ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5575/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5575/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Brașov reclamanții D.I. și D.C. au chemat în judecată Primarul

municipiului Brașov, solicitând anularea în parte a dispoziției nr. 448 din 18

ianuarie 2007 emisă de intimat și stabilirea de măsuri reparatorii prin

acordarea în compensare de bunuri imobile reprezentând valoarea actuală a

imobilului expropriat (construcție și teren identificate conform datelor de C.F.

indicate).

Prin sentința civilă nr. 140/s/2009

Tribunalul Brașov a admis cererea și în consecință: a dispus anularea în parte

a dispoziției atacate, în ceea ce privește forma de restituire în echivalent,

în sensul că a dispus acordarea către contestatori, ca măsură reparatorie în

echivalent pentru imobilul preluat de stat prin expropriere, înscris în C.F. 29225

Brașov, nr. top. 7461/23/a, 7461/24/b, 7461/23/b, 7461/22/a, 7461/34,

7461/33/b, 7461/35/a totul /III, compus din corpul de clădire III de clădire cu cota de 28% din părțile de uz comun în care este cuprins și terenul cu nr. top.

7461/23/a, 7461/24/b, 7461/23/b, 7461/22/a, 7461/34, 7461/33/b, 7461/35/a totul

/IV, în suprafață de 732,55 mp, imobil în valoare actuală de 404.800 Euro, a

imobilului situat în Brașov, înscris în C.F. 21758 Brașov, nr. top. 10387 -

teren în suprafață de 1795 mp, identificat potrivit raportului de expertiză nr.

374793/2009 întocmit de expertul F.G., lucrare care, împreună cu anexele, face

parte integrantă din prezenta sentință, imobil în valoare de 120 Euro/mp

(215.400 Euro), urmând ca, la stabilirea diferenței de valoare a măsurilor

reparatorii în echivalent, să se țină seama și de valoarea actualizată a sumei

de 37.218 lei, primită de autorii contestatorilor cu titlul de despăgubire în

momentul exproprierii imobilului preluat.

A fost obligat intimatul să

plătească contestatorilor suma de 4600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 448 din 18 ianuarie 2007 emisă

de Primarul municipiului Brașov s-a propus acordarea de titluri de despăgubire

contestatorilor, în calitate de continuatori ai cererii de revendicare, după

foștii proprietari tabulari, D.I. și D.R., reținându-se că notificatorii au

decedat la datele de 21 februarie 2002, respectiv 26 iulie 2006, iar

moștenitorii acestora sunt contestatorii.

În fapt, s-a reținut că imobilul

identificat mai sus a trecut în proprietatea Statului cu titlu de expropriere

în baza Decretului nr. 55/1985, construcția fiind demolată, iar terenul este în

prezent afectat de ansamblul de locuințe din zonă, potrivit detaliului de

sistematizare și nu poate fi restituit în natură.

S-a mai reținut că, la data

exproprierii, imobilul construcție a fost evaluat la suma de 37.218 lei, care a

fost achitată foștilor proprietari, precum și că pentru imobilul teren aferent

nu s-au achitat despăgubiri.

În cuprinsul dispoziției s-a

menționat de asemenea, că valoarea imobilelor pentru care se vor acorda

măsurile reparatorii în echivalent sub forma titlurilor de despăgubire, va fi

stabilită de Comisia Centrală de Evaluare, pe baza criteriilor și standardelor

internaționale de evaluare.

S-a reținut că singura critică

dezvoltată prin contestația dedusă judecății, astfel cum aceasta a fost

precizată, vizează modalitatea de restituire prin echivalent, restul aspectelor

stabilite prin dispoziție nefiind contestate.

În fapt, s-a reținut că imobilul

care a aparținut autorilor contestatorilor a fost preluat de Statul Român prin

Decretul nr. 55/1985, fiind expropriat în vederea construirii blocurilor de

locuințe și dotărilor comerciale și tehnico-edilitare aferente, în zona de

locuințe.

Potrivit prevederilor art. 11 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazul în care lucrările pentru care

s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

Alin. (8) al aceluiași text de lege

prevede că, în situațiile prevăzute la alin. (2), (3) și (4), măsurile

reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau

servicii oferite de către entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea

notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în

condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Din interpretarea coroborată a

acestor texte de lege rezultă că, și în situația contestatorilor, care se

încadrează în prevederile art. 11 alin. (4) din lege, în sensul că imobilul

expropriat este afectat în totalitate de detalii de sistematizare (conform cum

expertizei tehnice întocmite și evidențelor urbanistice ale intimatului), măsurile

reparatorii prin echivalent pot îmbrăca una dintre formele menționate,

prevăzute la alin. (8).

