ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.10.2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2208/2015

HOTĂRÂRE
15.10.2015
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2208/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 245/S din 16

octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosar nr. 4791/62/2011 s-a

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român,

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice invocată de acesta și s-a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de

pârâtul Municipiul Brașov.

S-a admis acțiunea

civilă formulată și precizată de reclamanții L.M., L.B.C. și L.K.F. în

contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brașov, prin primar și, în consecință,

pârâtul Municipiul Brașov a fost obligat să plătească reclamanților suma de

3.644.000 RON, cu titlu de despăgubiri, reprezentând contravaloarea terenului

de 3.952 mp, identificat în CF 3758 Brașov sub nr. top inițial T1 identic cu

nr. cadastral T2.

S-a respins aceeași

acțiune a reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat

de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

Brașov, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pârâtul Municipiul

Brașov a fost obligat să plătească reclamanților suma de 3.940 RON, cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că, prin acțiunea promovată,

reclamanții tind la valorificarea dreptului de proprietate asupra imobilului

preluat de stat de la antecesorii lor, în condițiile confirmării acestui drept

prin hotărâre judecătorească irevocabilă, dar și a existenței unui impediment

la restituirea în proprietate, datorită afectării lui de existența unei

construcții reprezentată de Școala Generală nr. X Brașov, aflată în domeniul

public al acestui municipiu.

Din documentația

depusă la dosar și susținerile acestui pârât, rezultă cele menționate precum și

afectarea terenului proprietatea reclamanților de construcția unității de

învățământ cât și superficia rezultată din această situație de fapt. Dovedită

fiind calitatea de proprietar asupra terenului în persoana Municipiului Brașov,

statul nu se justifică a fi chemat în judecată într-o acțiune în revendicare,

chiar dacă prin aceasta se solicită convertirea proprietății asupra bunului în

despăgubiri, reprezentând valoarea de piață a acestuia.

Excepția lipsei

calității procesuale active a reclamanților a fost respinsă, cu motivarea că,

în litigiul anterior s-a confirmat calitatea reclamanților de succesori în

drepturi ai autorilor lor L.F.Ș., astfel că se justifică această calitate și în

prezenta cauză.

Pe fond, instanța a

reținut că, potrivit Deciziei civile nr. 745/R din 11 iunie 2003, irevocabilă,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosar nr. 621/R/2003, Municipiul Brașov

a fost obligat să predea autorului reclamanților, L.F.Ș., posesia asupra

întregului imobil înscris în CF 3758 Brașov, în această carte funciară fiind

înscrise cele două nr. top inițiale T3 și T4, din care face parte și terenul a

cărui contravaloare se solicită.

Din conținutul cărții

funciare rezultă că asupra acestui teren a fost construită și înscrisă

construcția Școala Generală nr. X Brașov, anterior terenul fiind preluat de

Statul Român, prin Decretul nr. 92/1950 și apoi înscris în proprietatea

Municipiului Brașov, ca domeniu public, în baza H.G. nr. 972/2002.

Din documentația

analizată mai sus, rezultă fără dubiu apartenența în proprietatea reclamanților

a terenului în litigiu, dar și imposibilitatea predării posesiei acestuia, deși

s-a dispus în acest sens în mod irevocabil, cum s-a arătat.

Potrivit evidențelor

de carte funciară, terenul în litigiu este identificat cu suprafața de 4390 mp

în CF 103458, provenită din conversia pe hârtie a CF 42203 Brașov, iar prin

expertiza efectuată de expert ing. M.R., autorizată ANCPI, s-a stabilit că

suprafața acestuia este de 3952,30 mp, din care 3584,30 mp ocupată de Școala

generală nr. X și 368 mp de str. T.I., potrivit documentației tehnice întocmite

de aceasta.

Rezultă că întregul

imobil revendicat de reclamanți se află în proprietatea pârâtului Municipiul

Brașov, care a fost obligat la predarea posesiei asupra acestuia, contrar

susținerilor sale din întâmpinare și nota de ședință depusă la dosar.

Existența afectării

terenului de școala menționată și calea de acces identificată prin documentația

indicată, a determinat reclamanții să solicite obligarea acestui pârât la plata

contravalorii bunului, în temeiul art. 480 C. civ.

Nu s-a putut reține

susținerea pârâților, în sensul că acțiunea reclamanților este inadmisibilă în

raport de prevederile Legii 10/2001, de vreme ce aceștia au un titlu de

recunoaștere a dreptului lor de proprietate, reprezentat de Decizia civilă nr.

745/R din 11 iunie 2003 .

Existența acestui

titlu, coroborat cu imposibilitatea preluării în proprietate cu toate

atributele dreptului lor, îndreptățesc pe reclamanți să solicite acordarea de

despăgubiri reprezentând valoarea de piață a imobilului, valoare care a intrat

în final în patrimoniul pârâtului Municipiul Brașov, urmare a preluării de

către stat a terenului, construirii pe acesta a clădirii școlii și afectării

lui de strada din intravilanul municipiului.

