ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3519/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3519/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față, reține următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 234/2008 a Tribunalului Brașov

s-a admis în parte, astfel cum a fost ulterior

precizată, contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatorii L.T.,

L.O.D., L.G. și L.M., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov, reprezentat

legal de Primar și, în consecință:

S-a anulat dispoziția din 23 aprilie 2007

emisă de intimat prin reprezentantul său legal. Intimatul a fost obligat să emită

în condițiile Legii nr. 10/2001, prin reprezentantul său legal, o nouă dispoziție

prin care să acorde contestatorilor în compensare un alt bun imobil, egal ca valoare

cu suprafața de 3.822 m.p., situată în Brașov, str. C., înscris în CF nr. ZZ Brașov,

sub nr. top. AA, în valoare de 160.180 euro, ca măsură reparatorie în echivalent.

S-a respins restul pretențiilor formulate

de contestatori în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov.

A fost admisă cererea de intervenție accesorie

în interesul contestatorilor, formulată de intervenienții D.M.P.M., D.M.A.Ș. și

M.O.G.

S-a respins contestația formulată de contestatori

în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Brașov și Prefectul Județului

Brașov, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.

A fost respinsă și cererea contestatorilor

de obligare a intimatului Municipiul Brașov la plata cheltuielilor de judecată.

Constestatorii au fost obligați la plata sumei de 750 RON către expertul L.A., cu

titlu de diferență onorariu, cuvenit pentru activitatea prestată.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că prin dispoziția contestată s-a respins notificarea formulată

de reclamanți, reținându-se că nu s-a făcut dovada trecerii imobilului în proprietatea

statului, imobilul fiind situat în Brașov, strada M.l. (fostă C.), înscris în CF

nr. ZZ Brașov, sub nr. top AA.

Acest imobil a format obiectul dreptului

de coproprietate al numiților R.A., S.A. și S.M., astfel cum a rezultat din copia

integrală a CF, aflată la dosarul cauzei.

Prin Decretul nr. 45/1980 al fostului Consiliu

de Stat al Republicii Socialiste România, s-a dispus exproprierea unei suprafețe

de 3.822 m.p. din imobilul în litigiu, în vederea construirii unui bloc de locuințe.

Uzând de prevederile art. 26 din Decretul-Lege

nr. 115/1938, Statul Român nu a intabulat în evidențele de publicitate imobiliară

dreptul de proprietate pe care l-a dobândit cu titlu de expropriere asupra terenului

în suprafață de 3.822 m.p. din imobilul în litigiu, astfel că, acesta a rămas înscris

în evidențele de cartea funciară pe numele proprietarilor inițiali, iar apoi pe

numele titularilor notificării, în calitatea lor de succesori în drepturi.

Cu toate că statul nu a efectuat formalitățile

de publicitate imobiliară pentru suprafața de teren expropriată, acesta a folosit

această suprafață în scopul pentru care ea a fost expropriată, respectiv, în scopul

construirii unui bloc de locuințe.

Prima instanță a apreciat că în acest sens,

sunt semnificative concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de inginer

expert L.A., concluzii potrivit cărora, suprafața de 3.822 m.p. din imobilul în

litigiu este ocupată de un bloc de locuințe, ce a fost construit în urmă cu 26 de

ani.

Prin urmare, s-a constatat că terenul a

fost preluat abuziv, prin expropriere, în perioada de referință a Legii nr. 10/2001,

astfel că cele reținute de intimatul Municipiul Brașov în conținutul dispoziției

atacate în sensul că, neintabularea în evidențele de carte funciară a dreptului

de proprietate pe care statul l-a dobândit asupra suprafeței de teren în litigiu,

este de natură a dovedi că această suprafață nu a ieșit niciodată din patrimoniul

antecesorilor titularilor notificării, a fost înlăturată ca nelegală de către Tribunal.

Pentru o atare concluzie, prima instanță

a constatat că potrivit dispozițiilor art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, prin

derogare de la principiul efectului constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea

funciară, dreptul de proprietate se dobândește fără efectuarea operațiunilor de

publicitate imobiliară, atunci când el este dobândit cu titlu de expropriere.

Prin urmare, singur decretul de expropriere

a fost apt să producă transferul dreptului de proprietate din patrimoniul antecesorilor

titularilor notificării, în patrimoniul statului.

