ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1304/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1304/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin contestația

înregistrată sub numărul de mai sus, contestatorii M.B. și M.E. au solicitat

instanței să dispună

anularea Dispoziției din

13 iunie 2006, emisă de intimata Primăria Municipiului Brașov,

întrucât

prin aceasta au fost respinse cererile de restituire în natură a imobilului sau

de acordare de despăgubiri bănești și au fost acordate titluri de despăgubire,

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

Prin sentința civilă nr. 392/s/2008 s-a respins excepția

lipsei capacității de folosință a intimatei Primăria Municipiului Brașov, s-a

admis contestația și, în consecință, s-a dispus anularea

art. 1, 2, 3 din

Dispoziția din 13 iunie 2006 și a fost obligată intimata să emită o nouă

dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri contestatorilor,

pentru

imobilul înscris inițial în C.F.

Brașov, compus din loc de casă în suprafață de 396 mp și casă cu patru camere,

bucătărie, baie, cămară și garaj, în prezent

demolate, în cuantum de

149.000 euro în echivalent lei la data plății. S-au menținut prevederile art. 4,

5, și 6 ale Dispoziției din 13 iunie 2006. A fost obligată intimata să

plătească suma de 6.078, 55 lei cheltuieli de judecată către contestatori.

Pentru

a se pronunța astfel s-a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive

a

intimatei este neîntemeiată întrucât

tocmai prevederile Legii nr. 10/2001 i-au conferit această

calitate,

norme speciale ce au prioritate față de Legea nr. 215/2001.

Pe

fondul cauzei s-a reținut că, contestatorii sunt proprietarii tabulari asupra

imobilului, expropriat pentru construirea unor blocuri de locuințe.

Potrivit

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. în situația în care nu se poate

restitui în natură imobilul preluat abuziv, persoanele îndreptățite pot opta

pentru acordarea de despăgubiri sau compensarea cu alte bunuri sau servicii.

Potrivit

art. 4 din Legea specială privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate abuziv au fost consacrate principiile acordării

unor despăgubiri juste și echitabile în raport cu practica jurisdicțională

internă și internațională.

Neacordarea

acestora la nivelul de piață contravine principiului reparării integrale a

prejudiciului suferit ca urmare a privării de prerogativele conferite de

proprietate din perspectiva art. 44 alin. (3) din Constituție raportat la art. 1

din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Prin lucrarea de

evaluare efectuată de expert evaluator imobile, autorizat A.N.E.V.A.R., Z.C., a

fost stabilită valoarea imobilului teren și a construcției demolate Ia nivelul

sumei de 149.000 euro, sumă ce urmează a fi acordată contestatorilor în

echivalent lei la data plății.

Împotriva sentinței a

declarat apel

Primarul

Municipiului Brașov.

Prin Decizia civilă nr.

69/ Ap din 19 mai 2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins

apelul declarat de apelanta Primăria Municipiului Brașov, pe care a păstrat-o

și a respins cererea de aderare la apel formulată de contestatorii M.B. și M.E.

Examinând

hotărârea prin prisma motivelor de apel, curtea a reținut că apelul este

nefondat și în consecință și cererea de aderare la apel, pentru următoarele

considerente:

Potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a înțeles să folosească

denumirea de„primărie" pentru a desemna persoana juridică de drept public,

deținătoare a imobilului - comuna, orașul sau municipiul și nu o așa zisă

„structură funcțională", întrucât numai o asemenea persoană juridică are

personalitate juridică, și un patrimoniu în care se pot găsi

nivelul

bunuri ce cad sub incidența Legii nr.

10/2001.

În

exercitarea atribuțiilor ce îi revin în această calitate de reprezentant legal

al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită

prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul că emite o „dispoziție

motivată", intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna în mod expres,

actul procedural prin care se soluționează notificările, în nici un caz de a

stabili o obligație în nume propriu.

Așadar,

ca urmare a caracterului special al Legii nr. 10/2001 față de Legea nr. 215/2001,

Primăria Municipiului Brașov prin Primar are capacitate procesuală de

folosință, excepția formulată în acest sens, fiind corect respinsă de instanța

de fond.

