ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1662/2010

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 547 din 8 noiembrie 2002 a Tribunalului Brașov s-a respins contestația formulată de contestatorii P.I. , S.E. și M.W. în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov prin Primar cu privire la dispoziția nr. 908/2002 emisă de intimat și s-a respins contestația formulată de B.A. ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității de folosință a acesteia. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Prin notificarea expediată Primăriei Municipiului Brașov prin executorul judecătoresc, la data de 2 noiembrie 2001, solicitanții P.I., S.E., B.A. și M.W. au solicitat restituirea in natura a porțiunii de teren rămasă liberă din imobilul înscris în C.F.

21493 Brașov, nr. top 7489/2/2 și măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul de teren și pentru construcțiile demolate, conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, toate evaluate la valoarea de 600.000.000 lei vechi. Prin dispoziția nr. 908/2002 emisă de Primarul Municipiului Brașov s-a dispus respingerea cererii formulate de persoanele îndreptățite, cu motivarea că terenul expropriat este afectat în totalitate de construcții și amenajări exterioare, constituind împreună cu alte terenuri din zonă, suprafața aferentă blocului de locuințe. Prin aceeași dispoziție s-a făcut solicitanților oferta de măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător valorii imobilului și anume titluri de valoare nominală plătite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționale pe piața de capital.

S-a stabilit că, în materia aplicării Legii nr. 10/2001, în urma formulării contestației prevăzute de art. 24 alin. (7), instanța poate dispune în mod direct restituirea imobilului către persoana îndreptățită dacă se constată că persoana juridică deținătoare a imobilului a respins greșit cererea de restituire în natură, fără a mai fi necesară obligarea unității deținătoare la emiterea unei decizii sau dispoziții noi. In cauză, intimatul și-a întemeiat concluzia cu privire la starea de fapt a imobilului pe referatul Direcției de Arhitectură Urbanism din cadrul Primăriei Brașov, din planul urbanistic al zonei rezultând că terenul în litigiu este ocupat de construcții și amenajări exterioare, fiind atașat și un detaliu din planul de sistematizare din care rezultă această împrejurare.

Contestatorii nu au propus nici o probă din care sa rezulte contrariul, ori cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, conform dispozițiilor art. 1169 C. civ. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la restituirea în natură a porțiunii de teren rămasă liberă, s-a reținut că aceasta îmbracă aspectul unei cereri reale, petitorii. Î n cauză, una dintre fostele coproprietare ale imobilului în litigiu, respectiv B.A. era decedată la data introducerii acțiunii (19 iulie 2002.), respectiv 11 iulie 2002. Astfel fiind, rezultă că cererea a fost promovată și în numele unei persoane lipsite de capacitatea de a sta în judecată, conform dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. proc.

civ. In aceste condiții, pretențiile contestatorilor cu privire la restituirea în natură a unei porțiuni de teren nu pot fi valorificate în cererea de față, care, prin natura ei, presupune coparticiparea procesuală activă obligatorie. In ceea ce privește critica ce vizează modul în care a fost făcută propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub aspectul nedeterminării cuantumului despăgubirilor și plătitorul sumei, instanța a reținut următoarele: Art. 34 alin. (1) din Lege prevede că, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia, Ministerul Finanțelor Publice va elabora norme metodologice privind emiterea, înregistrarea și utilizarea titlurilor de valoare nominală care, potrivit alin. (2), pot fi folosite exclusiv în procesul de privatizare.

In fine, art. 40 din lege prevede că, pe baza evaluării despăgubirilor bănești, în termen de 1 an de la expirarea termenului de 6 luni prevăzut de lege pentru depunerea notificărilor (termen care a fost prorogat succesiv și a expirat la data de 14 februarie 2002), prin lege specială se vor reglementa modalitățile, cuantumul și procedurile de acordare a despăgubirilor bănești, care pot fi plafonate. Legea prevede obligativitatea menționării în decizie sau dispoziție a valorii estimative a imobilului doar în ipoteza în care măsurile reparatorii propuse sunt sub forma despăgubirilor bănești, iar nu și în cazul măsurilor reparatorii prin echivalent în celelalte două modalități - prin titluri de valoare nominală sau acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital.

Î n ceea ce privește debitorul obligației de plată a despăgubirilor, din întreaga economie a actului normativ, rezultă că acesta este Statul Român, care în raporturile juridice de restituire născute în temeiul acestei legi stă în nume propriu și este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Această concluzie se desprinde și din dispozițiile art. 37-38 din Lege, precum și din cele ale art. 16 alin. (4) lit. e) din Normele Metodologice. Î mpotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii P.I. , S.E. și M.W., iar prin decizia civilă nr. 37 din 12 mai 2003 a Curții de Apel Brașov acest apel a fost respins. Prin decizia civilă nr. 1752 din 16 februarie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanții P.I., S.E.

și M.W. împotriva deciziei nr. 37/Ap din 12 mai 2003 a Curții de Apel Brașov, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Rejudecând cauza, Curtea de Apel a constatat nefondat apelul declarat pentru următoarele considerente: În raport cu dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității de folosință a contestatoarei B.A., reținută de prima instanță, a fost în mod legal admisă. Decesul contestatoarei a intervenit la data de 11 iulie 2002, anterior promovării acțiunii civile, astfel că, drepturile procesuale nu au fost transmise moștenitorilor. Î mprejurarea potrivit căreia, în contractul de asistență juridică, a figurat și numele defunctei, nu are relevanță juridică în cauză.

