ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 394/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 7712/62, la data de 24 octombrie 2007, contestatorii G.I. și P.M. au solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului Brașov - Direcția Juridică și de Administrație Publică Locală - Biroul de Aplicare a Legii nr. 10/2001 și Municipiul Brașov, reprezentat de primar, anularea Dispoziției nr. 4214 din 24 septembrie 2007, emisă de intimatul Municipiul Brașov, prin reprezentantul său legal și obligarea entității învestită cu soluționarea notificării la acordarea unui teren în compensare pentru terenul în suprafață de 258 mp, înscris, inițial în C.F., ulterior, înscris în C.F. Brașov, admiterea cererii de revendicare pentru terenul în suprafață de 163,20 mp, înscris în C.F.

Brașov, și pentru terenul în suprafață de 147,70 mp, înscris în C.F. Brașov, prin acordarea unui teren în compensare și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea contestației s-a învederat, în esență, că imobilele ce au constituit obiectul dreptului lor de proprietate și pentru care au formulat notificare în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001 nu pot fi restituite în natură, întrucât ele sunt, în prezent, afectate de detalii de sistematizare. În aceste condiții, deși erau aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu privire la acordarea de alte imobile în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent, intimații au acordat, despăgubiri bănești cu toate că intimatul Municipiul Brașov deținea terenuri ce puteau fi acordate în compensare, așa cum rezultă din Hotărârile Consiliului Local al Municipiului Brașov nr. 688/2005, nr. 426/2005 și nr. 432/2005.

S-a susținut de către contestatori și faptul că, notificarea a fost respinsă în mod greșit pentru terenul în suprafață de 163,20 mp, înscris în C.F. Brașov, și pentru terenul în suprafață de 147,70 mp, înscris în C.F. Brașov, întrucât, în speță, erau incidente dispozițiile art. 2.2 din capitolul II din Normele Metodologice de Aplicare Unitară a Legii nr. 10/2001. Cum restituirea în natură a acestor terenuri nu era posibilă acestea fiind afectate de detalii de sistematizare, în mod nelegal, în procesul pe care ei l-au promovat în condițiile dreptului comun, pentru constatarea nevalabilității titlului cu care aceste imobile au fost preluate de stat s-a dispus și revenirea la situația anterioară de carte funciară.

În drept, contestatorii au fundamentat contestația pe care au formulat-o pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și pe cele ale Normelor Metodologie de Aplicare a acestui act normativ. În apărare, intimatul Municipiul Brașov a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a contestației supusă judecății și a învederat că Legea nr. 10/2001 lasă la aprecierea entității învestită cu soluționarea notificării acordarea măsurilor reparatorii în echivalent constând în compensarea cu alte bunuri imobile.

În ceea ce privește posibilitatea acordării de măsurii reparatorii în echivalent constând în compensarea cu alte bunuri imobile, a arătat că, Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Brașov nr. 688/2005, invocată de contestatori în motivarea contestației pe care au promovat-o, a format obiectul unei excepții de nelegalitate, ce a fost admisă în mod irevocabil de instanțele judecătorești, iar hotărârea Consiliului Local prin care a fost pusă la dispoziția Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 10/2001 suprafața de 30 ha nu a putut fi pusă în executare, deoarece, la data emiterii dispoziției contestată, această suprafață nu era identificată și evaluată. În legătură cu pretențiile pe care contestatorii le-a formulat pentru terenul în suprafață de 163,20 mp., înscris în C.F.

Brașov, și pentru terenul în suprafață de 147,70 mp, înscris în C.F. Brașov, intimatul Municipiul Brașov a susținut în motivarea poziției sale procesuale că, acestea nu pot fi admise deoarece, imobilele mai sus identificate au fost restituite contestatorilor, în condițiile dreptului comun, astfel că ele nu formează obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 7 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, a fost admisă contestația formulată de contestatorii G.I. și P.M., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov, reprezentat legal de primar și, în consecință: A anulat dispoziția nr. 14214 din 24 septembrie 2007, emisă de intimatul Municipiul Brașov, prin reprezentantul său legal.