Având în vedere

expertiza de evaluare, întocmită de expertul tehnic Ț.E., prin care s-a

constatat că valoarea de piață a imobilului este de 3.644.000 RON, echivalentul

sumei de 839.000 euro, cererea reclamanților a fost admisă, cu consecința

obligării pârâtului pârâtul Municipiul Brașov să plătească reclamanților suma

menționată, reprezentând contravaloarea terenului de 3.952 mp, identificat în

CF 3758 Brașov, sub nr. top inițial T1, identic cu nr. cadastral T2.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta U.A.T. Municipiul Brașov, prin Primar,

solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul

respingerii acțiunii formulate de reclamanții L.M., L.B.C. și L.K.F.

În motivare,

apelantul a arătat că asupra imobilului înscris în CF nr. 103458, provenită din

conversia pe hârtie a CF nr. 422203 Brașov, nr. top. inițial T1 identic cu nr.

cadastral T2, nici Decizia civilă nr. 745 din 11 iunie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, nici un alt act juridica sau normativ, nu le-a constatat

intimaților reclamanți un drept de proprietate.

De asemenea, instanța

de fond nu a avut în vedere constatările irevocabile stabilite prin Decizia

civilă nr. 1168/R/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în soluționarea acțiunii

în rectificare de carte funciară.

S-a invocat, în

susținerea căii de atac promovate, considerentele și efectele Deciziei nr.

27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul recursului

în interesul legii și, în consecință, aplicarea prevederilor art. 3307 alin.

(4) C. proc. civ.

Apelantul a formulat

critici referitoare la lipsa de identitate dintre bunul cu privire la care

reclamanții au afirmat că există o hotărâre de restituire, respectiv Decizia

nr. 745/R/2003 a Curții de Apel Brașov și față de care se solicită plata de

despăgubiri din prezenta cauză.

Prin Decizia civilă

nr. 99/AP din 15 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosar

nr. 4791/62/2011 s-a respins apelul declarat de pârâta U.A.T. Municipiul

Brașov, prin Primar împotriva Sentinței civile nr. 245/S din 16 octombrie 2012

pronunțată de Tribunalul Brașov. Apelanta a fost obligată la plata către

intimații reclamanți a sumei de 10.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs pârâta U.A.T. Municipiul Brașov.

Prin Decizia nr. 1488

din 20 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosar nr.

4791/62/2011 s-a admis recursul declarat de pârâta U.A.T. Municipiul Brașov,

prin Primar, împotriva Deciziei nr. 99/AP din 15 octombrie 2013 a Curții de

Apel Brașov, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Pentru a pronunța

această decizie Înalta Curte a reținut că, în considerentele hotărârii

instanței de apel nu există nicio referire la motivele de apel vizând critica

referitoare la lipsa de identitate dintre bunul relativ la care reclamanții

susțin că există o hotărâre de restituire, respectiv Decizia nr. 745/R/2003

pronunțată de Curtea de Apel Brașov și cel față de care se solicită plata de

despăgubiri din prezenta cauză, precum și critica referitoare la efectele

Deciziei civile nr. 1168/R/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în soluționarea

acțiunii în rectificare de carte funciară.

Omisiunea instanței

de apel de a analiza toate motivele de apel cu care a fost învestită, de a

arăta care sunt motivele pentru care cererile apelantei sunt sau nu întemeiate,

nesocotește dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care impun ca

hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Aceste considerente

atrag incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., vătămarea produsă

părții neputând fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii - necercetarea

criticilor face imposibilă exercitarea controlului judiciar de instanța de

recurs, iar o soluționare a acestora pentru prima dată în această etapă

procesuală lipsește partea de un grad de jurisdicție, de posibilitatea

supunerii cenzurii unei instanțe a modului de dispunere, prezenta hotărâre

având caracter irevocabil.

În rejudecare, prin

Decizia nr. 399/AP din 24 martie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta pârâtă U.A.T. Municipiul

Brașov și a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în

sumă de 10.000 RON către intimații reclamanți.

În motivarea acestei

decizii, instanța de apel a reținut că, deși părțile au fost întrebate dacă au

cereri în completarea probațiunii, au arătat că nu propun alte probe.

Reținând incidența

principiului disponibilității, care guvernează procesul civil și care se manifestă

în plan procesual și prin propunerea și administrarea probelor, având în vedere

că administrarea probei cu expertiza presupune avansarea unor cheltuieli din

partea apelantei precum și formularea unor obiective prin a căror lămurire să

se contureze aspecte puse în discuție prin litigiul promovat, respectiv prin

criticile formulate în apel, Curtea a luat act că părțile nu au alte probe de

propus.

Din perspectiva

limitelor rejudecării, instanța de apel a constatat că modul în care instanța

de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului

Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, nu a fost criticat,

intrând în puterea lucrului judecat, astfel că reiterarea și reanalizarea

excepției în prezenta cale de atac este de prisos.

Pe fond, curtea a

constatat că, prin Decizia civilă nr. 745/R din 11 iunie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, s-a recunoscut reclamanților dreptul de proprietate

asupra imobilului în litigiu, pârâtul Municipiul Brașov fiind obligat să predea

antecesorului acestora posesia întregului imobil situat în Brașov, str. C.,

înscris în CF nr. 3758 Brașov.

Prin această

hotărârea judecătorească, ce a soluționat litigiul pe dreptul comun, promovat

de autorul reclamanților din prezenta cauză anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001, s-a conturat în patrimoniul acestora (al reclamanților și al

autorului acestora) speranța legitimă de a fi puși în posesie asupra terenului

recunoscut ca fiind în proprietatea lor.

