ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1123/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin sentința civilă nr. 137/S din 14 aprilie 2008 Tribunalul Brașov a respins contestația formulată de reclamantele S.I. și C.E. în contradictoriu cu Municipiul Brașov prin primar. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin notificarea din 1 noiembrie 2001 la B.E.J. „K.O.” reclamantele s-au adresat Primarului Municipiului Brașov solicitând restituirea în natură pe un alt amplasament a terenului în suprafață de 511,20 mp situat în Brașov, înscris în C.F. Brașov, preluat în 1989, cu mențiunea că imobilele construcții aflate pe teren au fost demolate. Ulterior, prin notificarea din 14 februarie 2002 la S.C.P.E.J.

„T.D.K.” reclamantele au solicitat să fie despăgubite și pentru cele două case de cărămidă cuprinse în fondul funciar menționat, care au fost demolate în 1989 și pentru care au primit ca despăgubiri suma de 60.000 lei.

Prin Dispoziția din 25 septembrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Brașov în calitate de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 511,20 mp, cu motivarea că acesta este afectat de rețele și de amenajările exterioare ale blocurilor de locuințe din zonă, a fost respinsă cererea de acordare de despăgubiri bănești din lipsă de temei legal și s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma titlurilor de despăgubire în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul construcție și teren, evaluat în momentul trecerii în proprietatea statului la suma de 1.150 lei și pentru care nu s-au achitat despăgubiri.

Prin aceeași dispoziție s-a mai stabilit că valoarea actualizată la data de 15 mai 2002 a despăgubirilor cuvenite pentru terenul în suprafață de 511,20 mp aferent construcțiilor expropriate și demolate, potrivit raportului de expertiză tehnică din 15 mai 2002 întocmit de expertul tehnic M.Ț. este de 587.405.419 lei vechi. Cât privește restituirea în natură a terenului, pe baza expertizei tehnice efectuate în cauză de ing. P.R., Tribunalul a stabilit că acest teren este parțial ocupat de blocurile de locuințe din strada S. precum și de căile de acces pietonal, restul reprezentând zone verzi, parcări și alei, existând rețele electrice aparținând SC E.T.S. SA, astfel încât, dând eficiență prevederilor art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, a conchis că nu este posibilă restituirea în natură a terenului.

Prima instanță a apreciat că forma măsurilor reparatorii propuse petentelor de către intimat corespunde prevederilor art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, forma bănească a măsurilor reparatorii în echivalent nemaifiind prevăzută la data emiterii dispoziției atacate.

Împotriva acesteia hotărâri au declarat apel reclamantele solicitând desființarea sentinței și anularea dispoziției Primarului Municipiului Brașov, în sensul retrocedării în natură, pe vechiul amplasament a imobilului revendicat și plata diferenței de valoare față de evaluarea de la nivelul anului 2002. În motivarea apelului au susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că restituirea în natură a unor parcele disparate, situate între blocurile de locuințe, incluzând amenajări edilitare și având suprafețe extrem de reduse, improprii unei utilizări normale, ar fi contrară spiritului dispozițiilor legale invocate, că se impune efectuarea unei completări la expertiza topografică de natură a lămuri dacă parcelele propuse a fi restituite în natură pot fi utilizate conform reglementărilor urbanistice.

Au susținut, de asemenea, că dată fiind cunoscută ineficiența acordării titlurilor de despăgubire în locul despăgubirilor bănești solicită restituirea unui teren în compensare. În apel s-a dispus completarea raportului de expertiză topografică, cu următoarele obiective: stabilirea modului de utilizare al parcelelor propuse restituirii conform reglementărilor urbanistice, precum și determinarea amenajărilor efectuate pe terenul în litigiu.