A obligat intimatul să emită, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, o nouă dispoziție, prin care să acorde contestatorilor măsura reparatorie prin echivalent constând în compensarea cu un alt bun imobil, pentru următoarele imobile: imobilul-teren, în suprafață de 258 mp, înscris, inițial, în C.F. și trecut, ulterior, în C.F. Brașov, imobilul-teren, în suprafață de 163,20 mp, înscris în C.F. Brașov, și imobilul-teren, în suprafață de 147,70 mp, înscris în C.F. Brașov. A anulat contestația formulată de contestatori în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului Brașov - Direcția Juridică și de Administrație Publică - Biroul de Aplicare a Legii nr. 10/2001, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a acestei intimate.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Contestatorii au înregistrat pe rolul intimatului Municipiul Brașov, prin intermediul executorului judecătoresc, o notificare prin care au solicitat să le fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma compensării cu alte bunuri disponibile aflate în patrimoniul acestuia, iar ulterior, respectiv, la data de 9 august 2006 și la data de 19 decembrie 2006, au revenit cu o nouă cerere prin care au solicitat intimatului Municipiul Brașov să le acorde în compensare un alt teren pentru terenurile revendicate, ca măsură reparatorie în echivalent, în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Prin Dispoziția nr. 14214 din 24 septembrie 2007, emisă de intimat s-a propus contestatorilor, acordarea de despăgubiri bănești, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, pentru terenul în suprafață de 258 mp, înscris, inițial în C.F., care a fost, ulterior, înscris în C.F. Brașov și a fost respinsă notificarea pe care aceștia au formulat-o pentru terenul în suprafață de 163,20 mp, înscris în C.F. Brașov, și pentru terenul în suprafață de 147,70 mp, înscris în C.F. Brașov.

Intimatul Municipiul Brașov a fundamentat soluția de respingere a notificării pe care contestatorii au formulat-o pentru imobilele cu destinația de teren mai sus identificate pe considerentul că, prin sentința civilă nr. 5787/2004 a Judecătoriei Brașov, devenită definitivă și irevocabilă, a fost constatată nulitatea absolută a titlului cu care Statul Român a preluat aceste imobile și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară.

Referitor la critica contestatorilor privind nerestituirea terenului în suprafață de 258 mp, s-a reținut că, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) precum și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, dispoziții ce reglementează modalitatea de restituire a imobilelor ce formează obiectul de reglementare a Legii nr. 10/2001, consacrând principiul restituirii în natură a acestor imobile, se instituie o ierarhie a măsurilor reparatorii prin echivalent, ce se acordă, în cazul în care restituirea în natură a acestor imobile nu este posibilă, ierarhie care nu a fost respectată, intimatul, propunând în mod direct contestatorilor, ca măsură reparatorie prin echivalent, pentru imobilul în litigiu, acordarea de despăgubiri bănești în condițiile legii speciale.

La data emiterii dispoziției contestate era în vigoare Hotărârea nr. 432/2006 a Consiliului Local al Municipiului Brașov, care atestă existența, în patrimoniul intimatului Municipiul Brașov a unor terenuri ce pot fi acordate în compensare, ca măsură reparatorie în echivalent, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și care instituie modalitatea în care această măsură va fi stabilită pentru fiecare caz în parte. În ceea ce privește critica adusă de contestatori dispoziției atacate sub aspectul modului de soluționare a notificării, aceasta s-a apreciat că este întemeiată. Astfel, imobilele, cu destinația de teren, mai sus identificate, au trecut în proprietatea statului în temeiul unui contract de donație autentificat, anulat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, respectiv, sentința civilă nr. 5787 din 11 iunie 2004, pronunțată de Judecătoria Brașov și s-a dispus și restabilirea situației anterioare de carte funciară.