Pe de altă parte, s-a reținut că dispozițiile

cuprinse în art. 1 lit. e) din Cap. I al Normelor metodologice de aplicare unitară

a Legii nr. 10/2001, instituie o prezumție de preluare abuzivă a imobilului notificat,

în cazul în care, acesta se găsește în patrimoniul statului la data intrării în

vigoare a legii; or, suprafața de teren în discuție este afectată unui bloc de locuințe

construit în urmă cu 26 de ani, astfel că ea face parte din patrimoniul statului,

de la momentul preluării, scopul exprorierii fiind realizat.

În

ce privește restul suprafeței imobilului în litigiu, Tribunalul

a reținut că aceasta nu face parte din categoria imobilelor a căror situație juridică

este reglementată de Legea nr. 10/2001.

În

acest sens s-a constatat că obiectul material al exproprierii

l-a constituit numai suprafața de 3.822 m.p., aceasta fiind singura care a ieșit

din patrimoniul proprietarilor inițiali ai imobilului din litigiu. Restul suprafeței

imobilului din litigiu, și anume 3.198,60 m.p., nu a făcut obiectul unei preluări,

ea rămânând în proprietatea antecesorilor titularilor notificării și, ulterior,

în proprietatea acestora.

Sub aspectul analizat sunt semnificative

și concluziile raportului de expertiză, potrivit cărora singura suprafață din imobilul

în litigiu care este afectată de detalii de sistematizare, este cea care a format

obiectul decretului de expropriere, restul suprafeței de teren rămânând în patrimoniul

proprietarilor inițiali.

De altfel, contestatorii nu au produs nicio

dovadă care să ateste că măsura preluării a vizat întreaga suprafața a terenului

deținut în proprietate de autorii lor, părțile menționate raportându-se, atât în

susținerea notificării cât și în susținerea contestației, la suprafața de teren

pe care se află blocul de locuințe, iar această suprafață este cea menționată în

decretul de expropriere.

Așa fiind, Tribunalul a respins pretențiile

pe care contestatorii le-au formulat și cu privire la suprafața de 3.198,60 m.p.

din imobilul înscris în CF nr. ZZ Brașov, sub nr. top AA.

Referitor la modalitatea de restituire

a suprafeței de 3.822 m.p. din imobilul în discuție, instanța a constatat că, în

cauză sunt incidente prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, care statuează

că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă întreaga

suprafața de teren ce a format obiectul exproprierii, măsurile reparatorii se stabilesc

numai în echivalent, măsuri ce constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii

oferite în echivalent de entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării,

cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor.

Având în vedere că reclamanții și-au exprimat

opțiunea de a beneficia de măsurile reparatorii în echivalent sub forma compensării

cu un alt imobil, egal ca valoare cu suprafața de teren ce nu le poate fi restituită

în natură și, pe de altă parte, constatându-se din înscrisul aflat la dosarul cauzei

că intimatul deține bunuri care pot fi acordate cu acest titlu, s-a dispus în consecință.

Spre o atare finalitate, în cauză a fost

administrată proba cu expertiză în vederea evaluării suprafeței de teren în raport

de criteriile instituite de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, astfel că,

potrivit concluziilor acestui raport de expertiză, valoarea de piață a suprafeței

de teren preluate de la autorii reclmanților este de 160.180 euro (41,91 euro/m.p.),

motiv pentru care s-a admis în parte contestația, iar intimatul a fost obligat să

acorde reclamanților un alt imobil de această valoare.

Având în vedere soluția de admitere în

parte a contestației, promovată în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov,

în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța

de fond a admis cererea de intervenție accesorie în interesul contestatorilor, formulată

în cauză.

Ca urmare a admiterii excepției lipsei

calității procesuale pasive a intimaților Primarul Municipiului Brașov și Prefectul

Județului Brașov, Tribunalul a respins contestația formulată în contradictoriu cu

aceștia.

În

ce privește cererea contestatorilor de acordare a cheltuielilor

de judecată, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001

și cu cele ale Normelor metodologice de aplicare unitară a acesteia, obligația de

a efectua, pe propria cheltuială, expertize de identificare și evaluare a imobilelor

notificate, aparține titularului notificării, respectiv, persoanei care se pretinde

îndreptățită la restituirea în natură sau prin echivalent a acestor imobile.

