ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1304/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub numărul de mai sus, contestatorii M.B. și M.E. au solicitat instanței să dispună anularea Dispoziției din 13 iunie 2006, emisă de intimata Primăria Municipiului Brașov, întrucât prin aceasta au fost respinse cererile de restituire în natură a imobilului sau de acordare de despăgubiri bănești și au fost acordate titluri de despăgubire, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv. Prin sentința civilă nr. 392/s/2008 s-a respins excepția lipsei capacității de folosință a intimatei Primăria Municipiului Brașov, s-a admis contestația și, în consecință, s-a dispus anularea art. 1, 2, 3 din Dispoziția din 13 iunie 2006 și a fost obligată intimata să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri contestatorilor, pentru imobilul înscris inițial în C.F.

Brașov, compus din loc de casă în suprafață de 396 mp și casă cu patru camere, bucătărie, baie, cămară și garaj, în prezent demolate, în cuantum de 149.000 euro în echivalent lei la data plății. S-au menținut prevederile art. 4, 5, și 6 ale Dispoziției din 13 iunie 2006. A fost obligată intimata să plătească suma de 6.078, 55 lei cheltuieli de judecată către contestatori. Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei este neîntemeiată întrucât tocmai prevederile Legii nr. 10/2001 i-au conferit această calitate, norme speciale ce au prioritate față de Legea nr. 215/2001. Pe fondul cauzei s-a reținut că, contestatorii sunt proprietarii tabulari asupra imobilului, expropriat pentru construirea unor blocuri de locuințe.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. în situația în care nu se poate restitui în natură imobilul preluat abuziv, persoanele îndreptățite pot opta pentru acordarea de despăgubiri sau compensarea cu alte bunuri sau servicii. Potrivit art. 4 din Legea specială privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv au fost consacrate principiile acordării unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională internă și internațională. Neacordarea acestora la nivelul de piață contravine principiului reparării integrale a prejudiciului suferit ca urmare a privării de prerogativele conferite de proprietate din perspectiva art. 44 alin. (3) din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Prin lucrarea de evaluare efectuată de expert evaluator imobile, autorizat A.N.E.V.A.R., Z.C., a fost stabilită valoarea imobilului teren și a construcției demolate Ia nivelul sumei de 149.000 euro, sumă ce urmează a fi acordată contestatorilor în echivalent lei la data plății. Împotriva sentinței a declarat apel Primarul Municipiului Brașov. Prin Decizia civilă nr. 69/ Ap din 19 mai 2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de apelanta Primăria Municipiului Brașov, pe care a păstrat-o și a respins cererea de aderare la apel formulată de contestatorii M.B. și M.E.

Examinând hotărârea prin prisma motivelor de apel, curtea a reținut că apelul este nefondat și în consecință și cererea de aderare la apel, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a înțeles să folosească denumirea de„primărie" pentru a desemna persoana juridică de drept public, deținătoare a imobilului - comuna, orașul sau municipiul și nu o așa zisă „structură funcțională", întrucât numai o asemenea persoană juridică are personalitate juridică, și un patrimoniu în care se pot găsi nivelul bunuri ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001.

În exercitarea atribuțiilor ce îi revin în această calitate de reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o „dispoziție motivată", intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările, în nici un caz de a stabili o obligație în nume propriu. Așadar, ca urmare a caracterului special al Legii nr. 10/2001 față de Legea nr. 215/2001, Primăria Municipiului Brașov prin Primar are capacitate procesuală de folosință, excepția formulată în acest sens, fiind corect respinsă de instanța de fond.

Cu privire la aparența unei judecăți în contradictoriu cu Municipiul Brașov, acesta având calitatea procesuală de apelant, curtea reține că potrivit actelor și lucrărilor dosarului, notei de ședință (fila 18), având în vedere și cele mai sus reținute, precum și faptul că, atât în citativ, cât și în actele de procedură figurează ca parte Primăria Municipiului Brașov prin Primar, aceasta are calitate de apelantă și respectiv de intimată la instanța de fond. Criticile formulate pe fondul cauzei sunt nefondate întrucât, prin obligarea intimatei să emită o nouă decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri în cuantum de 149.000 euro în echivalent în lei la data plății, instanța de fond nu a încălcat prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, întrucât valoarea stabilită de instanță prin expertiza de specialitate ordonată în cauză are caracter de îndrumare, cât și funcția de departajare preliminară potrivit art. 18 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

De altfel, instanța de judecată poate stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite beneficiarilor legii de reparație, reprezentând valoarea de circulație a bunului, orice altă interpretare echivalând cu denegare de dreptate sancționată de prevederile art. 3 C. civ. și cu dreptul de acces la instanță garantat de prevederile art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului. Referitor la ultima critică, curtea reține că, în cauză, față de soluția pronunțată și față de faptul că intimata a căzut în pretenții, corect au fost aplicate dispozițiile art. 274 C. proc. civ. Cât privește cererea de aderare la apel, aceasta va fi respinsă pentru motivele mai sus reținute, având în vedere și prevederile art. 293 alin. (2) C. proc.

civ. Împotriva menționatei decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal, apelanta-pârâtă Primăria Municipiului Brașov, prin Primar, pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestora s-a arătat că Primăria Municipiului Brașov nu poate avea calitatea de parte în prezenta cauză, motivul fiind lipsa capacității procesuale de folosință. Conform art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală republicată "Primarul, viceprimarul, respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al orașului sau al subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structură funcțională cu activitate permanenta, denumită primăria comunei sau orașului, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.