Intimatul Municipiul Brașov cunoștea, încă din data de 12 iunie 2003, că imobilele mai sus identificate sunt ocupate de blocurile de locuințe, ce au fost construite, potrivit proiectului nr. x/1982, iar dispoziția instanței, ce a fost învestită cu acțiunea în constatarea nulității titlului cu care statul a preluat imobilele, nu poate fi interpretată decât în sensul inexistenței în favoarea statului a unui titlu care să fi fost apt să stea la baza efectuării operațiilor de carte funciară. Așa fiind, s-a constatat dreptul contestatorilor de a beneficia de măsuri reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001, iar pentru că imobilele menționate nu pot fi restituite în natură, întrucât sunt afectate de detalii de sistematizare, contestatorilor le pot fi acordate numai măsuri reparatorii în echivalent.

Ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei Primăria Municipiului Brașov - Direcția Juridică și de Administrație Publică Locală - Biroul de Aplicare a Legii nr. 10/2001, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) coroborat cu art. 61 alin. (2) C. proc. civ., s-a anulat contestația pe care contestatorii au promovat-o în contradictoriu cu această intimată și contestatorilor nu le-au fost acordate cheltuielile de judecată, întrucât nu au fost dovedite. Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de către apelantul Municipiul Brașov prin Primar, iar prin decizia civilă nr. 108/2012 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, a fost respins, păstrându-se ca legală și temeinică sentința atacată.

Prin decizia civilă nr. 1312/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de intimatul Municipiul Brașov prin Primar s-a casat cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că deși instanța de apel a identificat terenul înscris în CF Brașov, în suprafață de 561,24 mp ce a făcut obiectul acțiunii oblice, ca fiind suprafața de teren ce poate fi atribuită în compensare contestatorilor, aceasta nu a procedat la verificări privind situația juridică actuală a acestei suprafețe, dacă este sau nu afectată de utilități publice, dacă este liberă de construcții și dacă face parte din bunurile ce pot fi acordate în compensare.

S-a mai arătat că spre o atare finalitate, instanța de rejudecare trebuie să reanalizeze pricina din perspectiva dispozițiilor Legii nr. 10/2001, incidente în cauză, să administreze toate probatoriile necesare stabilirii depline a situației de fapt, conform considerentelor anterior expuse, să dispună completarea sau refacerea expertizei efectuate în cauză, să solicite înscrisurile necesare de la pârâtă, inclusiv tabelul cu bunurile ce pot fi acordate în compensare, să facă aplicarea dispozițiilor legale privind echivalența valorică a bunurilor, să dispună administrarea oricăror alte probe pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în vederea lămuririi tuturor circumstanțelor ei și pentru o corectă aplicare a legii.

Instanța supremă a reținut ca fiind corectă statuarea instanței de apel cu privire la sentința civilă nr. 5787/2004 a Judecătoriei Brașov prin care s-a constatat nulitatea donației autentificate sub nr. x/1979, având ca obiect suprafața de teren de 163,20 mp înscrisă în CF Brașov, și terenul în suprafață de 147,20 mp înscris în CF Brașov, sentința având menirea să consolideze calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite în condițiile inexistenței titlului statului. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, cu același număr unic de dosar. Principalele critici formulate în apel au vizat contestarea calității reclamanților de persoane îndreptățite să beneficieze de măsurile reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001, întrucât prin sentința civilă nr. 5787/2004 pronunțată de Judecătoria Brașov, reclamanții au redevenit proprietari tabulari asupra terenurilor, dispunându-se revenirea la situația anterioară.