Prin Decizia nr. 60/AP din 4 mai 2009 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul reclamantelor, reținând că operațiunile de dezmembrare realizate de expert scot în evidență formarea a două parcele disparate, situate între blocurile de locuințe edificate, că sintagma „amenajări de utilitate publică” desemnează suprafețele de teren destinate a servi nevoile comunității - străzi, alei, trotuare, amenajări de spații verzi, parcuri, piețe pietonale, iar pe una din parcelele în litigiu este amenajată o parcare. În ceea ce privește măsurile reparatorii acordate, instanța de apel a reținut că față de momentul emiterii dispozițiilor contestate, sub imperiul Legii nr. 247/2005, reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii sub formă de titluri de despăgubire.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, apreciind-o ca fiind nelegală, iar interpretările instanței - abuzive și contrare spiritului Legii nr. 10/2001, C.E.D.O. și practicii Curții Europene de Justiție. În motivarea recursului au invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din care rezultă necesitatea ca servituțile legale și alte amenajări de utilitate publică să fi fost autorizate anterior notificării, că din acteledosarului nu rezultă că ar exista o asemenea autorizație, că singura amenajare existentă în zonă era o alee de acces la intrarea în bloc, ce se poate reface cu ușurință pe alt amplasament. Au susținut, de asemenea, că dacă s-ar acorda măsuri reparatorii în echivalent acestea s-ar concretiza doar în titluri de valoare convertibile în acțiuni, iar Fondul Proprietatea nu este listat la bursă și nu funcționează de o manieră susceptibilă a duce la acordarea efectivă a unei indemnizații.

Analizând criticile formulate, ce pot fi circumscrise formal motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed: Imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin expropriere, în baza Decretului nr. 335/1988, în vederea construirii de blocuri de locuințe și a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare aferente, casele aflate pe teren, proprietatea recurentelor-reclamante, fiind demolate, astfel cum rezultă din documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției atacate.

În mod corect instanța de apel a reținut că în procedura Legii nr. 10/2001 regimul juridic al imobilelor expropriate este reglementat de dispozițiile art. 11, care în alin. (3) și (4) prevede că în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parțial terenul, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, precum și că, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

Pentru a determina măsura în care terenul supus exproprierii este afectat de construcții, instanța de apel a dispus completarea expertizei tehnice realizate la fond, solicitând expertului să stabilească dacă parcelele propuse a fi restituite în natură pot fi utilizate în conformitate cu dispozițiile legale urbanistice, ce amenajări au fost efectuate, precum și utilitatea lor, dar și evaluarea terenului și a caselor demolate în 1989. Verificând cerințele legale de urbanism în situația de față, expertul a concluzionat că ele pot fi îndeplinite doar în situația restituirii în natură a ambelor parcele identificate, care însă ulterior ar trebui comasate. De asemenea, a constatat că pe strada Sarmisegetusa era amenajată o parcare asfaltată peste una din parcelele în litigiu, precum și existența unor alei pietruite, delimitate de borduri, a zonelor verzi și aleea de intrare în blocul de locuințe.

Existența unor suprafețe de teren neconstruite nu generează automat posibilitatea restituirii în natură a acestora, ea fiind condiționată de absența unor amenajări de utilitate publică. Sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale” vizează suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare), dotări tehnico-edilitare, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, etc. Probatoriul administrat relevă că porțiunile de teren solicitate a fi restituite în natură fac parte structural din perimetrul unui ansamblu, fiind amenajate ca spațiu verde, alei, parcări, absolut necesare pentru buna utilizare a blocurilor de locuințe construite, ținând de standardul obligatoriu sau cel puțin obișnuit pentru destinația acestora, fără a reprezenta o facilitate sau un avantaj suplimentar.

Prevederile legale mai sus amintite au fost edictate și în considerarea interesului social general, ceea ce decurge din folosirea sintagmei „amenajări destinate a servi nevoile comunității”, iar restituirea în natură a unor parcele disparate, situate între blocurile de locuințe, incluzând amenajări edilitare și având suprafețe extrem de reduse, improprii unei utilizări normale, ar fi contrară spiritului legii. Nici cea de-a doua critică, referitoare la natura despăgubirilor acordate, în sensul că instanțele ar fi obligate, în acord cu practica Curții Europene, să dispună acordarea de despăgubiri bănești, la valoarea de circulație a imobilului, conform standardelor internaționale, nu poate fi primită.

În raport de dispozițiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în mod corect s-a reținut că față de data emiterii dispoziției atacate forma bănească a măsurilor reparatorii în echivalent nu mai este prevăzută de Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată de Legea nr. 247/2005. Pentru toate aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecința menținerii ca legale a hotărârilor pronunțate în fond și apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele S.I. și C.E. împotriva Deciziei nr. 60/Ap din 4 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.