Cu

privire la aparența unei judecăți în contradictoriu cu Municipiul Brașov,

acesta având calitatea procesuală de apelant, curtea reține că potrivit actelor

și lucrărilor dosarului, notei de ședință (fila 18), având în vedere și cele

mai sus reținute, precum și faptul că, atât în citativ, cât și în actele de

procedură figurează ca parte Primăria Municipiului Brașov prin Primar, aceasta

are calitate de apelantă și respectiv de intimată la instanța de fond.

Criticile formulate pe fondul cauzei sunt nefondate

întrucât, prin obligarea intimatei să

emită o nouă decizie prin care să propună

acordarea de despăgubiri în cuantum de 149.000 euro în echivalent în lei la

data plății, instanța de fond nu a încălcat prevederile Titlului VII din Legea nr.

247/2005, întrucât valoarea stabilită de instanță prin expertiza de

specialitate ordonată în cauză are caracter de îndrumare, cât și funcția de

departajare preliminară potrivit art. 18

1

din Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

De altfel, instanța de judecată poate

stabili cuantumul despăgubirilor cuvenite beneficiarilor legii de reparație,

reprezentând valoarea de circulație a bunului, orice altă interpretare

echivalând cu denegare de dreptate sancționată de prevederile art. 3 C. civ. și

cu dreptul de acces la instanță garantat de prevederile art. 21 din Constituția

României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților

Fundamentale ale Omului.

Referitor

la ultima critică, curtea reține că, în cauză, față de soluția pronunțată și

față de faptul că intimata a căzut în pretenții, corect au fost aplicate

dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

Cât

privește cererea de aderare la apel, aceasta va fi respinsă pentru motivele mai

sus reținute, având în vedere și prevederile art. 293 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva menționatei

decizii a formulat și motivat recurs, în termen legal, apelanta-pârâtă Primăria

Municipiului Brașov, prin Primar, pentru motive de nelegalitate întemeiate pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

acestora s-a arătat că Primăria Municipiului Brașov nu poate avea calitatea de

parte în prezenta cauză, motivul fiind lipsa capacității procesuale de

folosință.

Conform

art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală

republicată "Primarul, viceprimarul,

respectiv viceprimarii, secretarul comunei, al

orașului sau al

subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, împreună cu aparatul propriu

de specialitate al consiliului local, constituie o structură funcțională cu

activitate permanenta, denumită primăria comunei sau orașului, care aduce la

îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului,

soluționând problemele curente ale colectivității locale.

Din analiza textului legal rezultă că Primăria

municipiului Brașov nu are

personalitate juridică și, în consecință, nici capacitate

procesuală de folosință. Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. "orice

persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată".

În

privința dispoziției instanței privind obligarea intimatei la emiterea unei noi

dispoziții prin care să se propună acordarea de despăgubiri contestatorilor, în

mod corect s-a respins cererea privind acordarea de despăgubiri bănești,

motivat de faptul că la momentul soluționării notificării d-lor M.B. și M.E.

prin emiterea dispoziției de Primar nu exista temei legal pentru o asemenea

solicitare, prin Legea nr. 247/2005 art. 33 Titlul VII cap.7 fiind abrogate

prevederile art. 36 - 40 din Legea nr. 10/2001 care se refereau la acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești. Totodată,

în mod corect s-a constatat de către unitatea deținătoare faptul că

notificatorii nu au făcut dovada trecerii în proprietatea Statului Român pentru

terenul în suprafață de 396 mp situat în Brașov, înscris în C.F. Brașov, ci

doar pentru imobilul construcție compus din 4 camere, bucătărie, baie, cămară,

garaj, având suprafața desfășurată de 158,83 mp și lungimea împrejmuirii de 32 m.

Ulterior intrării în

vigoare a Legii nr. 247/2005, pentru valorificarea tuturor pretențiilor de

restituire prin echivalent, recunoscute în procedura administrativă de

restituire prevăzută de Legea nr. 10/2001, se impune a fi urmată o procedură

administrativă, reglementată în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

potrivit căreia evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent, având ca

obiect imobilele demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire nu

este posibilă, va fi atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod

aleatoriu de către C.S.S.D.

În ceea ce privește

obligarea intimatei la plata către contestatori a sumei de 6078.55 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată s-a apreciat că este în sarcina reclamantului să-și

dovedească susținerile atât în faza administrativă a soluționării notificării,

cât și în cea judiciară, a contestației împotriva dispoziției emise de către

Primar, motiv pentru care nu

ar fi posibilă

obligarea intimatului la suportarea onorariului de expertiză propusă de partea

reclamantă, cu atât mai mult cu cât, conform procedurii administrative,

reglementate

în cuprinsul Titlului VII

din

Legea nr.