S-au referit și la faptul că în mod eronat prima instanță a refuzat propunerea de acordare de despăgubiri bănești în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren în suprafață de 258 mp înscris în CF trecut ulterior în CF, întrucât apelanta nu dispune de suficiente terenuri pentru a fi acordate tuturor notificatorilor și nu s-a avut în vedere dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și nici faptul că acordarea bunurilor sau serviciilor în compensare nu este o obligație în situația în care acest lucru nu este posibil. Oferta unității deținătoare este menționată în cuprinsul Hotărârea C.L. nr. 432/2006, prin care s-a pus la dispoziția Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, o suprafață de teren, pășune, de 30 ha din trupul S., hotărâre care a fost republicată conform Hotărârea C.L.

nr. 918/2007 prin care s-a stabilit și valoarea de piață a terenului. Prin decizia nr. 52/AP/2013 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 7712/62/2007, apelul a fost respins, ca nefondat. Pentru a proceda astfel, instanța de apel a reținut în esență, că prima critică care vizează lipsa calității de persoane îndreptățite, pentru suprafețele de teren de 163,20 mp și 147,70 mp a fost dezlegată, în mod definitiv și irevocabil prin decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, potrivit dispozițiilor sentinței civile nr. 5787/2004 pronunțată de Judecătoria Brașov, s-a constatat nulitatea actului de donație autentificat sub nr. x/1979, prin care antecesorii contestatorilor au donat imobilele înscrise în CF Brașov, compus din teren în suprafață de 163,20 m.p.

și CF Brașov compus din teren în suprafață de 147,70 m.p. Faptul că prin hotărârea judecătorească s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, nu înseamnă că, aceștia nu mai sunt îndreptățiți să solicite aceste imobile. Repunerea în situația anterioară a părților, vizează în realitate, numai situația de carte funciară în măsura în care mai este posibil și dacă nu au intervenit modificări în respectivele cărți funciare, pentru că în fapt, nu mai este posibilă o astfel de repunere pe terenurile respective, acestea nefiind libere. Această soluție a fost consolidată și de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin reținerea calității de persoane îndreptățite a contestatorilor asupra terenurilor în suprafață de 163,20 mp și 147,70 mp cu datele de identificare de mai sus.

Legat de critica referitoare la modalitatea de restituire s-a arătat că întrucât terenurile în discuție nu sunt libere, contestatorii pot beneficia în temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de măsuri reparatorii prin compensare. Scopul edictării Legii nr. 10/2001, a fost tocmai acela a asigurării unei reparații efective și reale și nu al asigurării unor speranțe iluzorii, acesta fiind preferabil în raport cu modalitatea de restituirea în echivalent în condițiile legii speciale prin titluri de despăgubire, sens în care s-a pronunțat și C.E.D.O. în cauza „Togănel și Grădinaru”, reținându-se ca numai astfel este atins scopul legii și că acesta reprezintă o modalitate de restituire efectivă și echitabilă.

Nu s-a reținut nici critica privind inexistența imobilul propus a fi acordat la schimb, pe listele cu bunuri oferite în compensare de entitatea deținătoare. Atitudinea culpabilă a intimatului a rezultat din faptul că, deși a fost identificat un imobil și propus pentru schimb existând posibilitatea de a fi trecut pe lista bunurilor propuse spre schimb, acesta nu a făcut-o, recurgând la procedurile judiciare pe parcursul celor șase ani, separat de faptul că printr-o acțiune oblică, contestatorii au inițiat și obținut pe cale judiciară, introducerea în patrimoniul statului a imobilului solicitat la schimb constând în teren de 561,25 m.p. înscris în CF Brașov sub nr. top. 743/6.