În aceste

împrejurări, dată fiind realitatea faptică, aceea a imposibilității obiective

de restituire în natură a terenului, pe care s-a edificat Școala Generală nr. X

Brașov, aflată în domeniul public al Municipiului Brașov, modalitatea concretă

de valorificare a dreptului de proprietate o constituie creanța reprezentată de

valoarea terenului ce nu poate fi restituit în natură, modalitate prin care se

poate asigura respectarea garanțiilor prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1,

adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit jurisprudenței

constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de "bun"

poate cuprinde atât "bunurile existente", cât și valorile

patrimoniale, respectiv, creanțele cu privire la care reclamanții pot pretinde

că au cel puțin o "speranță legitimă" de a le vedea concretizate.

În cauză, în mod

corect a reținut instanța de fond că, în acord cu jurisprudența Curții Europene

a Drepturilor Omului, intimații reclamanți au dreptul la plata unor despăgubiri

bănești, având în vedere că imobilul nu mai poate fi restituit în natură.

În ceea ce privește

inadmisibilitatea acțiunii, având în vedere apariția Legii nr. 10/2001, Curtea

a constatat că această critică este neîntemeiată, întrucât acțiunea pe dreptul

comun a fost promovată de autorul reclamanților din prezenta cauză înainte de

apariția acestei legi speciale, soluționarea acesteia fiind continuată și

finalizată pe dreptul comun. În această situație, nu sunt aplicabile aspectele

dezlegate prin Decizia nr. 27/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Referitor la critica

formulată de apelant cu privire la lipsa de identitate dintre bunul cu privire

la care reclamanții au afirmat că există o hotărâre de restituire, respectiv

Decizia nr. 745/R din 11 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov și față de care se

solicită plata de despăgubiri din prezenta cauză, Curtea a constatat că acesta

este nefondată.

Mai întâi, Curtea a

reiterat faptul că apelantul nu a solicitat administrarea probei cu expertiza

topografică, pentru a susține această critică, iar potrivit art. 1169 din

vechiul C. civ.: "Cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o

dovedească."

În al doilea rând,

Curtea a constatat că, prin Decizia nr. 745/R din 11 iunie 2003 pronunțată de

Curtea de Apel Brașov în Dosar nr. 621/R/2003, pârâtul Municipiul Brașov a fost

obligat să predea reclamantului (autorul reclamanților din prezenta cauză)

posesia asupra întregului imobil situat în Brașov, str. C., înscris în CF 3758

Brașov. În foaia de avere a CF nr. 3758 Brașov este identificat și descris

imobilul, prin nr. top. T4/1/1, T4/1/2, T4/1/3, T4/1/4 și T1, identic cu nr.

cadastral T2 - grădină și teren aferent școlii, în suprafață de 4308,85 mp.

Din documentația

tehnică întocmită de ing. M.R. precum și din concluziile Raportului de

expertiză tehnică extrajudiciară din 12 aprilie 2012, rezultă că:

"imobilul în litigiu - teren -este situat în Brașov, str. Dr. I.C.,

identic cu cel aferent numărului topografic T1, respectiv număr cadastral T2

din CF nr. 103458 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 42203)."

În prezent terenul este ocupat de clădirea Școlii Generale nr. X din Brașov

corp A, cu regim de înălțime S+P+2E, de clădirea intabulată sub denumirea de

atelier, cu regim de înălțime P+1E și de curtea școlii.

Împotriva Deciziei

nr. 399/AP din 24 martie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a

declarat recurs pârâta U.A.T. Municipiul Brașov, prin Primar, invocând motivele

de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Într-o primă critică,

recurenta susține încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ., deoarece, în

rejudecare, instanța de apel a omis din nou să facă referire la motivul de apel

vizând efectele Deciziei civile nr. 1168/R/2009, pronunțată de Tribunalul

Brașov în soluționarea acțiunii în rectificare carte funciară.

O a doua critică

vizează neefectuarea expertizei pentru identificarea imobilului obiect al

judecații, recurenta considerând că o asemenea expertiză era necesar a fi

realizată, deoarece, în lipsa ei, nu se poate lămuri cauza sub aspectul

identității imobilului. Expertiza putea fi dispusă și din oficiu, în acord cu

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Recurenta mai arată

că soluția instanței de judecată se întemeiază pe un raport de expertiza

extrajudiciară, întocmit la cererea reclamanților și depus de aceștia la

dosarul cauzei, care nu poate avea valoarea probatorie a unei expertize și nu

poate fi avut în vedere la soluționarea cauzei, câtă vreme recurenta și-a

exprimat dezacordul cu privire la conținutul acestuia.

În ceea ce privește

lipsa de identitate între imobilul cu privire la care s-a pronunțat Decizia nr.

745/R din 11 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov și imobilul pentru care se

solicită despăgubiri în prezenta speță, recurenta arată următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată, ce formează obiectul prezentei cauze, reclamanții au

solicitat obligarea Municipiului Brașov, alternativ, fie să le transmită în

deplină proprietate un teren echivalent ca suprafață și valoare cu terenul

situat în Brașov, str. Dr. I.C., cu nr. top T1, identic cu nr. cadastral T2 din

CF 42203 (anterior CF 3758 la A+10), fie ca Municipiul Brașov, sau pârâtul

Statul Român, să le plătească suma de 2.096.250 RON, reprezentând valoarea

terenului.