Din analiza textului legal rezultă că Primăria municipiului Brașov nu are personalitate juridică și, în consecință, nici capacitate procesuală de folosință. Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată". În privința dispoziției instanței privind obligarea intimatei la emiterea unei noi dispoziții prin care să se propună acordarea de despăgubiri contestatorilor, în mod corect s-a respins cererea privind acordarea de despăgubiri bănești, motivat de faptul că la momentul soluționării notificării d-lor M.B. și M.E. prin emiterea dispoziției de Primar nu exista temei legal pentru o asemenea solicitare, prin Legea nr. 247/2005 art. 33 Titlul VII cap.7 fiind abrogate prevederile art. 36 - 40 din Legea nr. 10/2001 care se refereau la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești.

Totodată, în mod corect s-a constatat de către unitatea deținătoare faptul că notificatorii nu au făcut dovada trecerii în proprietatea Statului Român pentru terenul în suprafață de 396 mp situat în Brașov, înscris în C.F. Brașov, ci doar pentru imobilul construcție compus din 4 camere, bucătărie, baie, cămară, garaj, având suprafața desfășurată de 158,83 mp și lungimea împrejmuirii de 32 m. Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, pentru valorificarea tuturor pretențiilor de restituire prin echivalent, recunoscute în procedura administrativă de restituire prevăzută de Legea nr. 10/2001, se impune a fi urmată o procedură administrativă, reglementată în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, potrivit căreia evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent, având ca obiect imobilele demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire nu este posibilă, va fi atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C.S.S.D.

În ceea ce privește obligarea intimatei la plata către contestatori a sumei de 6078.55 lei cu titlu de cheltuieli de judecată s-a apreciat că este în sarcina reclamantului să-și dovedească susținerile atât în faza administrativă a soluționării notificării, cât și în cea judiciară, a contestației împotriva dispoziției emise de către Primar, motiv pentru care nu ar fi posibilă obligarea intimatului la suportarea onorariului de expertiză propusă de partea reclamantă, cu atât mai mult cu cât, conform procedurii administrative, reglementate în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent, având ca obiect imobilele demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire nu este posibilă, va fi atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C.S.S.D.

Analizând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este parțial fondat. Astfel, sunt fondate criticile referitoare la imposibilitatea stabilirii de către instanță a cuantumului despăgubirilor în echivalent bănesc în valoare de 149.000 euro în echivalent lei la data plății, în raport de prevederile legale în vigoare la momentul luării acestei măsuri, respectiv la data pronunțării sentinței în primă instanță, 22 decembrie 2008, și în condițiile în care prin hotărârea primei instanțe recurenta nu a fost obligată în mod direct la plata despăgubirilor, ci a fost obligată să emită o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri contestatorilor, pentru imobilul înscris inițial în C.F.

Brașov, ceea ce dovedește că instanța nu a dorit să se substituie C.C.S.D . La momentul pronunțării sentinței primei instanțe erau în vigoare prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, care, în art. 3, menționa că despăgubirile se acordă sub forma titlurilor de despăgubire, definite ca certificate emise de C.C.S.D., în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul "Proprietatea" și/sau, după caz, în funcție de opțiunea titularului ori a titularilor înscriși în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de plată, în limitele și condițiile prevăzute în prezenta lege.

Titlurile de plată sunt definite ca certificate emise de A.N.R.P., în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, de a primi, în numerar, o sumă de maxim 500.000 lei. Prin urmare, prin decizia contestată s-a dispus acordarea de titluri de despăgubire, care vor fi plătite în forma reglementată de lege la data plății lor efective, modificările aduse Legii nr. 247/2005 sub aspectul modalității de acordare a despăgubirilor fiind de imediată aplicațiune.

Cum o astfel de plată nu s-a realizat până în prezent, iar legea de reparație în forma actuală prevede posibilitatea acordării de despăgubiri în numerar, adică bănești, de maxim 500 000 lei, valoarea despăgubirilor urmând a se calcula la valoarea de piață de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, iar legea stabilește că evaluarea este de competența C.C.S.D., contestatorii pot obține valorificarea efectivă a drepturilor lor pe cale administrativă, prin punerea în executare a deciziei contestate, după realizarea evaluării de către Comisia Centrală.