Referitor la valoarea celor două imobile, s-a constatat că aceasta este sensibil egală, aflându-se în aceiași zonă a Municipiului Brașov, fiind relativ apropiate, ca amplasament, nereținându-se nici argumentul privind compararea valorii imobilului propus spre schimb de entitatea deținătore, pentru care s-a emis Hotărârea C.L. nr. 432/2007 și apoi nr. 918/2007, pentru că există o diferență de valoare evidentă, terenul vizat prin aceste hotărâri înscriindu-se în categoria „pășune”, iar imobilele preluate de la antecesorii contestatorilor fiind terenuri intravilane. Împotriva Deciziei Civile nr. 52/AP/2013 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 7712/62/2007 s-a formulat recurs de către intimat prin care s-a solicitat modificarea în tot deciziei atacate, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, s-a susținut că terenurile revendicate prin notificarea cu nr. executor judecătoresc nr. x/2001, respectiv terenul înscris în CF Brașov, în suprafață de 163,20 mp, precum și terenul în suprafață de 147,70 mp, înscris în CF Brașov, nu fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 întrucât pe parcursul soluționării notificării Judecătoria Brașov prin sentința civilă nr. 5787/2004, devenită definitivă și irevocabilă, s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară. S-a considerat că în mod greșit s-a reținut că notificatorii sunt îndreptățiți să beneficieze de măsuri reparatorii instituite de Legea nr. 10/2001 atât pentru terenul in suprafață de 163,20 mp, înscris în CF Brașov, cât și pentru terenul în suprafața de 147,70 mp, înscris în CF Brașov, ignorând sentința civilă nr. 5787/2004 a Judecătoriei Brașov irevocabilă, potrivit căreia reclamanții au redevenit proprietari tabulari asupra terenurilor mai sus menționate.

Întrucât la momentul soluționării notificării Statul Roman nu mai era proprietar al terenului în suprafață de 163,20 mp și respectiv al celui în suprafață de 147,70 mp (dispunându-se revenirea la situația anterioară), nu se putea propune de către unitatea deținătoare acordarea unor măsuri reparatorii pentru aceste imobile - terenuri. Instanța în mod nelegal, fără a respecta voința Consiliului Local al Municipiului Brașov a admis cererea notificatorilor de acordare în compensare a terenului înscris în CF Brașov în suprafață de 561,24 mp, încălcând dispozițiile Legii nr. 215/2001, în raport de care Consiliul Local al Municipiului Brașov a hotărât, în condițiile legii, prin Hotărârea C.L. nr. 432/2006 și Hotărârea C.L.

nr. 272/2011, care sunt terenurile ce pot face obiectul compensării, conform Legii nr. 10/2001 și deși s-a dovedit că terenul "pășune" pus la dispoziția Comisiei prin Hotărârea C.L. nr. 432/2006, s-a epuizat și nu poate face obiectul compensării, instanța a procedat la analiza amplasamentului și valorii acestuia și nu a celui din Hotărârea C.L. nr. 272/2011 prin care s-a pus la dispoziția Comisiei de analiză a notificărilor din cadrul Primăriei Municipiului Brașov, terenuri ce pot face obiectul compensării. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., reglementează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești. Recurentul intimat deși invocă drept temei legal dispozițiile acestui articol nu formulează critici care să intre sub incidența acestuia, motiv pentru care se constată că acest motiv a fost invocat pur formal. Criticile formulate de recurent sunt încadrate însă în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care se va proceda la analiza hotărârii pronunțate de instanța de apel. Potrivit acestui motiv de recurs, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cerere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În cauză, recurentul intimat susține în raport de aceste dispoziții legale că terenurile revendicate prin notificare, în suprafață de 163,20 mp și 147,70 mp nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, iar notificatorii nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în baza acestei legi pentru că prin sentința civilă nr. 5787/2004 a Judecătoriei Brașov definitivă și irevocabilă s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, statul nemaifiind la momentul soluționării notificării proprietar asupra celor două suprafețe de teren. Această critică este nefondată, întrucât în raport de decizia nr. 1312 din 12 martie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin care s-a statuat sub aspectul calității persoanelor îndreptățite și a suprafețelor de teren, hotărârea instanței de apel nu mai poate fi supusă analizei.

Se consideră nefondată și critica cu privire la nerespectarea condițiilor privind acceptul Consiliului Local al Municipiului Brașov pentru acordarea terenului în compensare, de către instanță, care încălcând dispozițiile Legii nr. 215/2001, a acordat în compensare un teren ce nu mai putea fi acordat pentru că era epuizat. Prin decizia nr. 14214 din 24 septembrie 2007 emisă de Municipiul Brașov prin primar, prin care s-a respins cererea notificatorilor de acordare pentru terenurile revendicate a unui teren în compensare, s-a arătat că acest lucru nu este posibil pentru că prin sentința civilă nr. 5787/2004 a Judecătoriei Brașov s-a constatat nulitatea absolută a donației imobilelor și s-a dispus restabilirea situației de CF anterioară, propunându-se acestora despăgubiri bănești în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele revendicate.