Prin urmare, obligația de a suporta costurile

expertizei prin care a fost identificat și evaluat terenul a cărui restituire s-a

solicitat, revine contestatorilor, motiv pentru care s-a acordat acestora cu titlu

de cheltuieli de judecată doar sumele ce reprezintă contravaloarea onorariului de

avocat, în temeiul art. 274 C. proc. civ.

Întrucât

reclamanții nu au achitat în termenul stabilit

de instanță, diferența de onorariu ce se cuvine expertului numit în cauză pentru

activitatea prestată, Tribunalul a dispus obligarea acestora la plata de diferenței

onorariu de 750 RON către expertul L.A.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel contestatorii

L.O.D.,

L.G. și L.M., intervenienții D.M.P.M., D.M.A.Ș. și M.O.G. și intimații Municipiul

Brașov prin Primar și Primarul Municipiului Brașov, fiecare formulând critici proprii

de nelegalitate și netemeinicie

a soluției atacate.

Prin decizia civilă nr. 87/Ap din 16 iunie

2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie

și conflicte de muncă și asigurări sociale,

a respins apelurile declarate de contestatori și intervenienții

accesorii; a fost admis apelul declarat de intimatul Municipiul Brașov - prin Primar

împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins

contestația formulată de contestatorii apelanți împotriva dispoziției din 23

aprilie 2007 emisă de intimat și cererea de intervenție accesorie.

S-a păstrat restul dispozițiilor sentinței

apelate și a fost respins apelul declarat de Primarul Municipiului Brașov împotriva

aceleiași sentințe.

Pentru a pronunța această decizie, instanța

de apel a analizat cu prioritate apelul Municipiului Brașov întrucât soluția asupra

acestuia a determinat respingerea celorlalte apeluri.

Astfel, din cercetarea CF nr. ZZ Brașov

a rezultat că inițial, foaia de avere s-a compus din nr. top AA, teren de 1 iugăr

și 668,5 stânjeni (8220 m.p.) și construcții, ce au aparținut defunctei R.A. - B+l

și apoi, prin cumpărare, antecesorilor contestatorilor S.A. și S.M. (B+2,3).

Imobilul inițial s-a dezmembrat în două

nr. top. noi:

- la A+2, nr. top. RR - suprafață de 7.020,60

m.p.;

- la A+3, nr. top. PP - suprafață de 1.200

m.p.

Imobilul de la A+3 cu nr. top PP, dezmembrat

ulterior conform mențiunilor de la A+4 și A+5, nu interesează prezenta cauză, a

reținut instanța de apel, fiind în proprietatea unor terțe persoane, străine de

proces.

Interesează însă în speța de față numai

imobilul cu nr. top. RR în suprafață de 7.020,6 m.p., care, potrivit mențiunilor

de la foaia B+6, 7, 8 și 9 a rămas în proprietatea contestatorilor, fiind de reținut

efectuarea înscrierilor în anii 1994 și 2000.

La data de 06 iunie 2007, conform extrasului

din CF nr. ZZ Brașov, asupra terenului în discuție, cu nr. top. PP în suprafață

de 7.020,6 m.p., dreptul de proprietate aparținea contestatorilor.

La data de 06 iulie 2007, cu actul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. XX/2007, de B.N.P. D. și B., contestatorii au înstrăinat în

timpul procesului întreaga suprafață de 7.020,6 m.p. intervenienților D.M.P.M. și

M.O.G., care și-au intabulat dreptul de proprietate în noua CF cu nr. YY Brașov.

Prețul vânzării de 120.000 euro a fost

primit integral de către contestatorii L., cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare.

În

consecință, s-a reținut că pe parcursul derulării litigiului,

contestatorii au pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului, instanța de apel

apreciind că aceștia s-au îndestulat din prețul primit de la intervenienții accesorii.

În

raport de situația de carte funciară anterior redată, Curtea

de apel a reținut lipsa calității contestatorilor de persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii, din moment ce și-au valorificat dreptul de proprietate către intervenienți,

iar acordarea de măsuri reparatorii, indiferent de natura lor, ar însemna o dublă

despăgubire și o îmbogățire nejustificată.

Instanța de apel a mai apreciat că indiferent

de măsura exprorierii, comportamentul contestatorilor de veritabili proprietari

au înlăturat efectele preluării de către stat în ce-i privește prin primirea unei

sume de bani, respectiv prețul vânzării, considerată de părțile contractului de

vânzare-cumpărare ca reprezentând echivalentul real, de piață, al imobilului.

