ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5575/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov reclamanții D.I. și D.C. au chemat în judecată Primarul municipiului Brașov, solicitând anularea în parte a dispoziției nr. 448 din 18 ianuarie 2007 emisă de intimat și stabilirea de măsuri reparatorii prin acordarea în compensare de bunuri imobile reprezentând valoarea actuală a imobilului expropriat (construcție și teren identificate conform datelor de C.F. indicate). Prin sentința civilă nr. 140/s/2009 Tribunalul Brașov a admis cererea și în consecință: a dispus anularea în parte a dispoziției atacate, în ceea ce privește forma de restituire în echivalent, în sensul că a dispus acordarea către contestatori, ca măsură reparatorie în echivalent pentru imobilul preluat de stat prin expropriere, înscris în C.F.

29225 Brașov, nr. top. 7461/23/a, 7461/24/b, 7461/23/b, 7461/22/a, 7461/34, 7461/33/b, 7461/35/a totul /III, compus din corpul de clădire III de clădire cu cota de 28% din părțile de uz comun în care este cuprins și terenul cu nr. top. 7461/23/a, 7461/24/b, 7461/23/b, 7461/22/a, 7461/34, 7461/33/b, 7461/35/a totul /IV, în suprafață de 732,55 mp, imobil în valoare actuală de 404.800 Euro, a imobilului situat în Brașov, înscris în C.F. 21758 Brașov, nr. top. 10387 - teren în suprafață de 1795 mp, identificat potrivit raportului de expertiză nr. 374793/2009 întocmit de expertul F.G., lucrare care, împreună cu anexele, face parte integrantă din prezenta sentință, imobil în valoare de 120 Euro/mp (215.400 Euro), urmând ca, la stabilirea diferenței de valoare a măsurilor reparatorii în echivalent, să se țină seama și de valoarea actualizată a sumei de 37.218 lei, primită de autorii contestatorilor cu titlul de despăgubire în momentul exproprierii imobilului preluat.

A fost obligat intimatul să plătească contestatorilor suma de 4600 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 448 din 18 ianuarie 2007 emisă de Primarul municipiului Brașov s-a propus acordarea de titluri de despăgubire contestatorilor, în calitate de continuatori ai cererii de revendicare, după foștii proprietari tabulari, D.I. și D.R., reținându-se că notificatorii au decedat la datele de 21 februarie 2002, respectiv 26 iulie 2006, iar moștenitorii acestora sunt contestatorii. În fapt, s-a reținut că imobilul identificat mai sus a trecut în proprietatea Statului cu titlu de expropriere în baza Decretului nr. 55/1985, construcția fiind demolată, iar terenul este în prezent afectat de ansamblul de locuințe din zonă, potrivit detaliului de sistematizare și nu poate fi restituit în natură.

S-a mai reținut că, la data exproprierii, imobilul construcție a fost evaluat la suma de 37.218 lei, care a fost achitată foștilor proprietari, precum și că pentru imobilul teren aferent nu s-au achitat despăgubiri. În cuprinsul dispoziției s-a menționat de asemenea, că valoarea imobilelor pentru care se vor acorda măsurile reparatorii în echivalent sub forma titlurilor de despăgubire, va fi stabilită de Comisia Centrală de Evaluare, pe baza criteriilor și standardelor internaționale de evaluare. S-a reținut că singura critică dezvoltată prin contestația dedusă judecății, astfel cum aceasta a fost precizată, vizează modalitatea de restituire prin echivalent, restul aspectelor stabilite prin dispoziție nefiind contestate.