247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent, având ca obiect

imobilele demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire nu este

posibilă, va fi atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu

de către C.S.S.D.

Analizând recursul

formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta

este parțial fondat.

Astfel, sunt fondate

criticile referitoare la imposibilitatea stabilirii de către instanță a

cuantumului despăgubirilor în echivalent bănesc în

valoare de 149.000

euro în echivalent lei la data plății, în raport de prevederile legale în

vigoare la momentul luării acestei măsuri, respectiv la data pronunțării

sentinței în primă instanță, 22 decembrie 2008, și în condițiile în care prin

hotărârea primei instanțe recurenta nu a fost obligată în mod direct la plata

despăgubirilor, ci a fost obligată să emită o nouă dispoziție prin care să

propună acordarea de despăgubiri contestatorilor, pentru

imobilul înscris inițial în C.F. Brașov, ceea ce

dovedește că instanța nu a dorit să se substituie C.C.S.D

.

La momentul

pronunțării sentinței primei instanțe erau în vigoare prevederile Titlului VII

al Legii nr. 247/2005, modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, care, în art. 3,

menționa că despăgubirile se acordă sub forma titlurilor de despăgubire,

definite ca certificate emise de C.C.S.D., în numele și pe seama statului

român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra

statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi

și care urmează a fi valorificate prin conversia lor în acțiuni emise de Fondul

"Proprietatea" și/sau, după caz, în funcție de opțiunea titularului

ori a titularilor înscriși în acestea, prin preschimbarea lor contra titluri de

plată, în limitele și condițiile prevăzute în prezenta lege. Titlurile de plată

sunt definite ca certificate emise de A.N.R.P., în numele și pe seama statului

român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra

statului român, de a primi, în numerar, o sumă de maxim 500.000 lei.

Prin urmare, prin

decizia contestată s-a dispus acordarea de titluri de despăgubire, care vor fi

plătite în forma reglementată de lege la data plății lor efective, modificările

aduse Legii nr. 247/2005 sub aspectul modalității de acordare a despăgubirilor

fiind de imediată aplicațiune.

Cum o astfel de plată

nu s-a realizat până în prezent, iar legea de reparație în forma actuală prevede

posibilitatea acordării de despăgubiri în numerar, adică bănești, de maxim 500

000 lei, valoarea despăgubirilor urmând a se calcula la valoarea de piață de la

data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor internaționale

de evaluare, iar legea stabilește că evaluarea este de competența C.C.S.D.,

contestatorii pot obține valorificarea efectivă a drepturilor lor pe cale administrativă,

prin punerea în executare a deciziei contestate, după realizarea evaluării de

către Comisia Centrală.

Contestatorii au

criticat Decizia nr. 2120/2006 emisă de Primăria municipiului Brașov numai sub

aspectul modalității de acordare a despăgubirilor, dorind fie restituirea în

natură a imobilului, fie acordarea de măsuri reparatorii constând în

despăgubiri bănești, această ultimă modalitate de despăgubire devenind posibilă

odată cu modificările aduse Legii nr. 247/2005 prin O.U.G. nr. 81/2007, pe

parcursul soluționării cauzei în primă instanță.

Cât timp există

posibilitatea legală de valorificare a dreptului în forma cerută de către

contestatori, iar procedura de evaluare urmează a fi realizată de către C.C.S.D.

în raport de valoarea de piață de la data soluționării notificării, nu se aduce

atingere dreptului de proprietate al contestatorilor.

De

altfel, instanța de apel, menținând soluția primei instanțe, care nu s-a

pronunțat pe fond, căci nu a obligat-o pe recurentă în mod direct la plata despăgubirilor,

a avut în vedere tocmai această împrejurare atunci când a motivat că valoarea

stabilită de instanță prin expertiza de specialitate ordonată în cauză are

caracter de îndrumare.