Capacitatea de folosință a contestatoarei trebuia să existe la data înregistrării acțiunii, iar pe de altă parte, menționatul contract nu poartă semnătura defunctei B.A. Cererea de restituire în natură a unei porțiuni din teren ce a aparținut defunctei - promovată numai de unii coproprietari în numele unei persoane lipsită de capacitate de folosință și în condițiile existenței unui moștenitor al acesteia - nu putea fi valorificată întrucât nu s-a realizat coparticiparea procesuală activă. S-a mai reținut că, prin raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul L.M. a fost identificat imobilul în litigiu, stabilindu-se că o parte din teren este situat în str. D nr. 5, identic cu str. Z. nr. 58, iar o altă parte pe pasajul dintre străzile D. și Z. Identificarea imobilelor s-a realizat dună documentele de C.F.

nr.21493 și după nr. topografice, numerele administrative nefiind relevante. Lucrarea de expertiză a evidențiat că întreaga suprafață de teren este ocupată de construcții, platforme betonate și un pasaj de trecere între str. D. și str. Z., astfel încât restituirea în natură a imobilului teren nu este posibilă. Î n ceea ce privește modalitatea în care s-a făcut propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent, în apel nu s-a adus nici o critică sentinței atacate. Î n calea de atac exercitată, apelanții au extins cadrul procesual prin formularea unor pretenții noi în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că au solicitat atribuirea unui alt teren în compensare în suprafață egală cu terenul preluat abuziv.

Având în vedere că efectul devolutiv al apelului operează numai cu privire la aspectele judecate de prima instanță, formularea unor noi pretenții în apel a fost respinsă, în temeiul dispozițiilor art. 292 și art. 294 C. proc. civ. Î mpotriva acestei decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanții P.I., S.E., F.(M.)M. și B.E. Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici de nelegalitate întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: 1. Imobilul situat în Brașov, înscris în C.F.. Brașov nr. 1493, nr. top. 7489/2/2, nu a fost niciodată expropriat, așa cum reiese din adresa aflată la dosar și, prin urmare, se pune în discuție legalitatea edificării de către intimata - pârâtă a construcțiilor care se află pe acest teren.

2. Oferta de măsuri reparatorii prin echivalent corespunzător valorii imobilului, și anume titluri de valoare nominală plătite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital, este o modalitate inechitabilă de restituire a unui imobil. Se solicită acordarea de despăgubiri bănești prin aplicarea art. 33 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, așa cum era în vigoare la data emiterii dispoziției nr. 908/2002 și a art. 36 alin. (3) din aceeași lege. In același sens se arată că, potrivit art. 26 din Legea nr. 10/2001, instanțele sunt abilitate să analizeze cererea reclamanților sub aspectul legalității și temeiniciei, inclusiv a categoriei măsurilor reparatorii ce li se cuvin, astfel încât instanța putea dispune cu privire la acordarea despăgubirilor bănești, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (8) coroborat cu art. 10 din Legea nr. 10/2001.

3. La data decesului defunctei B.A., dreptul la formularea contestației exista, în condițiile în care aceasta a decedat cu 8 zile înainte de introducerea prezentei contestații, iar moștenitorul acesteia a înțeles să-1 mandateze pe unul din comoștenitori, respectiv pe P.I. să continue demersurile începute pentru restituirea bunului în litigiu. Coparticiparea procesuală nu este obligatorie în cazul unei contestații formulate în baza Legii nr. 10/2001, iar instanța avea obligația de a se pronunța cu privire la drepturile acestor comoștenitori. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: 1. Modalitatea în care imobilul în litigiu a fost preluat de stat a fost stabilită de instanțe prin interpretarea probelor administrate în cauză.

Situația de fapt stabilită în fazele procesuale anterioare, rezultată din probele administrate, nu mai poate fi reapreciată în calea de atac a recursului deoarece, în condițiile art. 304 C. proc. civ., recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce țin de legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar. Dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. care permiteau instanței de recurs să cenzureze modul în care instanța de apel a interpretat probatoriul administrat în cauză, au fost în mod expres abrogate prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Prin urmare, critica care cuprinde aspecte de netemeinicie ale deciziei recurate, care vizează greșita apreciere a probelor din care rezultă împrejurarea că imobilul în litigiu a fost expropriat, nu mai învestește în mod legal instanța de recurs cu analiza ei.

Pe de altă parte, controlul de legalitate exercitat pe calea recursului se rezumă la aspecte asupra cărora instanțele s-au pronunțat în fazele de judecată anterioare, fiind învestite în acest sens prin cererile formulate de părți. Or, legalitatea edificării de către intimata- pârâtă a construcțiilor care se află pe acest teren, contestată prin recursul declarat, excede obiectului prezentului litigiu, reclamanții neformulând în cauză un capăt de cerere în acest sens. 2. Este adevărat că, prin decizia nr. LII din 04 iunie 2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii referitor la problema aplicabilității dispozițiilor cuprinse în titlul VII din Legea 247/2005, s-a statuat în sensul că prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005 nu se aplică dispozițiilor/deciziilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.

In cuprinsul deciziei menționate s-a arătat că deciziile/dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei. Î n cauză, deși dispoziția contestată a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, iar contestația formulată împotriva ei. Astfel, s-a reținut că lucrarea de expertiză a evidențiat că întreaga suprafață de teren este ocupată de construcții, platforme betonate și un pasaj de trecere între str. D. și str. Z., astfel încât restituirea în natură a imobilului teren nu este posibilă.

In aceste condiții, au fost respectate prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, drepturile contestatorilor care au înțeles să declanșeze procedura judiciară reglementată de Legea nr. 10/2001 fiind analizate de instanța de apel care, în mod corect a decis, că ele nu pot fi valorificate prin restituirea în natură a imobilului, dată fiind situația de fapt reținută prin raportul de expertiză. Pentru considerentele expuse, apreciind ca nefondate criticile formulate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții P.I., S.E. și F.(născută M.)M. împotriva deciziei nr. 24/Ap din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 martie 2010.