În fapt, s-a reținut că imobilul care a aparținut autorilor contestatorilor a fost preluat de Statul Român prin Decretul nr. 55/1985, fiind expropriat în vederea construirii blocurilor de locuințe și dotărilor comerciale și tehnico-edilitare aferente, în zona de locuințe. Potrivit prevederilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil. Alin. (8) al aceluiași text de lege prevede că, în situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de către entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că, și în situația contestatorilor, care se încadrează în prevederile art. 11 alin. (4) din lege, în sensul că imobilul expropriat este afectat în totalitate de detalii de sistematizare (conform cum expertizei tehnice întocmite și evidențelor urbanistice ale intimatului), măsurile reparatorii prin echivalent pot îmbrăca una dintre formele menționate, prevăzute la alin. (8). Faptul că, prin notificarea formulată, notificatorii au solicitat doar acordarea de despăgubiri bănești, dată fiind reglementarea cuprinsă în forma inițială a Legii nr. 10/2001, iar după modificarea legii această formă de reparație nu a mai fost prevăzută de actul normativ, nu îi împiedică pe contestatori să solicite în instanță acordarea unei alte forme de reparație, întrucât, în condițiile în care imobilul preluat nu mai poate fi restituit în natură, modalitatea de restituire solicitată de contestatori este cea mai echitabilă, scopul reparatoriu al legii fiind îndeplinit.

Astfel, s-a reținut că petenții au identificat o parcelă de teren situată în Brașov, înscrisă în C.F. 21758 Brașov, nr. top. 10387 - teren în suprafață de 1795 mp (identificată potrivit raportului de expertiză), acest imobil constituind proprietatea Statului Român (cu titlul de donație, conform Decretului nr. 218/1960 și Decretului nr. 712/1966), aflat în domeniul privat al Municipiului Brașov, care nu este grevat de sarcini sau procese. În consecință, atâta vreme cât terenul identificat mai sus este liber și nerevendicat, constituind loc viran, ele poate face obiectul măsurii compensatorii (contravaloarea parcelei de teren solicitate de contestator fiind determinată prin raportul de expertiză tehnică judiciară la suma de 215.400 Euro, în timp ce contravaloarea imobilului preluat este de 404.800 Euro).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Municipiul Brașov prin Primar, criticând-o pe următoarele aspecte: 1. Prin notificare s-au solicitat despăgubiri bănești și nu măsuri compensatorii; 2. Imobilul nu este nominalizat pe lista afișată lunar; 3. Raportul de evaluare a imobilului notificat și cel acordat în compensare nu este identificat prin număr, dată și numele expertului și nu poartă ștampila expertului abilitat de ANEVAR. Apelantul a mai arătat că sentința nu poate fi pusă în executare întrucât suprafața atribuită în compensare a suferit modificări în ce privește întinderea sa, printr-o altă hotărâre judecătorească, ca urmare a pronunțării unei alte hotărâri. De asemenea, a fost invocată excepția autorității de lucru judecat întrucât pentru același teren s-au mai dispus măsuri reparatorii prin sentința civilă nr. 299/s/2008 a Tribunalului Brașov.

Intimatul a formulat cerere de aderare la apel, prin care a tins la schimbarea sentinței în ce privește identificarea topografică a imobilului, pentru care s-a solicitat atribuirea în compensare și valoarea lui. Pronunțându-se cu prioritate asupra excepției autorității de lucru judecat, instanța de apel a constatat caracterul nefondat al acesteia, față de dispoz. art. 1201 C. civ. și de împrejurarea că în speță nu se regăsește tripla identitate de elemente, fiind diferit obiectul pretențiilor, în condițiile în care judecata anterioară a purtat asupra corpului III din imobil, în timp ce litigiul prezent vizează corpul I, așa cum a fost indicat și în cererea de aderare la apel. Prin decizia pronunțată, nr. 143 din 24 noiembrie 2009 Curtea de Apel Brașov a admis apelul Municipiului Brașov și cererea de aderare la apel formulată de contestatorii D.I.