S-a reținut totodată, că intervenienții

accesorii sunt proprietarii terenului în discuție, iar calitatea lor de persoane

îndreptățite nu poate fi reținută în cauză, în raport de prevederile art. 3

lit. a) și b) din Legea nr. 10/2001, astfel că aceștia nu pot solicita măsuri reparatorii,

întrucât s-ar ajunge la „despăgubirea" lor pentru prețul plătit contestatorilor.

Pentru aceste motive s-a admis apelul Municipiul

Brașov prin primar, iar potrivit art. 296 C. proc. civ., sentința apelată a fost

schimbată în sensul respingerii contestației și a cererii de intervenție.

Cu privire la apelurile contestatorilor

și intervenienților prin care s-au susținut critici ce au vizat doar evaluarea imobilului

și acordarea în subsidiar de despăgubiri bănești, instanța de apel nu le-a mai analizat,

dată fiind neîndeplinirea situației premisă de admitere a contestației și dispunerea

unor măsuri în echivalent.

Apelul Primarului Municipiului Brașov a

fost respins deoarece prin soluția primei instanțe s-a stabilit lipsa calității

sale procesuale, dispoziție a sentinței ce nu a fost criticată în apel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal

au declarat recurs reclamanții și intervenienții care s-au prevelat de motivele

reglementate de dispozițiile art. 304 pct 8 și 9 C. proc. civ.

În

ce privește prima ipoteză de recurs (art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.), reclamanții (ca și intervenienții) au susținut că instanța de apel,

a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i natura și înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât a trunchiat și redus judecata

la un aspect formal.

Drept urmare, a schimbat hotărârea primei

instanțe care stabilise în mod judicios, pe baza suportului logico-juridic al dosarului,

că: notificarea formulată de reclamanții L., în conformitate cu Legea nr. 10/2001,

a vizat o suprafața de 3.822 m.p. din suprafața totală de 7020,6 m.p., care a fost

preluată de Statul Român în mod abuziv, situație în care aveau dreptul la măsuri

reparatorii în aceste limite.

Or, această suprafață de teren de 3.822

m.p. este în prezent ocupată de un bloc de locuințe care nu este intabulat în CF,

dreptul statului fiind unul extratabular, în condițiile art. 26 din Legea nr.

115/1938.

În

recursul lor, intervenienții au susținut că prin încheierea

contactului de vânzare-cumpărare nu le-a fost predată posesia decât pentru suprafeța

de teren de 3.198,60 m.p. din cei 7020,60 m.p. dobândiți prin contractul de vânzare-cumpărare,

prin urmare nu și suprafața de 3.822 m.p. ce formează obiectul pricinii de față.

Ambele categorii de recurenți au arătat

că în mod judicios instanța de fond a constatat că suprafața de 3.822 m.p. din imobilul

în suprafața de 7.020,60 m.p. din CF ZZ Brașov, cu referire la nr. top. RR, face

parte din categoria imobilelor ce intră în domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001,

sens în care, în mod legal și temeinic, s-a admis contestația și s-a dispus obligarea

Municipiului Brașov la acordarea, ca măsură reparatorie, a unei suprafețe de teren

în echivalent, egală ca valoare cu cea stabilită prin expertiză ca valoare de piață

a terenului ce nu le poate fi restituit în natură.

Recurenții mai susțin că prin decizia recurată,

instanța de apel a încălcat principiul soluționării cauzei în raport de limitele

învestirii sale stabilite prin cererea de chemare în judecată, ceea ce în speță

echivalează cu nejudecarea pricinii pentru că nu se raportează la starea de fapt

pe care părțile au reclamat-o în justiție.

Prin cea de-a doua critică, întemeiată

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții susțin că decizia recurată

este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

a art. 480 C. civ. și art. 1 Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Ambele instanțe de judecată, atât cea de

fond, cât și cea de apel, au reținut că asupra întregului imobil din CF ZZ Brașov

nr. top.

AA au fost proprietari prin cumpărare și,

respectiv, prin construire, autorii lor: S.A. și S.M.

Statul însă le-a uzurpat dreptul de proprietate

pentru o suprafață de 3.822 m.p. (din totalul de 7.020,60 m.p.), cea în litigiu,

astfel că recurenții se consideră îndreptățiți la obținerea măsurilor reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001, întrucât acest teren a fost preluat prin expropriere

și este afectat scopului măsurii preluării abuzive, fiind ocupat de un bloc de locuințe.