Faptul că, prin notificarea

formulată, notificatorii au solicitat doar acordarea de despăgubiri bănești,

dată fiind reglementarea cuprinsă în forma inițială a Legii nr. 10/2001, iar

după modificarea legii această formă de reparație nu a mai fost prevăzută de

actul normativ, nu îi împiedică pe contestatori să solicite în instanță

acordarea unei alte forme de reparație, întrucât, în condițiile în care

imobilul preluat nu mai poate fi restituit în natură, modalitatea de restituire

solicitată de contestatori este cea mai echitabilă, scopul reparatoriu al legii

fiind îndeplinit.

Astfel, s-a reținut că petenții au

identificat o parcelă de teren situată în Brașov, înscrisă în C.F. 21758

Brașov, nr. top. 10387 - teren în suprafață de 1795 mp (identificată potrivit

raportului de expertiză), acest imobil constituind proprietatea Statului Român

(cu titlul de donație, conform Decretului nr. 218/1960 și Decretului nr.

712/1966), aflat în domeniul privat al Municipiului Brașov, care nu este grevat

de sarcini sau procese.

În consecință, atâta vreme cât

terenul identificat mai sus este liber și nerevendicat, constituind loc viran, ele

poate face obiectul măsurii compensatorii (contravaloarea parcelei de teren

solicitate de contestator fiind determinată prin raportul de expertiză tehnică

judiciară la suma de 215.400 Euro, în timp ce contravaloarea imobilului preluat

este de 404.800 Euro).

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Municipiul Brașov prin Primar, criticând-o pe următoarele aspecte:

despăgubiri bănești și nu măsuri compensatorii;

lista afișată lunar;

notificat și cel acordat în compensare nu este identificat prin număr, dată și

numele expertului și nu poartă ștampila expertului abilitat de ANEVAR.

Apelantul a mai arătat că sentința

nu poate fi pusă în executare întrucât suprafața atribuită în compensare a

suferit modificări în ce privește întinderea sa, printr-o altă hotărâre judecătorească,

ca urmare a pronunțării unei alte hotărâri.

De asemenea, a fost invocată

excepția autorității de lucru judecat întrucât pentru același teren s-au mai

dispus măsuri reparatorii prin sentința civilă nr. 299/s/2008 a Tribunalului

Brașov.

Intimatul a formulat cerere de

aderare la apel, prin care a tins la schimbarea sentinței în ce privește

identificarea topografică a imobilului, pentru care s-a solicitat atribuirea în

compensare și valoarea lui.

Pronunțându-se cu prioritate asupra

excepției autorității de lucru judecat, instanța de apel a constatat caracterul

nefondat al acesteia, față de dispoz. art. 1201 C. civ. și de împrejurarea că

în speță nu se regăsește tripla identitate de elemente, fiind diferit obiectul

pretențiilor, în condițiile în care judecata anterioară a purtat asupra

corpului III din imobil, în timp ce litigiul prezent vizează corpul I, așa cum

a fost indicat și în cererea de aderare la apel.

Prin decizia pronunțată, nr. 143 din

24 noiembrie 2009 Curtea de Apel Brașov a admis apelul Municipiului Brașov și

cererea de aderare la apel formulată de contestatorii D.I. și D.C. În

consecință, a schimbat în parte sentința, în sensul că măsura reparatorie prin

compensare se acordă pentru imobilul înscris în C.F. nr. 29225 Brașov sub nr.

top 7461/23/a, 7461/24/b, 7461/23/b, 7461/22/a, 7461/34, 7461/33/b, 7461/35/a

totul/ I, corpul I de clădire, precum și cota de 20 % din părțile de uz comun

în care este cuprins și terenul cu nr. top 7461/23/a, 7461/24/b, 7461/22/a,

7461/34, 7461/33/b,7461/35/a, totul / IV, identificat de expertul ing. O.T. în

raportul de expertiză nr. 420230 din 23 iulie 2008 și expertul F.G. în raportul

nr. 374793/2009, ce fac parte integrantă din prezenta decizie, imobil cu

valoare de 248.620 Euro.