și D.C. În consecință, a schimbat în parte sentința, în sensul că măsura reparatorie prin compensare se acordă pentru imobilul înscris în C.F. nr. 29225 Brașov sub nr. top 7461/23/a, 7461/24/b, 7461/23/b, 7461/22/a, 7461/34, 7461/33/b, 7461/35/a totul/ I, corpul I de clădire, precum și cota de 20 % din părțile de uz comun în care este cuprins și terenul cu nr. top 7461/23/a, 7461/24/b, 7461/22/a, 7461/34, 7461/33/b,7461/35/a, totul / IV, identificat de expertul ing. O.T. în raportul de expertiză nr. 420230 din 23 iulie 2008 și expertul F.G. în raportul nr. 374793/2009, ce fac parte integrantă din prezenta decizie, imobil cu valoare de 248.620 Euro. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: 1. Primul motiv de apel a fost înlăturat dat fiind caracterul reparatoriu proclamat prin Legea nr. 10/2001. La data formulării notificării, nu intraseră în vigoare dispozițiile modificatoare care permit acordarea prezentelor măsuri reparatorii dar cum notificarea a fost soluționată abia în anul 2007 prin dispoziția nr. 448 din 18 ianuarie 2007, a pretinde că aceștia nu pot beneficia de măsurile reparatorii actuale ar însemna negarea dreptului acestora, deși se încadrează în dispozițiile art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001. 2. În privința celei de-a doua critici, nici aceasta nu este fondată, întrucât dispoziția art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, ce obligă la afișarea lunară a imobilelor disponibile este una de favoare a persoanelor îndreptățite și nu a entității care soluționează notificarea.

Lista nu poate fi întocmită arbitrar după voința primarului, iar dacă persoana îndreptățită identifică un bun ce poate fi atribuit în compensare, nu exisă un motiv care ar împiedica instanța să procedeze în consecință. Or, în speță, contestatorii au identificat parcela de teren liber înscrisă în C.F. nr. 21758 Brașov sub top 10387 - în suprafață tabulară de 1795 mp și care potrivit expertizei necontestate, întocmită de expert, întrunește cerințele legii pentru a face obiect al compensării. Susținerea potrivit căreia terenul nu ar putea fi atribuit întrucât s-a modificat suprafața tabulară, la 3887 mp a fost înlăturată, considerându-se ă dreptul este cu atât mai realizabil din moment ce suprafața este mai mare decât cea atribuită de prima instanță.

3. Motivele vizând cerințele de formă ale expertizei de evaluare a imobilului notificat nu au fost apreciate critici propriu-zise ale hotărârii și mai mult, la dosar s-au depus înscrisuri din care rezultă calitatea de expert ANEVAR a expertului ce a întocmit-o. Singurul motiv de apel fondat a fost găsit cel din cererea de aderare la apel vizând identificarea topografică a imobilului și care se referă la corpul I de clădire (cu numerele topo arătate în dispozitivul deciziei) și valoarea mai redusă, de 248.620 Euro, întrucât prima instanță din eroare a reținut o valoare mai mare, sens în care cererea de aderare la apel a fost admisă, sentința fiind schimbată în parte, conform art. 296 C. proc.

civ. Decizia a fost atacată cu recurs de către Municipiul Brașov care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele aspecte de nelegalitate: - Deși contestatorii au făcut dovada calității lor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, se ignoră faptul că prin notificarea transmisă aceștia au solicitat restituirea unei sume de bani reprezentând diferența dintre valoarea actuală de circulație a imobilului care le-a fost expropriat și demolat și suma de 37.218 lei, indexată la zi, acordată ca despăgubire la momentul exproprierii. În aceste condiții, este nelegală transformarea pretenției lor exprimată în notificare în solicitarea de acordare de bunuri în compensare.

Fiind vorba de un imobil expropriat, în speță erau incidente dispoz. art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001, a căror aplicare instanța o realizează greșit întrucât oferă contestatorilor un bun imobil în compensație, împotriva voinței entității învestite cu soluționarea notificării. - Față de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, unitatea administrativ-teritorială este cea care are dreptul de a aprecia asupra bunurilor din patrimoniul său ce pot fi acordate în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent. În conformitate cu dispozițiile legale menționate, Consiliul local al municipiului Brașov a adoptat o serie de hotărâri (nr. 432/2006, nr. 861/2008, nr. 964/2008), prin care a făcut cunoscute imobilele ce pot fi acordate persoanelor îndreptățite ca măsuri reparatorii în echivalent.

Or, pe lista acestor imobile nu figura și acela solicitat de către reclamanți și acordat de instanță în compensare, ceea ce înseamnă că au fost nesocotite dispoz. art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001. Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, arătând, în esență, că modalitatea în care instanța a asigurat reparația prejudiciului creat prin preluarea abuzivă a imobilului este cea corectă, câtă vreme s-a făcut dovada că terenul acordat în compensare este un bun disponibil în sensul legii. Examinând criticile formulate prin intermediul recursului, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, față de următoarele considerente: - Susținerea că instanța nu putea aprecia asupra altei măsuri reparatorii decât cea indicată în notificare întrucât astfel ar fi avut loc o „metamorfozare” nelegală a pretențiilor contestatorilor, nu poate fi primită.