Prin Decizia Curții

de Apel Brașov nr. 745/R din 11 iunie 2003 s-a dispus radierea dreptului de

proprietate al Statului Român asupra imobilelor înscrise în CF nr. 3758 Brașov,

sub nr. top T3/1/II și T3/1/III, reînscrierea dreptului de proprietate al

foștilor proprietari asupra acestora și obligarea Municipiul Brașov - prin

primar și SC "R." SRL Brașov să predea posesia asupra întregului

imobil situat în Brașov, str. C., înscris în CF 3758 Brașov.

Din extrasul de carte

funciară al imobilului înscris în CF nr. 42203, nr. top T5/3 rezultă că

imobilul este situat în Brașov, str. Dr. I.C. nr. 3 în timp ce decizia Curții

de Apel Brașov nr. 745/R din 11 iunie 2003 vizează imobilul situat în Brașov,

str. Dr. I.C., nr. 1.

Ca atare, imobilul

obiect al cererii de chemare în judecată nu este identic cu imobilul care a

făcut obiectul dosarului în care a fost pronunțată Decizia nr. 745/R din 11

iunie 2003 a Curții de Apel Brașov.

Imobilul situat în

Brașov str. Dr. I.C. nr. 1, înscris în cartea funciară 3758 Brașov cu nr. top.

T3, T4 a constituit inițial obiectul dreptului de proprietate al antecesorilor

intimaților-reclamanți, numiții L.K și L.F.Ș.

Prin Decretul nr.

92/1950, imobilul a fost supus naționalizării, dreptul de proprietate al

Statului Român fiind intabulat în cartea funciară prin încheierea de carte

funciară nr. 1339/1963.

Imobilul format din construcție

casa de locuit și teren aferent a format obiectul actelor juridice ce s-au

încheiat în condițiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, apartamentele componente

fiind înstrăinate chiriașilor acestora.

Astfel, I.T., S.I.,

C.E. și C.L. au încheiat cu SC R. SRL Brașov, contractele de vânzare-cumpărare

nr. C1/1997, C2/1997 și C3/1997 prin care au cumpărat apartamentele ce

constituiau construcția casă de locuit.

La 19 decembrie 2000,

autorul intimaților reclamanți a introdus o cerere de chemare în judecată solicitând,

în contradictoriu cu pârâții Municipiul Brașov, prin primar și SC R. SRL Brașov

următoarele: să se constate că imobilul situat în Brașov, str. C. nr. 1 înscris

în CF nr. 3758 Brașov sub nr. top T3, T4/2/1 format din casă, curte și grădină

în suprafață totală de 5.043,30 mp, nu a trecut în proprietatea statului,

continuând a forma obiectul dreptului de proprietate al lui L.K. și L.F.Ș.; să

se constate nulitatea încheierii de carte funciară nr. 1339/1963 în baza căreia

s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate pe numele Statului Român

cu restabilirea în cartea funciară a dreptului de proprietate pe numele

vechilor proprietari; să se dispună obligarea pârâtelor să-i predea posesia

imobilului precum și nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare nr.

C1/1997, C2/1997 și C3/1997.

La termenele de

judecată din 13 septembrie 2001 și 11 octombrie 2001, reclamantul și-a precizat

acțiunea și a arătat că imobilul care formează obiectul acțiunii este situat în

Brașov, str. Dr. I.C. nr. 1 și este compus din casă cu 4 apartamente cu nr. top

T3/1/1, T3/1/II, T3/1/III, T3/1/IV și cu teren de 542.33 mp, grădină în

suprafață de 4197,30 mp cu nr. top T3/1/2, și sunt înscrise în CF nr. 3758 a

loc. Brașov.

Inițial acțiunea a

fost respinsă prin Sentința civilă nr. 631 din 24 ianuarie 2002 a Judecătoriei

Brașov pronunțată în Dosarul civil nr. 21823/2000.

Ulterior, prin

Decizia civilă nr. 1251/A din 2 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Brașov

în Dosarul nr. 2214/2002 acțiunea a fost admisă în parte și instanța a constat

că imobilul, situat în Brașov, str. I.C. nr. 1, înscris în CF nr. 3758 Brașov,

sub nr. top T3/1/1, T3/1/II, T3/1/III, T3/1/IV și nr. top T3/1/2 nu a trecut în

proprietatea Statului Român continuând a forma obiect al dreptului de proprietate

al antecesorilor reclamantului - L.K. și L.F.Ș.; a respins petitul vizând

constatarea nulității absolute a încheierii de carte funciară nr. 1339/1963 și

pe cel vizând restabilirea în evidentele de carte funciară a dreptului de

proprietate pe numele vechilor proprietari; a respins capătul de cerere

referitor la obligarea pârâților la predarea către reclamant a posesiei bunului

imobil menționat mai sus.