Au fost păstrate celelalte

dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a avut în vedere următoarele considerente:

înlăturat dat fiind caracterul reparatoriu proclamat prin Legea nr. 10/2001. La

data formulării notificării, nu intraseră în vigoare dispozițiile modificatoare

care permit acordarea prezentelor măsuri reparatorii dar cum notificarea a fost

soluționată abia în anul 2007 prin dispoziția nr. 448 din 18 ianuarie 2007, a

pretinde că aceștia nu pot beneficia de măsurile reparatorii actuale ar însemna

negarea dreptului acestora, deși se încadrează în dispozițiile art. 11 alin.

(4) și (8) din Legea nr. 10/2001.

critici, nici aceasta nu este fondată, întrucât dispoziția art. 1 alin. (5) din

Legea nr. 10/2001, ce obligă la afișarea lunară a imobilelor disponibile este

una de favoare a persoanelor îndreptățite și nu a entității care soluționează

notificarea. Lista nu poate fi întocmită arbitrar după voința primarului, iar

dacă persoana îndreptățită identifică un bun ce poate fi atribuit în

compensare, nu exisă un motiv care ar împiedica instanța să procedeze în

consecință.

Or, în speță, contestatorii au

identificat parcela de teren liber înscrisă în C.F. nr. 21758 Brașov sub top

10387 - în suprafață tabulară de 1795 mp și care potrivit expertizei necontestate,

întocmită de expert, întrunește cerințele legii pentru a face obiect al

compensării.

Susținerea potrivit căreia terenul

nu ar putea fi atribuit întrucât s-a modificat suprafața tabulară, la 3887 mp a

fost înlăturată, considerându-se ă dreptul este cu atât mai realizabil din

moment ce suprafața este mai mare decât cea atribuită de prima instanță.

formă ale expertizei de evaluare a imobilului notificat nu au fost apreciate

critici propriu-zise ale hotărârii și mai mult, la dosar s-au depus înscrisuri

din care rezultă calitatea de expert ANEVAR a expertului ce a întocmit-o.

Singurul motiv de apel fondat a fost

găsit cel din cererea de aderare la apel vizând identificarea topografică a

imobilului și care se referă la corpul I de clădire (cu numerele topo arătate

în dispozitivul deciziei) și valoarea mai redusă, de 248.620 Euro, întrucât prima

instanță din eroare a reținut o valoare mai mare, sens în care cererea de

aderare la apel a fost admisă, sentința fiind schimbată în parte, conform art.

296 C. proc. civ.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către Municipiul Brașov care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând următoarele aspecte de nelegalitate:

- Deși contestatorii au făcut dovada

calității lor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr.

10/2001, se ignoră faptul că prin notificarea transmisă aceștia au solicitat

restituirea unei sume de bani reprezentând diferența dintre valoarea actuală de

circulație a imobilului care le-a fost expropriat și demolat și suma de 37.218

lei, indexată la zi, acordată ca despăgubire la momentul exproprierii.

În aceste condiții, este nelegală

transformarea pretenției lor exprimată în notificare în solicitarea de acordare

de bunuri în compensare.

Fiind vorba de un imobil expropriat,

în speță erau incidente dispoz. art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001,

a căror aplicare instanța o realizează greșit întrucât oferă contestatorilor un

bun imobil în compensație, împotriva voinței entității învestite cu

soluționarea notificării.

- Față de dispozițiile art. 1 alin. (5)

din Legea nr. 10/2001, unitatea administrativ-teritorială este cea care are

dreptul de a aprecia asupra bunurilor din patrimoniul său ce pot fi acordate în

compensare, ca măsură reparatorie în echivalent.

În conformitate cu dispozițiile

legale menționate, Consiliul local al municipiului Brașov a adoptat o serie de

hotărâri (nr. 432/2006, nr. 861/2008, nr. 964/2008), prin care a făcut

cunoscute imobilele ce pot fi acordate persoanelor îndreptățite ca măsuri

reparatorii în echivalent.

Or, pe lista acestor imobile nu

figura și acela solicitat de către reclamanți și acordat de instanță în

compensare, ceea ce înseamnă că au fost nesocotite dispoz. art. 1 alin. (5) din

Legea nr. 10/2001.

Intimații au formulat întâmpinare

prin care au solicitat respingerea recursului, arătând, în esență, că

modalitatea în care instanța a asigurat reparația prejudiciului creat prin

preluarea abuzivă a imobilului este cea corectă, câtă vreme s-a făcut dovada că

terenul acordat în compensare este un bun disponibil în sensul legii.