La momentul transmiterii notificării, Legea nr. 10/2001 prevedea anumite măsuri reparatorii (solicitându-se la acea dată despăgubiri bănești), care au fost modificate însă, ca natură și conținut, prin Legea nr. 247/2005. Este motivul pentru care, de altfel, chiar recurentul, emițând dispoziția nr. 448/2007, face referire la titluri de despăgubiri ca măsuri reparatorii și la stabilirea valorii acestora de către Comisia Centrală de Evaluare, forme de reparație care au fost reglementate prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care a modificat Legea nr. 10/2001. Așadar, stabilirea altor măsuri reparatorii decât cele solicitate prin notificare nu este decât rezultatul aplicării în timp a dispozițiilor legale care asigură reglementarea materiei.

Notificatorii nu puteau anticipa modificarea legii pentru a solicita alt gen de măsuri reparatorii și, pe de altă parte, instanța nu putea ignora modificările legislative intervenite, incidente situației contestatorilor, câtă vreme nu se definitivase soluția asupra notificării acestora întrucât făcea obiectul contestării în instanță. În ce privește acordarea de către instanță, ca măsură reparatorie în echivalent, a unui imobil în compensare, altul decât cele care figurau pe listele întocmite de către Consiliul local, critica este de asemenea, neîntemeiată. Susținând nelegalitatea soluției pe acest aspect, recurentul pretinde că a fost încălcat dreptul de apreciere pe care îl are unitatea administrativ-teritorială, în a include anumite bunuri pe lista celor disponibile, în vederea oferirii lor în compensare persoanelor îndreptățite.

Or, așa cum corect a reținut și instanța de apel, obligația stabilită prin art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 de a întocmi și afișa lunar astfel de liste – cuprinzând bunuri disponibile și servicii care pot fi acordate în compensare – nu constituie o dispoziție de favoare pentru primari sau conducătorii celorlalte entități învestite cu soluționarea notificărilor, ci pentru persoanele îndreptățite (cărora le este facilitată astfel, posibilitatea de a urmări și de a-și valorifica dreptul la despăgubire în forma compensării). Dispoziția legală menționată nu dă dreptul la alcătuirea discreționară a listei bunurilor/serviciilor disponibile sub motiv că entitatea deținătoare ar fi singura abilitată și cu putere de apreciere în acest sens.

Dimpotrivă, în virtutea plenitudinii de jurisdicție ce aparține instanței de judecată, este supus cenzurii acesteia refuzul de a include pe listă bunuri indicate de parte ca fiind disponibile. Sub acest aspect, instanțele de fond au stabilit, pe baza probelor administrate, că parcela de teren identificată de către contestatori (în suprafață tabulară de 1795 mp, înscrisă în C.F. nr. 21758 Brașov sub nr. top 10387) este liberă, negrevată de sarcini ori servituți, constituind teren viran, așa încât poate fi acordată în compensare. Fără să combată în vreun fel regimul juridic al imobilului și să aducă argumente care să justifice de ce acesta nu a fost inclus în lista bunurilor disponibile, recurentul se limitează la a susține că doar unitatea administrativ-teritorială este cea care poate oferi imobile în compensare, nefiind suficientă în acest sens, „voința unilaterală a părții”.

Așa cum s-a arătat însă, dispoziția legală nu recunoaște entității deținătoare o competență arbitrară în acordarea măsurilor compensatorii, modalitatea de soluționare fiind supusă controlului judecătoresc. În consecință, văzând că potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 (art. 1, art. 26), măsura reparatorie prin compensare cu bunuri ori servicii are caracter prioritar în raport de alte forme de reparație, că bunul atribuit contestatorilor este unul disponibil, se va constata caracterul legal al soluției adoptate în cauză. Pentru considerentele expuse, criticile fiind găsite nefondate, recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar împotriva deciziei nr. 143/Ap din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Obligă pe recurent la 4760 lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți D.C. și D.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.