Apoi, prin Decizia

civilă nr. 745/R din 11 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în

Dosarul nr. 621/R/2003, deopotrivă cu desființarea contractelor de vindere

cumpărare ce fuseseră încheiate în baza Legii nr. 112/1995 și cu dispoziția de

radiere din cartea funciară a drepturilor înscrise pe temeiul acelor contracte,

corelativ cu reînscrierea dreptului de proprietate al Statului, instanța

constată nulitatea încheierii de carte funciară nr. 1359/1963 și dispune

radierea dreptului de proprietate al Statului Roman asupra imobilelor înscrise

în CF nr. 3758 Brașov, sub nr. top T3/1/II, T3/1/III, reînscrierea dreptului de

proprietate al foștilor proprietari asupra acestora; obliga Municipiul Brașov -

prin Primar și SC "R." SRL Brașov să predea posesia asupra întregului

imobil situat în Brașov, str. I.C. nr. 1, înscris în CF 3758 Brașov.

Instanța de judecată

nu a dispus prin hotărârile de mai sus radierea dreptului de proprietate al

Statului Român asupra imobilului înscris în CF nr. 3758 Brașov sub nr. top T4/2

de sub B+20.

Instanța de judecată

a dispus prin hotărârile de mai sus doar radierea dreptului de proprietate al

Statului Român asupra imobilelor înscrise în CF nr. 3758 Brașov, sub nr. top

T3/1/II, T3/1/III și reînscrierea dreptului de proprietate al foștilor

proprietari asupra acestor corpuri funciare.

Prin Încheierea de CF

nr. 27040 din 16 iunie 2006, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Brașov a admis cererea formulată de recurentul Municipiul Brașov și, în

consecință, a dispus contopirea imobilelor cu numerele topografice T6, T7

evidențiate în CF nr. 10707 Brașov, înființarea cărții funciare individuale

42.202 Brașov și contopirea imobilelor cu numere topografice T4/2 și T1.

Prin Încheierea de CF

nr. 68906 din 29 noiembrie 2006 Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară

Brașov a dispus, la cererea reprezentantului legal al Școlii Generale nr. X din

Brașov, radierea din cartea funciară nr. 42202 Brașov nr. top. T1 nr. cadastral

T2 a casei de piatră și înscrierea pe terenul aferent acestui număr topografic

a clădirii Școlii Generale nr. X.

Prin acțiunea ce a

format obiectul Dosarului cu nr. 9305/197/2007, reclamanții L.M., L.B.K. și

L.F. au solicitat să se anuleze încheierile de carte funciară nr. 27040 din 16

iunie 2006 și nr. 68906 din 29 noiembrie 2006 emise de Oficiul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară, rectificarea înscrierilor efectuate în cărțile funciare

3758 și 42203 Brașov în favoarea Starului Român, în sensul restabilirii

situației anterioare, respectiv al reînscrierii drepturilor de proprietate în

favoarea antecesorilor L.K. și L.F.Ș. asupra imobilului situat în Brașov, inițial

înscris în CF 3758 Brașov, nr. top T4/2 - gradină în suprafață de 4197,30 mp -

iar în prezent în CF 42203 Brașov și rectificarea în sensul reînscrierii

dreptului de proprietate în favoarea antecesorilor sus menționați asupra

imobilului înscris în CF.

Inițial acțiunea a

fost admisă prin Sentința civilă nr. 7349 din 29 iunie 2009 pronunțată de

Judecătoria Brașov.

Ulterior, recursurile

formulate în cauza au fost admise, și prin Decizia civilă nr. 1168/R din 21

decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, aceasta acțiune a fost respinsă

în mod irevocabil.

În considerentele

acestei decizii s-a reținut că intimații-reclamanți nu au uzat de dispozițiile

art. 50 din Legea nr. 7/1996, neexercitând împotriva acestor încheieri calea de

atac a plângerii, ci au sesizat Judecătoria Brașov cu cererea în rectificare de

CF.

Mai arată instanța

că, cercetând dispozitivul Deciziei civile nr. 745 din 11 iunie 2003 pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, se constată că prin aceasta s-a dispus radierea

dreptului de proprietate intabulat în favoarea Statului Român, cu privire la

imobilele înscrise în CF nr. 3758 Brașov, sub numerele topografice T3/1/II și

T3/1/III și reînscrierea dreptului de proprietate la antecesorul reclamanților

asupra acestor imobile.

De asemenea mai arată

instanța că deși intimații-reclamanți au susținut că imobilelor indicate în

cuprinsul celor încheierilor de carte funciară atacate fac parte din imobilele

sub numerele topografice T3/1/II și T3/1/III, consideră că în cadrul acțiunii

în rectificarea înscrierilor de carte funciară nu poate fi reglementată

situația juridică a unui imobil întrucât, așa cum s-a subliniat, prin

intermediul acesteia se pune în concordanță situația de carte funciară a unui

imobil cu situația reală a acestuia.

Mai arată instanța

sesizată cu rectificarea CF că mijlocul procedural pe care intimații-reclamanți

trebuie să îl folosească pentru valorificarea pretențiilor lor este acela al

anulării actelor juridice în temeiul cărora proprietarul tabular actual al

imobilul a obținut intabularea, atât cu privire la imobilul cu destinația de

teren, cât și cu privire la imobilul cu destinația de construcție, reprezentat

de Școala nr. X din Brașov, urmând ca, după reglementarea situației juridice a

imobilului, în sensul mai sus indicat, să solicite rectificarea evidențelor de

publicitate imobiliară.

