soluționarea cererii de restituire poate

propune persoanei

îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri ca

terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile".

Astfel

cum prevede pct. 25.5 din aceleași norme, dispoziția de restituire în

echivalent poate fi și sub forma compensării cu un alt imobil în echivalent,

caz în care decizia/dispoziția de aprobare a

restituirii prin compensare cu un alt

imobil are același regim cu cel

prevăzut la alin. (4) și (6) ale art. 25 din lege,

adică face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra

imobilului, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu

executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de

publicitate imobiliară.

Decizia/dispoziția

motivată de restituire prin compensare cu alt imobil echivalent va avea deci

forța juridică a actului emis în procedura legii speciale, act ce trebuie să

cuprindă, alături de toate datele de identificare a actul juridic de bază

pentru efectuarea formalităților de publicitate imobiliară, datele de

identificare a noului proprietar, a imobilului atribuit în compensare, cu

suprafețele construite, terenul aferent și vecinătățile precum și motivarea

împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la imposibilitatea

restituirii în natură a imobilului pe care persoana îndreptățită l-a avut în

proprietate precum și acordarea, în compensare, a imobilului astfel

identificat.

Înscrisul

pe care instanțele l-au avut în vedere în argumentarea soluției

lor (fila 134 din dosarul nr. 1429/2006 al Tribunalului Brașov)

reprezintă o adresă

emisă de

Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei municipiului Brașov la data de

10 ianuarie 2006 sub nr. 47578-49004 din care reiese că inventarul

imobiliar al municipiului Brașov nu a fost actualizat la acea dată având în

vedere că aplicarea Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997 și nr. 1/2000 este de

competența Comisiei locale de aplicare a legilor fundului funciar, aplicarea

Legii nr. 10/2001

este de competența

Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 iar Legea nr.

112/1995

este pusă în aplicare de SC Rial SRL Brașov și în care se precizează

că, „în cazul în care instanța apreciază că reclamantul își dovedește

calitatea de persoană îndreptățită, punctual, se pot identifica terenuri libere

de sarcini în patrimoniul Municipiului Brașov."

Chiar

dacă la dosarul de fond s-au depus, de către reclamanți, înscrisuri în care se

menționează despre imobile-terenuri rămase disponibile în urma aplicării Legii

nr. 112/1995 și care fac obiectul vânzării la licitație de către Consiliul

local Brașov, în justificarea afirmației că în patrimoniul municipiului Brașov

există imobile care ar putea fi acordate, în compensare, în temeiul Legii nr.

10/2001, aceste înscrisuri sunt datate 20 decembrie 2002 și, respectiv,

septembrie

2005 {respectiv adresa nr. T 30155 din /20

decembrie 2002 a Direcției Arhitectura Urbanism din Primăria municipiului

Brașov și facsimilul de pe „Lunar de informații - august septembrie 2005 de la

filele 8-11 și 16-20 din dosarul nr. 1429/2006 al Tribunalului Brașov). Or,

pentru lămurirea

certă a situației de

fapt, în vederea aplicării corecte a dispozițiilor legale

incidente în cauză, era necesar să fie depuse

înscrisuri care să ateste existența

precum și situația juridică a

respectivelor imobile la momentul investirii și soluționării de către instanță

a raportului juridic dedus judecății, respectiv ulterior datei de 25 august

2006 și nu anterior acestei date.

Prin

urmare, în soluționarea cererii reclamanților era necesară administrarea

tuturor dovezilor necesare pentru a se demonstra atât existența bunurilor

disponibile, cât și identificarea acestora prin individualizarea concretă și

stabilirea certă a situației juridice. Simpla indicare a existenței unor

imobile, posibil a constitui obiectul măsurilor reparatorii sub forma

compensării reprezintă doar o afirmație căreia instanțele nu pot să-i dea

eficiența juridică impusă de lege.

Constatând

astfel că instanțele au soluționat cererea dedusă judecății fără a lămuri pe

deplin împrejurările de fapt ale cauzei, cu consecințe asupra aplicării corecte

a legii, pentru considerentele menționate și în temeiul art. 314 C. proc. civ.,

recursul declarat de pârâtul Municipiul Brașov urmează a fi admis, cu consecința

casării deciziei instanței de apel și trimiterii spre rejudecare în vederea

completării probatoriului cu orice probe a căror necesitate ar rezulta din

dezbateri în sensul celor sus arătate, pentru a stabili cu certitudine dacă

există în patrimoniul pârâtului bunuri imobile care să poată fi acordate în

compensare, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 iar în caz afirmativ, să fie

identificat care anume dintre acestea poate constitui obiectul măsurii

reparatorii prin echivalent la care ar fi îndreptățiți reclamanții pentru

imobilul pe care l-au avut în proprietate și Ie-a

fost expropriat.

Cu

prilejul rejudecării, instanța de trimitere urmează să aibă în vedere și să

verifice și susținerile pârâtului Municipiul Brașov învederate prin adresa nr.

78219 din 23 noiembrie 2006 conform cărora prin HCL nr. 688 din 14 noiembrie

2005 și HCL nr. 432 din 26 iunie 2006 s-a aprobat punerea la dispoziția

Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 a terenului pășune de 30 ha din

trupul Stoaffen în vedere acordării de măsuri reparatorii în echivalent

persoanelor îndreptățite conform

Legii nr. 10/2001 (fila

123 din dosarul nr. 1429/62/2006 al Tribunalului Brașov).

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de pârâtul Municipiul Brașov, prin primar împotriva deciziei

nr. 96 Ap din 3 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțata

în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2008.