Ca atare, pentru această suprafață de teren

recurenții au solicitat ca, în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001,

să se stabilească măsuri reparatorii în echivalent, anume acordarea unui alt teren

echivalent ca suprafață și valoare.

Instanța de fond le-a restabilit dreptul

și a dispus obligarea Municipiului Brașov să emită o nouă dispoziție cu privire

la acordarea unui teren în compensare, însă nu a fost stabilită în mod corect și

real valoarea terenului imposibil de restituit în natură, potrivit standardelor

internaționale, valoare cu care trebuie să fie egală cu cea a terenului ce va fi

acordat în compensare în intravilanul Municipiului Brașov.

Intimatul pârât Municipiul Brașov prin

Primar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat; întrucât

prin întâmpinare nu s-au solicitat probe noi, depășirea termenului de formulare

a întâmpinării este nerelevantă, iar sancțiunea aplicabilă (la cererea recurenților)

a decăderii din dreptul de a solicta noi înscrisuri în recurs, este inoperantă.

Nici recurenții nu au administrat înscrisuri

noi în recurs, probe permise prin dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Recursurile formulate sunt fondate.

Deși recurenții au formulat critici pe

care le-au încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., având în vedere

că obiectul pricinii de față îl reprezintă contestarea dispoziției din 7 mai 2007

emise de pârâtul Primarul Municipiului Brașov, iar ipoteza de recurs menționată

privește interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, Înalta Curte constată

că cele susținute în dezvoltarea acestui motiv, nu se încadrează în această normă,

întrucât privesc efectele date de instanța de apel contractului de vânzare-cumpărare

încheiat între recurenți, cu consecința reținerii unei situații de fapt și de drept

greșite.

Cele formulate în ilustrarea acestei teze

de recurs, urmează însă a fi evaluate pe temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9

C. proc. civ., împreună cu motivele invocate de recurenți în baza aceluiași text,

urmând a se ține cont și de poziția procesuală a intervenienților

accesorii,

subordonată celei a reclamanților, principiu statuat prin dispozițiile art. 54

C. proc. civ.

Corect instanța de apel a reținut (în analizarea

apelului formulat de pârâtul Municipiul Brașov) că obiectul notificării l-a reprezentat

terenul de 3.822 m.p. din Municipiul Brașov, strada C., jud. Brașov, teren ce face

parte din cel în suprafață totală de 7.020,60 m.p., înscrisă în CF nr. ZZ, nr. top.

RR.

S-a constatat în același timp, că reclamanții,

înstrăinând în cursul procesului întreaga suprafață de teren, deci și terenul în

litigiu, s-au îndestulat din prețul încasat de la intervenienți, iar aceștia nu

mai au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, calitate

ce nu poate fi reținută nici în favoarea intervenienților accesorii, întrucât s-ar

ajunge la despăgubirea lor pentru prețul plătit vânzătorilor.

În

acest context, s-a considerat că este lipsită de relevanță

măsura exproprierii dispusă cu privire la terenul în suprafață de 3.822 m.p., proprietate

care în prezent aparține intervenienților.

Soluția adoptată este nelegală, întrucât

ordinea de analiză a criticilor formulate prin motivele de apel impunea instanței

cercetarea pricinii pe temeiul dispozițiilor legii speciale, în raport de obiectul

cauzei, cum corect susțin recurenții.

Drept urmare, instanța de apel era ținută

înlăturarea premisei stabilite de prima instanță cu privire la măsura exproprierii

reținută drept preluare abuzivă a proprietății reclamanților, având în vedere că

prin soluția recurată, pe fond, s-a respins contestația.

Pe de altă parte, în contextul speței de

față, raportul de restituire se derulează între părțile care au inițiat procedura

Legii nr. 10/2001 (recurenții reclamanți) și unitatea deținătoare (Municipiul Brașov),

neputându-se reține că el s-a stins prin vânzarea terenului către un terț și încasarea

prețului ce reprezintă echivalentul valoric al dreptului.

Această operațiune juridică ține de exercitarea

prerogativelor dreptului de proprietate (chiar dacă parțial prematură, în ce privește

terenul de 3.822 m.p., obiect al pricinii), cu referire la dreptul de dispoziție,

și nu poate conduce la o deplasare a sarcinii dezdăunării către o altă persoană,

străină de încălcarea dreptului.