În acest sens,

instanța arată că este necesar a se verifica, în cadrul unei astfel de acțiuni,

dacă imobilul cu destinația de construcție în litigiu, reprezentat de Școala

Generală nr. X din Brașov, este edificat pe imobilul cu destinația de teren ce

constituie obiectul dreptului de proprietate al intimaților-reclamanți sau pe

un teren pentru care aceste părți nu dețin titlu de proprietate.

În prezenta cauză,

reclamanții au susținut că dreptul lor de proprietate are ca obiect terenul de

3952,30 mp identificat în CF 3758 Brașov sub nr. top inițial T1 identic cu nr.

cadastral T2 pe care este situată clădirea școlii. Or, acest imobil este

intabulat în prezent în proprietatea pârâtului Municipiul Brașov, nu a fost

promovată niciodată vreo acțiune în desființarea titlului Municipiului Brașov

și a înscrierii acestuia în cartea funciară, Decizia civilă nr. 745 din 11

iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Brașov (invocată de reclamanți ca

fiind izvorul dreptului lor de proprietate) nu le-a constatat vreun drept de

proprietate, dimpotrivă conservând dreptul Statului Român.

Considerând că

imobilul pentru care se solicită despăgubiri în prezenta cauză nu a făcut

obiectul restituirii prin Decizia civilă nr. 745 din 11 iunie 2003, pronunțată

de Curtea de Apel Brașov, recurenta apreciază că este incidentă Decizia 27 din

14 noiembrie 2011 pronunțată în cadrul recursului în interesul legii, acțiunea

reclamanților fiind inadmisibilă.

Prin întâmpinare,

intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat

de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov, a reiterat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive.

Înalta Curte constată

că această excepție a fost soluționată de prima instanță, modul în care

instanța de fond a soluționat excepția nu a fost criticat în apel, situație în

care instanța de apel nu s-a considerat învestită cu verificări în acest sens.

Întrucât soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât

a intrat în puterea lucrului judecat, nefiind criticată în apel, excepția nu

mai poate fi reiterată în recurs.

Intimații-reclamanți

au depus, de asemenea, întâmpinare prin care au solicitat respingerea

recursului, ca nefondat, și acordarea cheltuielilor de judecată.

Examinând decizia

recurată, prin prisma criticilor invocate, ce se încadrează în motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (nu în pct. 5, care se referă

exclusiv la situațiile în care se invocă încălcarea formelor de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.), Înalta

Curte reține următoarele:

Prin Decizia nr. 1488

din 20 mai 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (prin care

s-a admis recursul declarat de pârâta U.A.T. Municipiul Brașov, prin Primar,

împotriva Deciziei nr. 99/AP din 15 octombrie 2013 a Curții de Apel Brașov, s-a

casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță) s-a

reținut că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra motivelor de apel

vizând critica referitoare la lipsa de identitate dintre bunul cu privire la

care reclamanții susțin că există o hotărâre de restituire și cel față de care

se solicită plata de despăgubiri în prezenta cauză, precum și critica

referitoare la efectele Deciziei civile nr. 1168/R/2009 pronunțată de

Tribunalul Brașov în soluționarea acțiunii în rectificare de carte funciară.

Din considerentele

deciziei pronunțate de instanța de apel, în rejudecare, reiese că aceasta s-a

preocupat exclusiv de primul motiv, cel referitor la lipsa identității de

imobil, omițând din nou să se pronunțe asupra motivului de apel referitor la

efectele Deciziei civile nr. 1168/R/2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în

soluționarea acțiunii în rectificare de carte funciară.

Prin această decizie

s-a respins irevocabil acțiunea prin care reclamanții L.M., L.B.K. și L.F. au

solicitat să se anuleze încheierile de carte funciara nr. 27040 din 16 iunie

2006 și nr. 68906 din 29 noiembrie 2006 emise de Oficiul de Cadastru și

Publicitate Imobiliară, rectificarea înscrierilor efectuate în cărțile funciare

3758 și 42203 Brașov în favoarea Statului Român și restabilirea situației

anterioare, respectiv reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea

antecesorilor L.K. și L.F.Ș. asupra imobilului situat în Brașov, inițial

înscris în CF 3758 Brașov, nr. top T4/2 - gradină în suprafață de 4197,30 mp -

iar în prezent în CF 42203 Brașov.

Recurenta consideră

că soluția dată de instanța de judecată în cadrul acestei acțiuni, dar mai ales

considerentele pe care se bazează, conduc la concluzia că reclamanții nu au un

drept de proprietate tabular asupra imobilului în litigiu, care ar rezulta din

Decizia nr. 745/R din 11 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov, deoarece prin

această decizie s-a dispus radierea dreptului de proprietate intabulat în

favoarea Statului Român cu privire la imobilele înscrise în CF nr. 3758 Brașov,

sub numerele topografice T3/1/II și T3/1/III și reînscrierea dreptului de

proprietate al antecesorului reclamanților asupra acestor imobile, nu cu

privire la imobilele care au făcut obiectul celor două încheieri de carte

funciară nr. 27040 din 16 iunie 2006 și nr. 68906 din 29 noiembrie 2006.

