ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1361/2010

Deliberând, asupra recursului de față,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 473/S din 29 octombrie 2007, Tribunalul Brașov a admis în

parte acțiunea civilă formulată de reclamantul Municipiul Brașov, prin primar

în contradictoriu cu pârâții P.N. și P.A. și a dispus exproprierea pentru cauză

de utilitate publică, respectiv pentru realizarea lucrării „Ocolitoarea

municipiului Brașov sector D.N. 11 - D.N. 13”, a terenului în suprafață de 1.844

mp înscris în C.F. Brașov, proprietatea pârâților; a obligat reclamantul să

plătească pârâților suma de 137.93,20 lei despăgubiri, în termen de 30 de zile

de la data rămânerii definitive a hotărârii; a dispus înscrierea în C.F. a

dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului, cu titlu de drept

expropriere, după îndeplinirea obligației de mai-sus; a respins cererea

reclamantului având ca obiect stabilirea cuantumului despăgubirilor la suma de

13,20 euro/mp.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel pârâții, solicitând, în esență, stabilirea valorii reale de circulație a

suprafeței expropriate.

Curtea de Apel Brașov, prin Decizia civilă

nr. 22/Ap din 26 februarie 2008 a admis în parte apelul, a schimbat în parte

sentința, în sensul că a obligat reclamantul să plătească pârâților suma de

193.804,40 lei despăgubiri, în loc de 137.931,20 lei.

Pârâții P.N. și P.A. au declarat

recurs împotriva acestei hotărâri, iar prin Decizia civilă nr. 6031 din 17

octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, reținând

incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc.

civ., întrucât instanța de apel nu a fost alcătuită cu procuror, deși

participarea era obligatorie.

Prin decizia de casare, instanța de

recurs a dat îndrumare de a se analiza criticile invocate în recurs, care vizau

cuantumul despăgubirilor.

Rejudecând, Curtea de Apel Brașov,

prin Decizia civilă nr. 101/Ap din data de 21 iulie 2009, a admis apelul

declarat de pârâți, a obligat reclamantul să plătească pârâților suma de

544.911 lei (în loc de 137.931,20 lei) despăgubiri, în termen de 30 de zile de

la data pronunțării deciziei, păstrând restul dispozițiilor sentinței apelate.

În apel, s-a readministrat proba cu

expertiză tehnică pentru stabilirea unei drepte despăgubiri, cum impune art. 1

din Legea nr. 33/1994, dându-se îndrumări experților numiți conform art. 25, de

a stabili valoarea reală a imobilului, cu respectarea cerințelor înscrise în art.

26 din lege.

Instanța de apel a reținut că, din

raportul de expertiză întocmit de experții L.D. - numit de instanță și M.V. -

desemnat de expropriator, rezultă că valoarea actuală a terenului este de

544.911 lei, valoare inferioară celei stabilită de expertul V.G. - desemnat de

pârâți, de 622.500 lei. La stabilirea valorii reprezentând despăgubirea, curtea

de apel a luat în calcul părerea majoritară a experților, respectiv suma de

544.911 lei, care au argumentat pe larg criteriile în baza cărora au ajuns la

acest cuantum, iar părțile nu au avut nici o obiecție.

S-a mai reținut în motivarea

hotărârii, că valorile de calcul prezentate de reclamant de 30 euro/mp. sau de

50 euro/mp nu au putut fi avute în vedere din moment ce pârâții le-au contestat

în mod constant, ca fiind inferioare valorii reale, iar opinia acestora a fost

confirmată de expertiza tehnică. Luarea în calcul a altor valori, în condițiile

în care faza administrativă a procesului de expropriere a început în anul 2005,

iar cuantumul a fluctuat continuu, ar însemna o nedreaptă despăgubire și o

nesocotire a principiului apărării proprietății private înscris în chiar

preambulul Legii nr. 33/1994.

Împotriva acestei din urmă decizii au

exercitat calea de atac a recursului pârâții P.N. și P.A., invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea în parte a

hotărârii atacate, în sensul obligării reclamantului Municipiul Brașov, prin

primar la plata sumei de 599.402 lei, în loc de 544.911 lei, cu titlu de

despăgubiri.

În motivarea recursului, pârâții au

arătat că, prin art. 26 din Legea nr. 33/1994 s-a stabilit, la nivel de

principiu, modul de calcul a despăgubirii datorate expropriatului, despăgubirea

având două componente și anume valoarea reală a imobilului, stabilită potrivit alin.

(2) al art. 26 din lege și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite.

În cazul acestei din urmă componente,

având în vedere aspecte de ordin factual și de ordin legal, legiuitorul nu a

mai condiționat stabilirea cuantumului despăgubirii de dovezi, ci a stabilit un

procent fix de 10% din valoarea despăgubirii, cu titlu de cheltuieli de

achiziționare a altui imobil similar cu cel expropriat.

Recurenții au arătat că, instanța de

apel a omis să se pronunțe asupra celei de a doua componente a despăgubirilor

datorate expropriatului, cu referire la prejudiciul cauzat proprietarului, iar

o corectă aplicare a legii impune stabilirea corectă a despăgubirii, în sensul

acordării și celei de a doua componente, respectiv a sumei de 54.491 lei

reprezentând 10% din valoarea de circulație a imobilului.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 26

alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din

prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.”

Alin. (2) al art. 26 din lege prevede

că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor

ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor

persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”

Expertizele administrate în cauză au fost efectuate cu respectarea

cerințelor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, așa cum rezultă din

conținutul rapoartelor întocmite de către experți, aspect reținut și de

instanța de apel, ca urmare a analizării și verificării conținutului

expertizelor.

Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, text legal invocat de

pârâți în susținerea motivelor de recurs, calcularea valorii despăgubirii

cuprinde prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în

unitatea administrativ-teritorială, precum și daunele aduse proprietarului.

Văzând dispozițiile legale enunțate și faptul că s-a făcut aplicarea

acestor prevederi la întocmirea rapoartelor de expertiză tehnică, se constată

că, în cauză, s-a stabilit o dreaptă despăgubire, cu respectarea principiului

apărării dreptului de proprietate privată.

Totodată, este de reținut că, la termenul de judecată din 30 iunie

2009, astfel cum reiese din încheierea de ședință de la acea dată (fila 245), curtea

de apel a dispus acordarea unui nou termen în vederea studierii raportului de

expertiză întocmit de comisia de experți alcătuită din expertul numit de

instanță și din cei doi experți desemnați de părți.

Pentru termenul de judecată din 14 iulie 2009 (fila 257), când cauza a

rămas în pronunțare, pârâții P.N. și P.A., asistați de avocat, nu au formulat

obiecțiuni la raportul de expertiză și având cuvântul în dezbaterea apelului,

apărătorul pârâților a solicitat stabilirea despăgubirilor în funcție de

concluziile expertizei efectuate în cauză.

Față de cele ce preced, se constată că

au fost aplicate corect dispozițiile legale incidente în speță, ceea ce impune

respingerea recursului, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința

păstrării deciziei pronunțate de instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâții P.N. și P.A. împotriva Deciziei nr. 101/Ap din data de 21 iulie 2009

a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 martie 2010.