Neexistând

critici referitoare la imposibilitatea de valorificare a dreptului

contestatorilor stabilit prin dispoziția contestată, aprecierile instanței de

apel cu privire la încălcarea dreptului de acces la o instanță și la denegarea

de dreptate, relativ la posibilitea instanței de a stabili direct cuantumul

despăgubirilor cuvenite beneficiarilor legii de reparație, apar ca lipsite de

fundament.

Astfel

fiind, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate solicitările contestatorilor

de a obține o reparație echitabilă pentru bunul lor, reparație care urmează a

se realiza în condițiile legii speciale, Legea nr. 247/2005 modificată, care

asigură toate garanțiile pentru o justă reparație, căci reglementează atât

posibilitatea acordării de despăgubiri la valoarea de piață a imobilului, cât

și plata acestora în numerar până la limita maximă de 500 000 lei.

Pentru aceste

argumente și în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite

recursul, va modifica în parte decizia recurată în sensul că va admite apelul

declarat de pârâta Primăria Municipiului Brașov împotriva sentinței civile nr. 392

din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Brașov, secția civilă, va schimba în parte

sentința în sensul că va înlătura mențiunea privind cuantumul despăgubirilor de

149.000 euro.

Luând în considerare

aceleași argumente referitoare la necesitatea evaluării imobilului de către C.C.S.D.,

iar nu de către instanța de judecată, cât timp motivele contestației nu s-au

referit la imposibilitatea de valorificare a dreptului, Înalta Curte apreciază

că nu se impunea ca onorariul de expertiză de evaluare a valorii imobilului să

fie inclus în cuantumul cheltuielilor de judecată, astfel încât acestea vor fi

reduse cu suma având această destinație.

Prin urmare, pârâta

va fi obligată la cheltuieli de judecată către reclamanți în cuantum de

2.779,55 lei, reprezentând onorariu de avocat la judecata în primă instanță.

Vor fi menținute

celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței, Înalta Curte considerând că a

fost dată o corectă dezlegare în drept problemei excepției lipsei capacității

de folosință a intimatei Primăria municipiului Brașov.

Astfel, în art. 28 al

Legii nr. 10/2001 se prevede că, în cazul în care persoana îndreptățită nu

cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite

primăriei în al Legii nr. 10/2001, măsurile reparatorii în echivalent se acordă

sau, după caz, se propun prin dispoziția motivată a primarului, respectiv a

primarului general al municipiului București.

Prin urmare, Legea nr.

10/2001 stabilește în sarcina primăriei obligația de primire a notificării, iar

decizia emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 trebuie semnată de către primar.

În aceste condiții

este evident că legiuitorul a dorit să deroge de la regulile comune în materie

de administrație publică locală, reglementate în Legea nr. 215/2001, prin care

unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public care

pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, adică primarul și

prefectul, astfel cum rezultă din coroborarea art. 21 alin. (1), cu art. 62 din

Legea nr. 215/2001 republicată.

Atât citarea în cauză

a primăriei, în calitate de unitate însărcinată cu primirea notificării, cât și

a primarului, în calitate de emitent al deciziei sau dispoziției supuse

contestației, asigură respectare principiilor contrarietății și dreptului la

apărare, căci controlul de temeinicie și legalitate al actului contestat se

realizează în contradictoriu cu persoanele implicate în procesul de

reparațiune, astfel cum acesta este reglementat de legea specială, Legea nr. 10/2001.

Pentru acest motiv și în aplicarea principiului conform căruia „legea specială

derogă de la legea generală”, nu poate fi invocată, de către unitatea

administrativ teritorială, nici o vătămare întemeiată exclusiv pe atribuții de

reprezentativitate, prin necitarea în cauză a Municipiului București, în raport

de legea generală, Legea nr. 215/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta Primăria Municipiului Brașov, prin Primar, împotriva Deciziei

nr. 69/ AP din 19 mai 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Modifică în parte

decizia recurată în sensul că:

Admite apelul

declarat de pârâta Primăria municipiului Brașov împotriva sentinței civile nr. 392

din 22 decembrie 2008 a Tribunalului Brașov, secția civilă.

Schimbă în parte

sentința în sensul că înlătură mențiunea privind cuantumul despăgubirilor de

149.000 euro.

Obligă pe pârâtă la

cheltuieli de judecată către reclamanți în cuantum de 2.779,55 lei,

reprezentând onorariu de avocat la judecata în primă instanță.

Menține celelalte

dispoziții ale deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi, 26 februarie 2010.