De asemenea, instanța

învestită cu acțiunea în rectificarea cărții funciare a apreciat că este

necesară parcurgerea unui proces de fond, în cadrul căruia să se verifice

susținerea reclamanților, potrivit căreia imobilele indicate în cuprinsul celor

două încheierilor de carte funciară atacate fac parte din imobilele cu numerele

topografice T3/1/II și T3/1/III. Aceasta, deoarece în cadrul acțiunii în

rectificarea înscrierilor de carte funciară nu poate fi reglementată situația

juridică a unui imobil, ci doar se pune în concordanță situația de carte

funciară a unui imobil cu situația reală a acestuia, situație care trebuie

lămurită într-o acțiune de fond.

Recurenta consideră

că, prin respingerea cererii de rectificare a cărții funciare și menținerea

situației tabulare astfel cum a fost constituită urmare a celor două încheieri

de carte funciară menționate, reclamanții nu au calitatea de proprietari

tabulari și nu pot solicita despăgubiri pentru imobil, atâta vreme cât nu au

obținut anularea actelor juridice în temeiul cărora proprietarul tabular actual

a dobândit intabularea, și, subsecvent, radierea acestuia din cartea funciară.

Aceste aspecte,

relevante în soluționarea cauzei și asupra cărora instanța de apel avea

obligația să se pronunțe, ca efect al deciziei de casare anterioare, au rămas

neanalizate de instanța de apel, neputând fi examinate pentru prima oară de

către instanța de recurs.

Ca atare, se constată

întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 raportat la art. 315 C.

proc. civ., sub aspectul nerespectării de către instanța de apel, în

rejudecare, a dispozițiilor obligatorii ale deciziei de casare cu privire la

examinarea unuia dintre motivele de apel, situație în care, în temeiul art. 312

alin. (5) C. proc. civ., se impune casarea deciziei recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Înalta Curte

consideră nefondată critica recurentei, referitoare la încălcarea art. 129

alin. (5) C. proc. civ., deoarece, potrivit art. 129 alin. (5

1

) C.

proc. civ., "părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de

a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în

condițiile legii".

Cu toate acestea,

Înalta Curte constată că aspectele învederate de recurentă cu privire la lipsa

de identitate între imobilul cu privire la care se solicită despăgubiri în

prezenta cauză și imobilul ce a format obiectul Deciziei nr. 745/R din 11 iunie

2003 a Curții de Apel Brașov nu sunt lămurite în mod suficient prin decizia

dată de instanța de apel, în rejudecare.

Astfel instanța de

apel, bazându-se pe concluziile unei expertize extrajudiciare, reține că

imobilul în litigiu, teren, situat în Brașov, str. Dr. I.C. nr. 3 este identic

cu cel aferent numărului topografic T1, respectiv nr. cadastral T2 din CF

103458 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 42203).

Dar, atunci când

instanța reține temeiul dreptului de proprietate al reclamanților, face

referire la Decizia nr. 745/R din 11 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel

Brașov în Dosar nr. 621/R/2003, care a avut ca obiect imobilul situat în

Brașov, str. Dr. I.C. nr. 1, înscris în CF 3758 Brașov.

Se constată, astfel,

o diferență între numărul poștal al imobilului invocat în acțiunea pendinte și

constatat de instanță ca fiind identic cu cel aferent numărului topografic T1,

respectiv nr. cadastral T2 din CF 103458, pe de o parte, și imobilului ce a

fost restituit prin Decizia nr. 745/R din 11 iunie 2003 pronunțată de Curtea de

Apel Brașov, decizie de care se prevalează reclamanții, ca reprezentând actul

de recunoaștere a dreptului lor de proprietate, pe de altă parte.

Un alt aspect, care

ar fi trebuit lămurit de instanța de apel, este acela referitor la limitele în

care a operat restituirea în proprietate a imobilului, prin Decizia nr. 745/R

din 11 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

Sub acest aspect,

recurenta reclamantă susține că, prin Decizia civilă nr. 745/R din 11 iunie

2003, s-a dispus radierea dreptului de proprietate al statului și reînscrierea

dreptului în favoarea foștilor proprietari exclusiv pentru nr. top. T3/1/II și

T3/1/III din CF 3758 Brașov. Ca atare, recurenta consideră că dreptul statului

cu privire la celelalte numere topografice înscrise în aceeași carte funciară a

rămas conservat în favoarea acestuia, întemeindu-și această susținere și pe

considerentele deciziei irevocabile date de tribunal în cererea de rectificare

CF (neanalizată de instanța de apel, astfel cum s-a arătat mai sus), aspect

care nu a fost examinat și lămurit prin decizia din apel.

Înalta Curte mai

constată că, nici instanța de fond, nici instanța de apel, nu au lămurit cu

certitudine situația de fapt tabulară a imobilului în litigiu.

Astfel, pe de o

parte, prima instanță a reținut că, potrivit Deciziei civile nr. 745/R din 11

iunie 2003, Municipiul Brașov a fost obligat să predea autorului reclamanților,

L.F.Ș., posesia asupra întregului imobil înscris în CF 3758 Brașov, în această

carte funciară fiind înscrise cele două nr. top inițiale T3 și T4, din care

face parte și terenul a cărui contravaloare se solicită.

Ca atare, prima

instanță a reținut, ca situație de fapt, că terenul cu privire la care

reclamanții au solicitat despăgubiri face parte din numerele topografice

inițiale T3 și T4, înscrise în CF 3758 Brașov la data preluării imobilului de

către stat.

Cu toate acestea, în

dispozitivul sentinței se dispune obligarea pârâtului Municipiul Brașov la

despăgubiri pentru terenul identificat în CF 3758 Brașov sub nr. top. inițial

T1.