În

plus, cauza acestei încălcări este plasată în perioada de

referință a Legii nr. 10/2001 (exproprierea fiind dispusă prin Decretul nr. 45/1980)

și a fost reclamată prin formularea notificării.

Soluția instanței de apel este lipsită

de fundament juridic, astfel că, Înalta Curte constată întemeiate criticile formulate

în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, se constată că prima instanță a

reținut că în temeiul art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938 exproprierea prin ea

însăși este suficientă pentru a produce efectul translativ de proprietate în favoarea

statului, textul consacrând în mod cert o derogare de la efectul constitutiv de

drept real al intabulării în cartea funciară, statuat prin dispozițiile art. 17

din Decret.

Această împrejurare trebuia cercetată din

perspectiva domeniului de aplicare a legii speciale de reparație, cu referire la

preluarea abuzivă (art. 2 din actul normativ de referință), câtă vreme instanța

de apel, pe baza probelor administrate nu a reținut, în temeiul art. 295 alin.

(1) C. proc. civ., o altă situație de fapt decât cea constatată de tribunal, anume,

că pe terenul în discuție sunt edificate blocuri de locuințe, construcții având

o vechime de peste 26 ani, edificarea lor constituind însuși scopul exproprierii;

nici semnificația acestei constatări stabilită de prima instanță (lipsirea reclamanților

de atributul posesiei) nu a fost înlăturată de Curtea de apel.

Perfectarea contractului de vânzare-cumpărare

aut. sub nr. XX din 6 iulie 2007 de B.N.P. D. și B., încheiat între recurenți (reclamanți

și intervenienți) ca și efectuarea formalităților de publicitate imobiliară, respectiv,

înscrierea dreptului intervenienților în CF YY potrivit încheierii nr. 54044/2007

a O.C.P.I. Brașov, sunt lipsite de relevanță în ce privește evaluarea cererii de

acordare a măsurilor reparatorii formulate de reclamanți.

Acestea sunt operațiuni juridice ulterioare

notificării, astfel că nu constituie impedimente veritabile pentru negarea calității

reclamanților de persoane îndreptățite, având în vedere că vânzătorii sunt ținuți

de îndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, de garantarea contra evicțiunii,

etc, și, eventual, de dovedirea îndeplinirii unei condiții suspensive a transmiterii

dreptului, date fiind cele reglementate prin art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

republicată, ca și imposibilitatea restituirii în natură a suprafeței de 3.822 m.p.

Criticile formulate de reclamanți în motivarea

apelului lor nu au fost analizate de Curtea de apel, întrucât acestea vizau aspecte

privitoare la stabilirea valorii de circulație a terenului cu privire la care s-a

apreciat că nu poate fi restituit în natură; or, fiindu-le infirmată însăși calitatea

de persoane îndreptățite, instanța de apel a găsit inutilă cercetarea chestiunilor

ce presupuneau identificarea tipului de măsuri reparatorii pentru suprafața de teren

în litigiu și eventuala lor dimensionare ori stabilirea criteriilor pentru individualizarea

lor.

În

consecință, având în vedere că situația de fapt a fost incomplet

stabilită, se constată în temeiul art. 314 C. proc. civ.

că nu este posibilă exercitarea controlului

de legalitate, cauza nefiind analizată în apel pe temeiul dispozițiilor incidente

din Legea nr. 10/2001, așa cum s-a arătat; pe de altă parte, motivele de apel formulate

de reclamanți și intervenienți nu au fost cercetate de instanța de apel.

În rejudecare, se vor analiza și condițiile

prevăzute de legea specială pentru stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent,

prin compensare cu alte bunuri (așa cum a dispus prima instanță), disponibilitatea

unor imobile de natură a fi atribuite reclamanților cu acest titlu, fiind o condiție

ce trebuie îndeplinită la data la care instanța ar dispune o astfel de măsură.

Față de toate aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) și (3) cu referire la art. 304 pct. 9 și

art. 314 C. proc. civ., va admite recursurile, va casa decizia recurată și va trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru rejudecarea tuturor apelurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanții

L.G., L.M., L.O.D. și de intervenienții în nume propriu D.M.A.Ș., D.M.P.M., M.O.G.,

împotriva deciziei civile nr. 87/Ap din 16 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă

și asigurări sociale.

Casează decizia recurată și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecarea tuturor apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iunie

2010.