Examinând criticile formulate prin

intermediul recursului, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora,

față de următoarele considerente:

- Susținerea că instanța nu putea

aprecia asupra altei măsuri reparatorii decât cea indicată în notificare întrucât

astfel ar fi avut loc o „metamorfozare” nelegală a pretențiilor

contestatorilor, nu poate fi primită.

La momentul transmiterii

notificării, Legea nr. 10/2001 prevedea anumite măsuri reparatorii

(solicitându-se la acea dată despăgubiri bănești), care au fost modificate însă,

ca natură și conținut, prin Legea nr. 247/2005.

Este motivul pentru care, de altfel,

chiar recurentul, emițând dispoziția nr. 448/2007, face referire la titluri de

despăgubiri ca măsuri reparatorii și la stabilirea valorii acestora de către

Comisia Centrală de Evaluare, forme de reparație care au fost reglementate prin

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care a modificat Legea nr. 10/2001.

Așadar, stabilirea altor măsuri

reparatorii decât cele solicitate prin notificare nu este decât rezultatul

aplicării în timp a dispozițiilor legale care asigură reglementarea materiei.

Notificatorii nu puteau anticipa

modificarea legii pentru a solicita alt gen de măsuri reparatorii și, pe de

altă parte, instanța nu putea ignora modificările legislative intervenite,

incidente situației contestatorilor, câtă vreme nu se definitivase soluția

asupra notificării acestora întrucât făcea obiectul contestării în instanță.

În ce privește acordarea de către

instanță, ca măsură reparatorie în echivalent, a unui imobil în compensare,

altul decât cele care figurau pe listele întocmite de către Consiliul local,

critica este de asemenea, neîntemeiată.

Susținând nelegalitatea soluției pe

acest aspect, recurentul pretinde că a fost încălcat dreptul de apreciere pe care

îl are unitatea administrativ-teritorială, în a include anumite bunuri pe lista

celor disponibile, în vederea oferirii lor în compensare persoanelor

îndreptățite.

Or, așa cum corect a reținut și

instanța de apel, obligația stabilită prin art. 1 alin. (5) din Legea nr.

10/2001 de a întocmi și afișa lunar astfel de liste – cuprinzând bunuri

disponibile și servicii care pot fi acordate în compensare – nu constituie o

dispoziție de favoare pentru primari sau conducătorii celorlalte entități

învestite cu soluționarea notificărilor, ci pentru persoanele îndreptățite

(cărora le este facilitată astfel, posibilitatea de a urmări și de a-și

valorifica dreptul la despăgubire în forma compensării).

Dispoziția legală menționată nu dă

dreptul la alcătuirea discreționară a listei bunurilor/serviciilor disponibile

sub motiv că entitatea deținătoare ar fi singura abilitată și cu putere de

apreciere în acest sens.

Dimpotrivă, în virtutea plenitudinii

de jurisdicție ce aparține instanței de judecată, este supus cenzurii acesteia

refuzul de a include pe listă bunuri indicate de parte ca fiind disponibile.

Sub acest aspect, instanțele de fond

au stabilit, pe baza probelor administrate, că parcela de teren identificată de

către contestatori (în suprafață tabulară de 1795 mp, înscrisă în C.F. nr.

21758 Brașov sub nr. top 10387) este liberă, negrevată de sarcini ori

servituți, constituind teren viran, așa încât poate fi acordată în compensare.

Fără să combată în vreun fel regimul

juridic al imobilului și să aducă argumente care să justifice de ce acesta nu a

fost inclus în lista bunurilor disponibile, recurentul se limitează la a

susține că doar unitatea administrativ-teritorială este cea care poate oferi

imobile în compensare, nefiind suficientă în acest sens, „voința unilaterală a

părții”.

Așa cum s-a arătat însă, dispoziția

legală nu recunoaște entității deținătoare o competență arbitrară în acordarea

măsurilor compensatorii, modalitatea de soluționare fiind supusă controlului

judecătoresc.

În consecință, văzând că potrivit

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 (art. 1, art. 26), măsura reparatorie prin

compensare cu bunuri ori servicii are caracter prioritar în raport de alte

forme de reparație, că bunul atribuit contestatorilor este unul disponibil, se

va constata caracterul legal al soluției adoptate în cauză.

Pentru considerentele expuse,

criticile fiind găsite nefondate, recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar împotriva deciziei nr. 143/Ap

din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Obligă pe recurent la 4760 lei

cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți D.C. și D.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 octombrie 2010.