La rândul său,

instanța de apel ajunge la concluzia că terenul în litigiu s-ar identifica cu

nr. top. T1, fără a se arăta argumentat de unde provine acest număr topografic,

dacă el s-a desprins din vreunul dintre cele două reținute de prima instanță,

sau dimpotrivă, este un număr topografic distinct. În acest din urmă caz, se

pune problema dacă nr. top. T1, fiind un număr topografic evidențiat distinct

în CF la data preluării imobilului de către stat, a format sau nu obiectul

restituirii, în temeiul Deciziei civile nr. 745/R din 11 iunie 2003, prin

raportare la obiectul cererii de chemare în judecată care a fost soluționată

prin această decizie.

Se impune ca aceste

împrejurări de fapt să fie lămurite pe baza unei expertize de specialitate

(probă care nu poate fi efectuată în recurs, conform art. 305 C. proc. civ.),

care să expună în mod detaliat succesiunea cronologică a tuturor operațiunilor

de carte funciară care au fost efectuate cu privire la imobilele înscrise în CF

3758 Brașov (dezmembrări, alipiri, transferări în alte cărți funciare, etc.),

precum și cu privire la alte imobile cu care anumite numere topografice din

această carte funciară au fost ulterior corelate. Numai pe baza unei astfel de

expertize se poate stabili cu certitudine care a fost evoluția tabulară a

imobilelor preluate de la autorii reclamanților, dacă terenul pentru care se

solicită despăgubiri se suprapune cu vreunul dintre numerele topografice

înscrise la data preluării în acest CF, ce anume li s-a restituit reclamanților

(respectiv, dacă prin Decizia civilă nr. 745/R din 11 iunie 2003 au redobândit

dreptul de proprietate asupra terenului ce formează obiectul prezentului

litigiu) și, în final, dacă aceștia justifică dreptul de proprietate pentru a

putea solicita în instanță, pe temeiul art. 480 C. civil, dezdăunarea cu

valoarea echivalentului bănesc al imobilului ce nu mai poate fi predat în

natură.

În acest context,

insuficienta lămurire a situație de fapt și necesitatea efectuării expertizei

topo-cadastrale constituie, în temeiul art. 314 C. proc. civ., un al doilea

motiv de casare cu trimitere spre rejudecare.

În ceea ce privește

critica recurentei, referitoare la incidența Deciziei 27 din 14 noiembrie 2011

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii

(prin care s-a statuat asupra inadmisibilității acțiunilor în acordarea de

despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în

natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin titlul VII al Legii nr.

247/2005, îndreptate direct împotriva statului român, întemeiate pe

dispozițiile dreptului comun), Înalta Curte nu o poate analiza, atâta vreme cât

nu s-a lămurit dacă terenul pentru care se solicită despăgubiri în prezenta

cauză a fost sau nu restituit reclamanților prin Decizia civilă nr. 745/R din

11 iunie 2003.

Acest aspect este

important în aprecierea incidenței deciziei în interesul legii menționate, care

nu este aplicabilă în ipoteza existenței unei hotărâri judecătorești de

admitere a acțiunii în revendicare, pronunțată pe calea dreptului comun într-o

acțiune promovată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, ceea ce

presupune că pentru imobilul respectiv nu mai operează măsurile reparatorii

prevăzute de legile speciale (Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005). În cazul

în care imobilul astfel restituit nu mai poate fi predat proprietarului din

motive imputabile uzurpatorului, obiectul revendicării se convertește într-o

acțiune personală în despăgubiri susceptibilă de soluționare tot pe calea

dreptului comun.

În raport cu

argumentele anterior expuse, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) și

art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul declarat de pârâta U.A.T.

Municipiul Brașov prin Primar împotriva Deciziei nr. 399/AP din 24 martie 2015

a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a casat decizia recurată și a trimis

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov.

Admite recursul

declarat de pârâta U.A.T. Municipiul Brașov prin Primar împotriva Deciziei nr.

399/AP din 24 martie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2015.

Procesat de GGC - MI

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-05-20
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1488/2014
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 4 aprilie 2011, pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanții L.M., L.B.C. și L.K.F. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Statul Român
ÎCCJ 2011-10-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7019/2011
țele, în sumă de 4.712 RON, reprezentând onorariu de avocat, cum s-a solicitat, deși cheltuielile sunt mai mari. Împotriva Deciziei civile nr. 184/Ap din 15 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dos. civ. nr. 1187/62/2008 pr
ÎCCJ 2012-10-15
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6236/2012
ul Brașov, și s-a respins cererea reclamanților L.A. și L.S. privind obligarea pârâtului Statul Român la plata unei sume de 445.107 RON cu titlu de despăgubiri pentru imobilul înscris în CF 25669 Brașov sub nr. top. a/5/1/3/2 - a/b/1/3/2. A
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1101/2013
și celorlalte ori soluționarea celorlalte pretenții, deși unele dintre ele necesită analiză prealabilă și separată (nulitatea actelor administrative de preluare prin raportare la dispozițiile din tratatele internaționale, dar și la cele cup
ÎCCJ 2013-02-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1005/2013
Asupra cauzei de față constată următoarele. Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta R.M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria Municipiului Brașov, Mu
Sursă