Contestatorii au criticat Decizia nr. 2120/2006 emisă de Primăria municipiului Brașov numai sub aspectul modalității de acordare a despăgubirilor, dorind fie restituirea în natură a imobilului, fie acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri bănești, această ultimă modalitate de despăgubire devenind posibilă odată cu modificările aduse Legii nr. 247/2005 prin O.U.G. nr. 81/2007, pe parcursul soluționării cauzei în primă instanță. Cât timp există posibilitatea legală de valorificare a dreptului în forma cerută de către contestatori, iar procedura de evaluare urmează a fi realizată de către C.C.S.D. în raport de valoarea de piață de la data soluționării notificării, nu se aduce atingere dreptului de proprietate al contestatorilor.

De altfel, instanța de apel, menținând soluția primei instanțe, care nu s-a pronunțat pe fond, căci nu a obligat-o pe recurentă în mod direct la plata despăgubirilor, a avut în vedere tocmai această împrejurare atunci când a motivat că valoarea stabilită de instanță prin expertiza de specialitate ordonată în cauză are caracter de îndrumare. Neexistând critici referitoare la imposibilitatea de valorificare a dreptului contestatorilor stabilit prin dispoziția contestată, aprecierile instanței de apel cu privire la încălcarea dreptului de acces la o instanță și la denegarea de dreptate, relativ la posibilitea instanței de a stabili direct cuantumul despăgubirilor cuvenite beneficiarilor legii de reparație, apar ca lipsite de fundament.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate solicitările contestatorilor de a obține o reparație echitabilă pentru bunul lor, reparație care urmează a se realiza în condițiile legii speciale, Legea nr. 247/2005 modificată, care asigură toate garanțiile pentru o justă reparație, căci reglementează atât posibilitatea acordării de despăgubiri la valoarea de piață a imobilului, cât și plata acestora în numerar până la limita maximă de 500 000 lei. Pentru aceste argumente și în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, va modifica în parte decizia recurată în sensul că va admite apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Brașov împotriva sentinței civile nr. 392 din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Brașov, secția civilă, va schimba în parte sentința în sensul că va înlătura mențiunea privind cuantumul despăgubirilor de 149.000 euro.

Luând în considerare aceleași argumente referitoare la necesitatea evaluării imobilului de către C.C.S.D., iar nu de către instanța de judecată, cât timp motivele contestației nu s-au referit la imposibilitatea de valorificare a dreptului, Înalta Curte apreciază că nu se impunea ca onorariul de expertiză de evaluare a valorii imobilului să fie inclus în cuantumul cheltuielilor de judecată, astfel încât acestea vor fi reduse cu suma având această destinație. Prin urmare, pârâta va fi obligată la cheltuieli de judecată către reclamanți în cuantum de 2.779,55 lei, reprezentând onorariu de avocat la judecata în primă instanță. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței, Înalta Curte considerând că a fost dată o corectă dezlegare în drept problemei excepției lipsei capacității de folosință a intimatei Primăria municipiului Brașov.

Astfel, în art. 28 al Legii nr. 10/2001 se prevede că, în cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în al Legii nr. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent se acordă sau, după caz, se propun prin dispoziția motivată a primarului, respectiv a primarului general al municipiului București. Prin urmare, Legea nr. 10/2001 stabilește în sarcina primăriei obligația de primire a notificării, iar decizia emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 trebuie semnată de către primar.

În aceste condiții este evident că legiuitorul a dorit să deroge de la regulile comune în materie de administrație publică locală, reglementate în Legea nr. 215/2001, prin care unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public care pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, adică primarul și prefectul, astfel cum rezultă din coroborarea art. 21 alin. (1), cu art. 62 din Legea nr. 215/2001 republicată. Atât citarea în cauză a primăriei, în calitate de unitate însărcinată cu primirea notificării, cât și a primarului, în calitate de emitent al deciziei sau dispoziției supuse contestației, asigură respectare principiilor contrarietății și dreptului la apărare, căci controlul de temeinicie și legalitate al actului contestat se realizează în contradictoriu cu persoanele implicate în procesul de reparațiune, astfel cum acesta este reglementat de legea specială, Legea nr. 10/2001.

Pentru acest motiv și în aplicarea principiului conform căruia „legea specială derogă de la legea generală”, nu poate fi invocată, de către unitatea administrativ teritorială, nici o vătămare întemeiată exclusiv pe atribuții de reprezentativitate, prin necitarea în cauză a Municipiului București, în raport de legea generală, Legea nr. 215/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Brașov, prin Primar, împotriva Deciziei nr. 69/ AP din 19 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Modifică în parte decizia recurată în sensul că: Admite apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Brașov împotriva sentinței civile nr. 392 din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Brașov, secția civilă. Schimbă în parte sentința în sensul că înlătură mențiunea privind cuantumul despăgubirilor de 149.000 euro. Obligă pe pârâtă la cheltuieli de judecată către reclamanți în cuantum de 2.779,55 lei, reprezentând onorariu de avocat la judecata în primă instanță.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2010.