Prin întâmpinarea depusă la fond, intimatul a formulat pe lângă acestea și apărări sub aspectul faptului că deși prin Hotărârea C.L. nr. 432 din 26 iunie 2006 s-a pus la dispoziția Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 suprafața de teren de 30 ha, din trupul S. pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent persoanelor îndreptățite, hotărâre care a fost republicată în anul 2007 când s-a stabilit și valoarea de piață a acestuia, această modalitate de restituire nu s-a pus în discuție, deoarece la momentul întocmirii dispoziției, cele 30 de ha, nu fuseseră identificate valoric și topografic. Îndrumările deciziei de casare au vizat verificarea situației juridice actuale a suprafeței de 561,24 mp, identificată în CF Brașov, afectarea sau nu a acesteia de utilități publice, dacă este liberă de construcții și dacă face parte din bunurile ce pot fi acordate în compensare.

Din concluziile raportului de evaluare nr. 1816/2012, efectuat de expertul R.T.L., prin care s-a procedat la identificarea imobilului înscris în CF Brașov, a rezultat că acesta este liber, fără construcții și nu este afectat de rețele publice de canalizare, apă, gaz și electricitate, concluzii necontestate de recurentul - intimat. Procesul verbal din 10 septembrie 2007 emis de Primăria Municipiului Brașov depus la dosar, la fila 51, cuprinde tabelul cu bunurile disponibile sau serviciile care pot fi acordate în compensare, conform Hotărârea C.L. nr. 432 din 26 iunie 2006, iar prin adresa nr. 17811 din 8 martie 2013, Direcția juridică a Primăriei a transmis anexa la Hotărârea C.L. nr. 272 din 29 aprilie 2011, biroului contencios pentru a fi folosită în dosarele având ca obiect Legea nr. 10/2001.

Prin urmare, la data emiterii dispoziției nr. 14214 din 24 septembrie 2007 de către recurent, Hotărârea nr. 432 din 26 iunie 2006 era încă în vigoare, astfel că, în mod corect instanța de apel a dispus compensarea cu un teren cuprins în această hotărâre și nu cu unul cuprins în Hotărârea C.L. nr. 272 din 29 aprilie 2011 pentru că aceasta nu exista la data soluționării notificării, reținând în acest sens și culpa recurentului. De altfel, această apărare, în sensul că terenul acordat de instanță face parte din terenul cuprins în Hotărârea C.L. nr. 432 din 26 iunie 2006, epuizat la data pronunțării hotărârii, nefiind acordat un teren cuprins în Hotărârea C.L. nr. 272 din 29 aprilie 2011 în vigoare la acea dată, a fost formulată pentru prima dată prin cererea de recurs nefiind formulată în etapa administrativă și nici la instanțele de fond.

Fiind formulată pentru prima dată în recurs este formulată omisso medio, pentru că, în raport de prevederile art. 299 C. proc. civ., obiectul recursului de față îl constituie decizia curții de apel, iar această instanță nu s-a pronunțat asupra acestui aspect. Cât privește critica privind imposibilitatea restituirii imobilelor pentru că, față de reclamanți, s-a dispus repunerea în situația anterioară donației către stat și aceasta va fi respinsă, pentru că, atâta timp cât imobilele nu sunt libere, acestea nu pot fi restituite, situație în care, în mod legal instanța de apel a menținut hotărârea instanței de fond cu privire la acordarea măsurilor reparatorii sub forma compensării cu un alt teren, conform dispozițiilor speciale din Legea nr. 10/2001.

Pentru considerentele arătate, recursul declarat de intimat va fi respins ca nefondat, în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar împotriva deciziei nr. 52/ AP din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2014.